Presedintele Traian Basescu a sesizat Curtea Constitutionala asupra legii provind cooperarea dintre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene, prin care se stabilea ca primul ministru poate reprezenta Romania la reuniunile Consiliului European.

Seful statului reaminteste, in sesizarea postata pe site-ul Administratiei Prezidentiale, ca prevederi ale fomei initiale a legii, adoptata de Senat, au fost declarate neconstitutionala de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 784 din 26 septembrie 2012.

Ulterior, Senatul a adoptat din nou legea, cu unele modificari, dar seful statului a retrimis-o spre reexaminare in 26 aprilie 2013.

In urma reexaminarii legii, la data de 23 septembrie 2013, Senatul, in calitate de camera decizionala, a adoptat Legea privind cooperarea dintre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene pe care, in data de 30 septembrie 2013, Parlamentul a retransmis-o Presedintelui Romaniei in vederea promulgarii.

Care sunt argumentele invocate de Traian Basescu in cererea de examinare a constitutionalitatii:

"Prevederile Legii privind cooperarea dintre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene, transmisa Presedintelui Romaniei spre promulgare, sunt neconstitutionale deoarece contravin dispozitiilor Art. 1 alin. (5) si Art. 147 alin. (2) si (4) din Constitutia Romaniei, republicata, intrucat conserva solutiile legislative constatate neconstitutionale prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 784/2012, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 701/2012.

De asemenea, unele prevederi ale legii sunt neconstitutionale deoarece contravin Art. 80 alin. (1), coroborat cu Art. 91 si Art. 148 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata, in ceea ce priveste dreptul Presedintelui Romaniei, in calitate de sef al statului si conducator al politicii externe a statului roman de a emite mandate de reprezentare la Consiliul European, atunci cand considera necesar, fara alte conditionari din partea puterii legislative sau executive.

In forma initiala a legii supusa controlului de constitutionalitate, Art. 18 avea urmatorul cuprins:

"(1) Conducatorul delegatiei Romaniei la reuniunile Consiliului European este presedintele Romaniei sau primul-ministru al Guvernului Romaniei.

(2) Stabilirea conducatorului delegatiei Romaniei la reuniunile Consiliului European se face prin acord intre Guvernul Romaniei si Institutia Prezidentiala, cu cel putin 20 de zile lucratoare inainte de data reuniunii.

(3) In situatia in care acordul prevazut la alin. (2) nu se realizeaza in termen, Parlamentul, in sedinta comuna a celor doua Camere, desemneaza conducatorul delegatiei Romaniei la respectiva reuniune a Consiliului European.",

iar la Art. 19 din aceeasi lege, se prevedeau urmatoarele:

"(1) Guvernul, transmite celor doua Camere ale Parlamentului, in termen de minimum 7 zile lucratoare, inaintea reuniunii Consiliului European, propunerea de mandat pe care delegatia Romaniei intentioneaza sa o prezinte.

(2) Inaintea reuniunii Consiliului European, Parlamentul adopta mandatul.

(3) In cazul in care conducatorul delegatiei Romaniei la reuniunea Consiliului European sustine alta pozitie decat cea primita prin mandat, Guvernul va motiva in scris respectiva pozitie".

Prin Decizia nr. 784/2012, Curtea Constitutionala a statuat, cu valoare de principiu, ca "In exercitarea atributiilor constitutionale, Presedintele Romaniei participa la reuniunile Consiliului European in calitate de sef al statului. Aceasta atributie poate fi delegata de catre Presedintele Romaniei, in mod expres, primului-ministru".

Totodata, Curtea a retinut ca: "Potrivit Art. 80 alin. (1) din Constitutie, Presedintele Romaniei reprezinta statul roman, ceea ce inseamna ca in planul politicii externe conduce si angajeaza statul. Acest text constitutional ii permite sa traseze liniile viitoare pe care statul le va urma in politica sa externa, practic sa ii determine orientarea in planul relatiilor externe, tinand cont, desigur, de interesul national. O atare conceptie este legitimata de caracterul reprezentativ al functiei, Presedintele Romaniei fiind ales de cetateni prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat". In plus, in aceeasi decizie se stipuleaza ca "rolul Guvernului in politica externa este unul mai degraba tehnic, el trebuind sa urmeze si sa indeplineasca obligatiile la care Romania s-a angajat la nivel de stat" si ca "acest rol este unul de executie, asadar, unul derivat, si nu originar, cum este cel al Presedintelui Romaniei".

Dupa reluarea procedurii legislative, desi Parlamentul a operat unele modificari in vederea punerii in acord a legii cu Decizia Curtii Constitutionale nr. 784/2012, la Art. 18 din Legea privind cooperarea dintre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene, retransmisa Presedintelui Romaniei spre promulgare, sunt cuprinse dispozitii cu privire la procesul de elaborare si adoptare a mandatelor, insa rolul Presedintelui Romaniei este deformat in substanta sa. Astfel, la Art. 18 din legea transmisa spre promulgare, se prevad urmatoarele:

"(1) Guvernul transmite celor doua Camere ale Parlamentului, cu minimum 10 zile calendaristice inaintea reuniunii Consiliului European, propunerea de mandat pe care delegatia Romaniei intentioneaza sa o prezinte.

(2) Inaintea reuniunii Consiliului European, Parlamentul poate adopta propuneri privind mandatul.

(3) Propunerile adoptate in conformitate cu alin. (2) se includ in proiectul de mandat formulat de Guvern.

(4) Presedintele Romaniei se poate adresa Parlamentului pentru a-si prezenta mandatul".

In aceasta formulare, considera Presedintia, seful statului isi pierde atributia de a emite mandatul de reprezentare la reuniunile Consiliului European, desi acest drept ii este conferit de Constitutie, in virtutea prevederilor Art. 80 alin. (1), coroborat cu Art. 91 si Art. 148 alin. (4). Prin Art. 18 din legea retrimisa spre promulgare, in procedura de emitere a mandatului se interfereaza Parlamentul, aspect care vine in contradictie cu textele constitutionale mentionate. Astfel, din jurisprudenta Curtii Constitutionale a Romaniei, cat si din Constitutia Romaniei, presedintele Romaniei are dreptul de a emite mandate, atunci cand considera necesar, fara alte conditionari din partea puterii legislative sau executive.

Chiar in ipoteza in care viciul de neconstitutionalitate sesizat ar fi interpretat in sensul unei omisiuni legislative, intrucat in legea ce face obiectul sesizarii de neconstitutionalitate nu se stipuleaza cu privire la rolul Presedintelui Romaniei in procedura de elaborare si adoptare a mandatului la Consiliul European, cat timp genereaza incalcarea dispozitiilor Art. 80 alin. (1), coroborat cu Art. 91 si Art. 148 alin. (4) din Constitutie, consideram ca nu poate fi ignorat. Curtea Constitutionala, potrivit Art. 142 din Legea fundamentala, este garantul suprematiei Constitutiei, ceea ce presupune, printre altele, conformitatea intregului drept cu Constitutia, precum si controlul constitutionalitatii legilor.

Or, potrivit Art. 147 alin. (2) din Constitutie, era de competenta exclusiva a Parlamentului reexaminarea dispozitiilor constatate ca fiind neconstitutionale si punerea lor in acord cu textele constitutionale incalcate, cu respectarea considerentelor care au stat la baza Deciziilor Curtii Constitutionale nr. 784/2012 respectiv nr. 683/2012.

Mentionam ca, potrivit Art. 80 alin. (1) din Constitutia Romaniei, 'Presedintele Romaniei reprezinta statul roman [...]', iar, potrivit Art. 10 alin. (2), a doua teza, al Tratatului privind Uniunea Europeana, ￢statele membre sunt reprezentate in Consiliul European de sefii lor de stat sau de guvern si in Consiliu de guvernele lor". Din coroborarea celor doua texte juridice, rezulta ca atributia de participare la Consiliul European, avand in vedere ca actorii reprezentati sunt statele, revine Presedintelui Romaniei. In ceea ce priveste Consiliul European, textul Tratatului ofera dreptul de reprezentare sefilor de stat sau de guvern. Aceste doua variante de reprezentare s-au impus in textul Tratatului din ratiuni ce tin de structura constitutionala interna specifica fiecarui stat membru (monarhie constitutionala, republica parlamentara, republica semiprezidentiala, etc.). Prin raportare la specificul constitutional al Romaniei, asa cum este consacrat la nivel constitutional, seful statului este Presedintele Romaniei, care are atributia constitutionala a reprezentarii Romaniei. Avand in vedere ca acesta este un drept al sau, originar, Presedintele Romaniei poate delega, printr-un act de vointa expres, atributia de a participa la reuniunile Consiliului European, atunci cand considera necesar, elaborand si aproband mandatul. De aceea, apreciem ca mandatul propus de Guvern si amendat de Parlament este neconstitutional avand in vedere Legea fundamentala, precum si regulile impuse de jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Pe de alta parte, potrivit noilor prevederi, Art. 18 alin. (4) din Legea privind cooperarea dintre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene poate fi interpretat in sensul existentei a doua mandate necorelate intre ele, unul al Guvernului, ce poate fi cenzurat de catre Parlament si altul al Presedintelui Romaniei, incredintat Guvernului, ceea ce este de natura sa creeze confuzie si sa conduca la un alt blocaj de natura constitutionala.

Mai mult, asemenea atributii ale Presedintelui Romaniei pe planul politicii externe nu le regasim nici in alte articole ale legii, ele fiind ignorate de catre legiuitor, desi reprezentantul statului in plan extern este Presedintele Romaniei.

In ceea ce priveste elaborarea 'mandatului' la Consiliu astfel cum este definit la Art. 2 lit. e) din legea retransmisa Presedintelui Romaniei spre promulgare, potrivit caruia 'mandatul' reprezinta 'pozitia de negociere a Romaniei, pentru temele aflate pe agenda Consiliului, inclusiv pentru proiectele de acte legislative de la nivelul Uniunii Europene', precum si la Art. 2 lit. f) din aceeasi lege, prin care 'mandatul general' reprezinta 'pozitia de negociere a Romaniei, elaborata de catre Guvern, pentru temele aflate pe agenda Consiliului, inclusiv pentru proiectele de acte legislative de la nivelul Uniunii Europene, in cazul in care implicatiile economice, sociale sau de mediu ale proiectelor de acte legislative de la nivelul Uniunii Europene au importanta majora sau privesc mai multe domenii sectoriale', consideram ca acesta trebuie corelat cu sustinerile sefului delegatiei la Consiliul European. Avand in vedere ca intre Consiliul European si Consiliu este o stransa legatura, Consiliul European fiind institutia ce traseaza liniile politice de dezvoltare a Uniunii Europene, potrivit Art. 15 alin. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeana, iar Consiliul este institutia ce elaboreaza ulterior actele de transcriere a acestor orientari in politici publice, nu se poate realiza o separare a mandatului la Consiliu, elaborat de Guvern fata de pozitia sustinuta de seful delegatiei in cadrul Consiliului European. Pentru ca Romania sa aiba, pe plan extern, o pozitie comuna in cadrul celor doua institutii este necesara o unitate de abordare a activitatii Uniunii Europene in Consiliu si in Consiliul European, ceea ce se poate realiza doar prin corelarea mandatului la Consiliu cu sustinerile sefului delegatiei in cadrul Consiliului European.

Omisiunea textului legislativ cu privire la atributiile Presedintelui in ceea ce priveste pregatirea participarii Romaniei la procesele decizionale ale Uniunii Europene se manifesta in cuprinsul Art. 2 si art. 3 din legea retransmisa la promulgare.

Dorim sa retinem atentia Curtii asupra faptului ca participarea puterii executive a statului roman la activitatile decizionale ale Uniunii Europene, asa cum sunt stabilite de tratatele constitutive ale Uniunii, respectiv la Consiliul Uniunii Europene si la Consiliul European, nu poate fi separata in functie de participare, intre Consiliu si Consiliul European, astfel incat nu poate fi considerata decat artificiala separarea mandatelor de reprezentare a Romaniei in mandate pentru Consiliu si mandate pentru Consiliul European. Operarea unei separari procedurale, in functie de autoritatea nationala care aproba mandatul, intre mandatul de participare la Consiliul Uniunii Europene si mandatul de participare la Consiliul European este neconforma cu litera si spiritul tratatelor constitutive ale Uniunii Europene. Potrivit Art. 15 alin. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeana, 'Consiliul European ofera Uniunii impulsurile necesare dezvoltarii acesteia si ii defineste orientarile si prioritatile politice generale', ceea ce, in practica, se traduce prin stabilirea unei secventialitati in elaborarea politicilor Uniunii Europene in sensul determinarii de catre Consiliul European a liniilor politice de dezvoltare a Uniunii si al elaborarii ulterioare de catre Consiliu a actelor de transcriere a acestor orientari in politici publice.

Totodata, tinem sa reamintim Curtii ca, potrivit Art. 10 alin. (2), a doua teza, din Tratatul privind Uniunea Europeana, 'statele membre sunt reprezentate in Consiliul European de sefii lor de stat sau de guvern si in Consiliu de guvernele lor', ceea ce transcrie principiul ca Uniunea Europeana este o uniune de state si popoare, de interes pentru argumentul de fata fiind faptul ca la activitatea Uniunii Europene participa statele membre.

Avand in vedere ca la activitatea Uniunii Europene, inclusiv cea decizionala, participa statele, constatam ca acest enunt este adevarat indiferent de institutia decizionala la care ne referim, Consiliul Uniunii Europene sau Consiliul European. Astfel, rezulta ca activitatea Guvernului in cadrul Consiliului Uniunii Europene este una de executie, derivata, si nu originara, cum este cea a Presedintelui Romaniei in cadrul Consiliului European.

In acest sens, consideram ca atributiile Presedintelui in ceea ce priveste elaborarea si aprobarea mandatelor trebuie sa se exercite si in legatura cu participarea puterii executive la activitatea Consiliului Uniunii Europene. In acest fel, este asigurata respectarea ordinii constitutionale, respectiv Art. 80 alin. (1) coroborat cu Art. 91 si Art. 148 alin. (4), pe de o parte, si unitatea de abordare a activitatii Uniunii Europene in Consiliul Uniunii Europene si Consiliul European, pe de alta parte.

Fata de aceste aspecte, consideram ca definitiile stabilite la Art. 2 lit. (e) si lit. (f) incalca art. 80 alin. (1) coroborat cu Art. 91 si Art. 148 alin. (4), prin omiterea atributiilor Presedintelui in materia elaborarii si aprobarii mandatelor, pe de o parte, si prin promovarea unei separari arbitrare intre Consiliul Uniunii Europene si Consiliul European sub aspectul mandatului, afectand, astfel, exercitarea atributiilor precizate anterior.

Teza elaborarii de catre Guvern a mandatelor, introduse prin definitia de la Art. 2 lit. (f), este reflectata si in Art. 3 alin. (2) - prin termenul 'definitivare' - si in Art. 3 alin. (4) - prin termenul 'intocmire'. Consideram ca cele doua alineate sunt neconstitutionale intrucat se incalca prevederile Art. 80 alin. (1), coroborat cu Art. 91 si Art. 148 alin. (4), care stabilesc autoritatea Presedintelui de a finaliza procesul de elaborare a mandatelor de participare la activitatea Uniunii Europene.

In jurisprudenta sa, cu privire la efectele deciziilor sale, Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia nr. 1018/2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 511/2010, ca 'Adoptarea de catre legiuitor a unor norme contrare celor hotarate printr-o decizie a Curtii Constitutionale, prin care se tinde la pastrarea solutiilor legislative afectate de vicii de neconstitutionalitate, incalca Legea fundamentala. Or, intr-un stat de drept, astfel cum este proclamata Romania in Art. 1 alin. (3) din Constitutie, autoritatile publice nu se bucura de nicio autonomie in raport cu dreptul, Constitutia stabilind, in Art. 16 alin. (2), ca nimeni nu este mai presus de lege, iar, in Art. 1 alin. (5), ca respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie'.

Totodata, Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia nr. 738/2012, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 690/2012, ca 'forta obligatorie a actelor jurisdictionale, deci si a deciziilor Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta. Asadar, atat considerentele, cat si dispozitivul deciziilor Curtii Constitutionale sunt general obligatorii, potrivit dispozitiilor Art. 147 alin. (4) din Constitutie, si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept."