Hotnews utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care Hotnews.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform 
Expertul în educație Oana Moraru critică, pe Facebook, scurtmetrajul #FărăApărare, realizat de către Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitar Iaşi pentru a scoate în evidenţă fenomenul de bullying din şcolile româneşti, catalogând campania ca fiind ”grosolană, naivă, plină de prejudecăți sociale și dări din umeri a neputință”. Moraru subliniază în postarea sa inconsecvența directorilor de a respecta regulamentele în viața reală, polarizarea puerilă în clip a celor buni-răi, părinte cu bani-profesor bun și sensibil, idealizarea profesorilor.
Aceasta subliniază că problema profesorilor care ajung victime ale agresiunilor din partea elevilor sau părinților ține și de procedurile pe care le implementează sau nu directorul unității școlare, pentru că ”în România școlilor de azi, așa neajutorate cum par, nicio lege nu interzice să pui limită la ușa școlii - cui intră, când și de ce”. ”Conducerile școlilor nu sunt perseverente, coerente, nu se țin de regulamente și proceduri”, spune Moraru, care atrage atenia că ”portarii lasă pe oricine înăuntru, în cancelarii se fumează, copiii au telefoane active în oră, ședințele cu părinții sunt mai mult dări de seamă, feed-back-ul despre cine e si ce face fiecare copil - inexistent”.
Oana Moraru acuză filmul și polarizează pueril, pentru că din scurt metraj reiese că părinții agresivi sunt neapărat cei cu bani, iar că toți profesorii sunt onești, plăpânzi, sensibili și dedicați meseriei, pe când, în realitate, există și profesori exact ca mama agresivă din clip.
Expertul în educație critică și portretizarea idilică a amintirilor din copilărie, făcându-se apel la amintiri ”despre primul abecedar, primul buchet de flori si primul stilou sprijinit în mână noastră de dascăli”, când mulți au și multe amintiri umilitoare care i-au avut ca actori principali pe profesori.
O altă problemă a filmului, este potrivit expertului în educație, faptul că ”se spune clar că educația începe de acasă” și ”dacă părinții nu își fac bine treaba”, atunci ”profesorii își iau mâna de pe ei”, ceea ce înseamnă că elevii săraci, abuzați, din familii dezorganizate sunt de nerecuperat și că profesorii nu au nimic transformator în ei.
Potrivit expertului în educație că umilințele, căderile nervoase, inutilitatea persoană țin și de viața de adult și că nu e scutit nimeni. Totodată, Moraru pune sub semnul întrebării dacă poți fi umilit cu adevărat de un copil și dacă poți îl iei în nume persoanal, dacă poți să te superi ”pentru câte mii de forme a luat, sufletește vorbind, specia asta a oamenilor, mai ales în adolescența ei”.
Ce e grav în neregulă cu povestea acestui scurt-metraj:
- Profesorii par fără apărare pentru că nu ar exista legi care îi protejează de bully-ingul parental, de agresivitatea și incultura reacțiilor unor oameni aflați pe o scară mai de jos a civilizației. Totuși, în România școlilor de azi, așa neajutorate cum par, nicio lege nu interzice să pui limită la ușa școlii - cui intră, când și de ce. În nicio școală din Europa nu poți depăși pragul decât după ce ai făcut programare, ai predat buletinul și ți-a fost creat spațiu de întâlnire, cu a treia și chiar a patra persoană de față, la discuție. Nicio lege nu-l împiedică pe Directorul unei unități să-și facă proceduri clare de pază și relație cu părinții pe care să și le respecte. Faptul că o doamnă cu probleme nervoase și de educație elementară îți poate intra la oră oricând este vina directorului, nu a țării, nu a legilor, nici măcar a nivelurilor de conștiință în care se bălăcesc oamenii ei. Mergeți prin licee și vedeți cât de strânsă e paza în primele două săptămâni de școală și cât de repede se uită în timp regulamentul școlar: portarii lasă pe oricine înăuntru, în cancelarii se fumează, copiii au telefoane active în oră, ședințele cu părinții sunt mai mult dări de seamă, feed-back-ul despre cine e si ce face fiecare copil - inexistent. Conducerile școlilor nu sunt perseverente, coerente, nu se țin de regulamente și proceduri. În schimb, se vaită că trebuie să le scrie, în amănunțime, pe hârtie. În documentele manageriale ale oricărei școli, veți găsi inclusiv proceduri pentru deplasarea în siguranță a elevilor în incinta școlii, proceduri de comunicare externă și internă (acestea includ relația cu părinții), de monitorizare a progresului elevilor, de pază și siguranță a personalului Există, dar nu se aplică. Directorii și adjuncți lor, șefii de comisii și catedre - o mare parte din ei - tratează locul de lucru cu mentalitatea unui spațiu public pe care altcineva ar trebui să îl protejeze. Mentalitate de funcționar public, fără mare răspundere personală. Cu mult ridicat din umeri și dat vina pe legi și sistem.
- Părinții agresivi par să fie neapărat cei cu bani, cu angajați și timp limitat. Profesorii par să fie cei singuri, săraci, vulnerabili. Doamna profesor din film trăiește singură, este plăpândă, sensibilă, cu aer de dăscăliță onestă, iubitoare, dedicată meseriei. Mama domnișoarei este o țoapă cu bani, strident machiată și, evident, o patroană care suge sângele poporului, inclusiv al profesorilor copilei ei.
- Realitatea nu e așa pueril polarizabilă și nici oamenii așa ușor de manipulat cu un astfel de film. Există și profesori ca dna Diana Miron, dar și profesori exact ca mama agresivă: stridenți, insultător, nevrotici, furioși. Pe copii cine îi apără de ei? La întrebarea asta o să îl vedeți pe domnul director dând tot din umeri. Pare că argumentele clipului sunt că dacă cineva e profesor trebuie respectat "by default".
- La final, se face un apel sufletesc la amintirile noastre frumoase din copilărie despre primul abecedar, primul buchet de flori si primul stilou sprijinit în mână noastră de dascăli. Mi-au dat lacrimile, da. Mi-e dor de mine în copilărie, de fetița timidă din curtea școlii. Dar mi-e rău când mă gândesc câți tovarăși de-ai mei de joacă au fost, ulterior acestor momente idilice ale amintirilor noastre, aliniați în fața clasei că să râdem de ei că au greșit. Si multe alte umilințe trăite în tăcere și cu respectul "cuvenit" profesorilor noștri de atunci.
- Se spune clar că educația începe acasă. Dacă părinții nu își fac treaba bine, noi, profesorii cei umiliți suntem, prin deducție imediată, și neputincioși: ne-am luat mâna de pe ei!!! Asta înseamnă un lucru incredibil: că cei 40% de copii săraci, abuzați, din familii dezorganizate, fără educație, fără orizont prea mare de cunoaștere - sunt de nerecuperat. Deci facem educație degeaba? Nu avem nimic transformator în noi?
- Da, există suferința profesorului român nesprijinit, neconsiliat, neapărat. Există doamne extraordinare că Diana din clip care simt durere, umilință, cădere nervoasă, inutilitate personală. Bine ați venit în viața de adult. Cine nu simte asta? E cineva scutit?
- Da, există mulți părinți care dau educație proastă. Unii au și bani. Unii dintre copiii lor sunt și aroganți. Există și muzică simfonică, și rock progresiv, și muzică populară, dar și manele. Toate se cheamă tot muzică. Te poate umili cu adevărat un copil? Poți să îl iei personal? Poți să te superi pentru câte mii de forme a luat, sufletește vorbind, specia asta a oamenilor, mai ales în adolescența ei? Fiecare după propria creștere emoțională.
- E bine de făcut o campanie pentru integritatea fizică și emoțională a profesorului român. Dar nu așa grosolană, naivă, plină de prejudecăți sociale și dări din umeri a neputință ca în clipul de mai jos.
MedLife susține informarea și educarea ca sursă principală de dezvoltare a unei minți sănătoase. De aceea, recomandăm informarea continuă cu ajutorul articolelor din secțiunea Educație!
Daca nu, inseamna ca ne dati sfaturi din Elvetia sau alta tara civilizata. Daca va aflati aici, nu stiti in ce lume va aflati.
Tupeul, agresivitatea , prostia, mediocritatea domnesc suveran peste aceste meleaguri, cu exponentul lor de frunte PSD. Toti acestia cred ca educatia e inutila, mai o repetentie, mai un seral, o universitate privata, un plagiat, si ajungi in frunte , ca multi fosti si actuali ministrii PSD.
Educatia e pentru fraieri, aroganta, tupeul, linguseala,pupincurismul sunt vectorii afirmarii in Romania de azi. Avem un viitor stralucit!
Profesorii NU sunt in general cei singuri, victime, dedicati meseriei, etc. asa cum nici elevii-parintii nu sunt in general impertinenti, agresivi, etc
Ma bucur ca exista si oameni rationali cu o analiza obiectiva.
Poftim? A devenit normal sa fii umilit, sa ai caderi nervoase? E sanatos pentru ceilalti copii sa traiasca intr-un astfel de mediu?
Doamna experta are vreo solutie concreta? Si nu e vorba doar de profesori. Pentru 1 copil, poate uneori mai multi, sufera o clasa intreaga.
Ce treaba are intratul cu acte in scoala? In primul rand bullyingul cel mai periculos vine chiar de la elevii scolii, nu le trebuie programare/buletin sa intre in clase.
Copil de clasa5-a care se dezbraca in timpul orei (si multe altele), in sectorul 1, m-as abtine sa dau numele scolii. Cu mama nu se poate discuta. Da, educatia incepe acasa, daca mama ar colabora si incerca sa ia masuri ar fi mai bine. In schimb insa ea e foarte agresiva cu toata lumea cand vine la sedinte. "Ca n-o fi copilul meu cel mai rau. Ce-a facut? A daramat scoala??!!"
Doamna, veniti cu solutii.
Articolul trateaza problema bullyingului parinte (agresor) - profesor (victima), asadar accesul in spatiile de invatamant trebuie restrictionat pentru toate persoanele cu exceptia elevilor si a profesorilor.
Traiesc intr-o tara civilizata unde portile scolii sunt deschise in intervalul 07:50 - 08:30 cand intra elevii la cursuri. Ulterior, portile sunt inchise iar intrarea este protejata de 4-5 agenti de securitate care au cuseta lor de vreo 30 mp, cu sistem video.
Accesul copiilor si a parintilor se face cu card magnetic. In afara orelor de acces la cursuri, parintii pot intra insa vor fi interogati de catre agentii de securitate pentru a-i informa care sunt motivele pentru care intra in curtea scolii.
Se poate...
PS: daca redactia Hotnews doreste sa afle mai multe detalii despre sistemul educational despre care scriu, sunt dispus sa raspund la intrebari care pot ajuta la redactarea unui articol.
Acum vreo doi ani la moartea exregelui, intrebare de elev de clasa a XXII : cine a fost regele mihai si cand a avut Romania rege !? am ramas ca la dentist.
Dar sugestiv ar fi fost ca directorul să fie o domnişoară care are pe masă mapa cu cei trei trandafiri şi care ia la rost profesoara fiindcă a "jignit" eleva!
Nu sunt de acord cu majoritatea comentariilor anterioare; azi, elevii pot contesta notele, pot jigni, înjura profesorii, pot mânca în timpul orei sau asculta, de preferinţă, manele, lasă o mizerie de nedescris în clase, după ore, etc. , iar profesorul nu are nici un mijloc de a-l sancţiona:dacă îi dă o notă mică-nu a evaluat corect elevul, de dat afară din clasă nu are voie, eventual iese profesorul din clasă, poate doar să scrie un referat către diriginte, care va suna părintele. Şi aici se termină.
Sa o vad cum ar reactiona daca s-ar pune intr-o lege , ca accesul in orice institutie de invatamant fara programare, in alta calitate decat angajat sau cursant sa se pedepseasca cu 6 luni de munca in folosul scolilor !!!
Eu nu pot crede ca o scoala nu are resurse financiare sa plateasca 3 agenti de paza cu cate 2000 lei brut. Ar insemna 6000 * 12 = 72.000 lei anual, adica 15.000 euro. O scoala mica nu poate plati, dar un liceu DA!
Cred ca nu ai inteles situatia... In privinta interzicerii accesului in scoli, pur si simplu inchizi poarta scolii. Nu trece nimeni.