“Figli dello stesso padre” (Fii ai aceluiasi tata) - este scris la intrarea in tabara de tigani de pe via Casilina, periferia sud est a Romei. Una din cele mai vechi tabere din capitala Italiei. Tiganii sunt aici de mai bine de zece ani. Inainte in tabara de la periferia Romei locuiau italienii, dar intre timp acestia au obtinut case populare finantate de guvern. Singurul lucru care s-a schimbat in cursul anilor este numarul baracilor si al locuitorilor.

Fiecare baraca sau rulota e numerotata in mod vizibil cu vopsea galbena. Pe multe rulote flutura steagul italian. Pe una chiar steagul Forzei Italia, partidul lui Berlusconi. Tabara seamana cu una din acele favelas braziliene pe care le vedem la televizor. Gunoaie pe jos, cate o gaina care ne taie calea, un aragaz abandonat langa o rulota. Este liniste, sunt familii care mananca la masa pusa in afara rulotei. E cald, desi e ora 4 dupa amiaza. Cei mai multi sunt copii, imbracati doar cu un tricou jalnic si murdar. Se joaca nestingheriti si desculti. Ne asalteaza si cer sa fie fotografiati.

La intrarea in tabara - doua panouri de lemn unite sub forma de poarta - ne intimpina Najo Adzovic, presedintele asociatiei de tigani “Nova Vita” si autoritatea maxima in tabara Casilino. El va fi ghidul nostru. Ne arata cum sunt organizate baracile, pe nuclee familiare: “in prezent aici locuiesc 650 de persoane in 160 de baraci sau rulote. 145 de copii frecventeaza scolile din cartier. Toti provin din fosta Iugoslavie: Bosnia, Macedonia, Muntenegru, Kosovo”. “Niciun roman din pacate”, continua el, desi locuitorii italieni din cartier sunt convinsi ca majoritatea vecinilor lor sunt de origine romana.”

Najo ne conduce pe o cararuie stramta si abrupta inspre o colina, unde este o baraca mai impunatoare. Aici ne asteapta mai marii taberei. Ne prezentam si ne strangem mainile, apoi suntem invitati la o cafea turceasca “asa cum o facem noi”, cu cescute de portelan, in curtea din afara baracii.

“Nu vrem sa fim trimisi in ghetouri in afara Romei”

Tabara din Casilino
Foto: HotNews.ro
Ceea ce isi doreste Najo Adzovic este deschiderea unui dialog cu noile autoritati. In special cu primarul Alemanno, care a amenintat cu desfiintarea tuturor taberelor de nomazi din capitala si mutarea lor in afara orasului. “Noi vrem un dialog cu primarul, cu parlamentarii, cu asociatiile italiene-pentru a sti care este viitorul nostru. Stim care sunt declaratiile noului primar si am inceput deja tratative cu responsabilli sectorului VII al Romei. Am trimis scrisori primarului Alemanno si ministrului Maroni pentru ca nici noi nu stim ce viitor ne asteapta. Nu vrem sa mai traim in conditiile acestea neomenesti. Nici nu vrem sa fim trimisi in afara Romei. Ar insemna sa fim pusi in ghetouri. Ce se va intampla cu cei peste o suta de copii care merg la scoala aici? Politicienii italieni trebuie sa se ocupe de integrare, nu sa ne alunge".

Cei din tabara se descurca cum pot: organizeaza deseori mici targuri unde vand produse facute de mana lor. "Acum avem acorduri de a forma cooperative de lucru, unde sa munceasca femeile si batranii din tabara”, adauga Najo.

Il intrebam daca tiganilor de aici le e frica de noua situatie politica. El ne raspunde cu diplomatie: “Noi in primul rand vrem sa deschidem un dialog cu autoritatile. Daca vom avea acest dialog, nimanui nu ar trebui sa-i fie frica. Si totusi in fiecare zi oamenii ma intreaba: ce vom face maine, ce ne asteapta? Sunt intr-adevar preocupati ”.

“Cand lipseste ceva in cartier, politia vine imediat la noi sa controleze”

Discutam despre controalele si interventiile Politiei in tabara de nomazi si intervine in discutie Hakija Husovic, care se declara mestesugar de meserie: “Da, din noiembrie dupa ce a fost omorata doamna aceea (Giovanna Reggiani, n.red.), politia a inceput sa faca mult mai multe controale. Cateodata vin si de doua, trei ori pe zi. Mai ales cand lipseste ceva in cartier, vin la noi sa controleze. Numara si copiii si se uita la fiecare”.

Oamenii nici nu mai tin socoteala de cate ori politia a facut razii, de acum par obisnuiti cu raziile si controalele. La urma, presedintele Asociatiei spune resemnat: “fortele de ordine la urma urmei isi fac datoria”.

Codul onoarei la tigani: “Femeile si copii nu se ating”

Najo Adzovic isi da seama ca imaginea tiganilor s-a inrautatit dupa publicarea delictelor comise de tiganii romani: “da, asa spune presa de aici, ca multe crime sunt comise de romani. Dar daca un roman a facut ceva gresit, de ce sa fie pedepsita comunitatea intreaga, miile de romani care muncesc cinstit? Din pacate, in Italia sistemul functioneaza asa: daca unul greseste, sunt judecati toti“.

De multe ori presa exagereaza, spune Najo, dand exemplul fetitei de la Napoli , care ar fi fost rapita acum cateva zile din acasa de o tiganca de 16 ani. “Acum ancheteaza magistratura asupra cazului, dar noi avem un cod al onoarei nescris, vechi de o mie de ani si este interzis sa ne atingem de copii, femei si batrani. Adevarul va iesi la iveala, dar acum vedem cu mahnire ca ziarele judeca imediat drept vinovata o intreaga comunitate. Asa se creaza doar haos, alarmism, rasism si indiferenta fata de noi, un popor care a fost mereu pasnic”.

De altfel tabara de nomazi din Casilino este accesibila celor care vor sa o viziteze. Asociatia Vita Nova, ne spune preseidntele ei, colaboreaza atat cu asociatiile sociale si umanitare, cat si cu Universitatea din Roma, care s-a ocupat cu studierea comunitatii. “Tabara Casilino,spune Najo, este singura din Roma care nu a avut niciodata probleme cu politia din punct de vedere al sigurantei publice”.

Cum isi castiga viata cei din tabara, il intrebam pe Najo, care dupa un moment de ezitare, ne raspunde: “nu primim niciun ajutor de la Stat. Dar exista o colaborare in tabara si 50 de familii lucreaza pentru targul pe care il organizam. Mai sunt si nuclee care se ocupa cu recuperarea materialului, de exemplu fier vechi. Apoi facem cooperative mestesugaresti unde femeile invata sa coase”.

“In Italia, cine are bani poate cumpara puterea”

Chiar daca tiganii se declara “apolitici, nu tin nici cu dreapta nici cu stanga din Italia”,

Tabara din Casilino
Foto: HotNews.ro
cativa dintre ei au avut si drept de vot la alegerile politice. “Fiii mei au votat, ne spune Hakuja, dar indiferent cu cine am votat, tot rau ne-a fost”. Concluzia lui este amara: “Aici in Italia oricine are bani poate sa cumpere puterea.”

Cei mai multi din tiganii din Casilino nu ar putea fi expulzati din Italia, avand in vedere statul lor juridic: majoritatea sunt refugiati politici si apatrizi, iar ceilalti au permis de sedere”, ne spune Adzovic. El se incrunta cand il intrebam cum vede el situatia peste un an: “Gata cu aceste lucruri de fantezie, nu e adevarat ca suntem nomazi, noi suntem stabili aici si dorim stabilitate. Dar daca noi peste un an vom deveni din nou nomazi, va fi vina acestui guvern, acestui stat, acelor persoane care nu ne-au dat posibilitatea sa ne integram in mod civilizat”.

“Tiganii romani pot cere ajutor de la Uniunea Europeana”

La incheierea discutiei, Adzovic adreseaza un mesaj tiganilor romani: “Cei care fug dintr-o tara si ajung in alta, nu o fac fara niciun motiv. Nu vin aici pentru ca Italia este o tara frumoasa, vin constransi de situtii dificile: in primul rand saracia. In tara lor nu au nici macar dreptul de a supravietui. Vin aici cu speranta unei vieti noi. Cei de aici ar trebui sa inteleaga prin ce a trecut Romania in anii dictaturii si ce mizerie a ramas in urma. Daca statul italian nu intelege aceste lucruri, atunci trebuie sa intervina Uniunea Europeana. Sa le creeze conditiile sa se intoarca cu demnitate in tara lor. Ma refer mai ales la un loc de munca. Ar trebui ca intreprinzatorii italieni, care fac bani frumosi in Romania, sa le ofere si lor un loc de munca”.