Un studiu inedit dedicat declinului clasei muncitoare in perioada post-comunista: "Romania postsocialista. Munca, trupul si cultura clasei muncitoare", realizat de antropologul David Kiedeckel, a aparut recent in colectia „Sociologie. Antropologie” a editurii Polirom.
Beneficiar al unui statut social dramatic diminuat, muncitorul trece din rindurile elitei intr-un plan secundar din punct de vedere social. Daca altadata minerii si muncitorii reprezentau elita fortei de munca romanesti si se bucurau de numeroase privilegii, astazi abia daca sint mentionati in lucrarile privind transformarile postsocialiste. Volumul trateaza tocmai declinul acestor grupuri sociale dupa 1989, in cei mai grei ani de dupa regimul comunist (1999-2002).
Sprijinit pe marturiile unor fosti mineri din Valea Jiului si muncitori din Fagaras, pe care le plaseaza in contextul general al muncii, relatiilor politice, vietii domestice si comunitare, cartea descrie noua realitate cu care se confruntau aceste categorii profesionale, cu problemele specifice: precaritatea locurilor de munca, degradarea sanatatii si insecuritatea sociala.
Final dezastruos de deceniu
David Kiedeckel, profesor de antropologie culturala si aplicata la Central Connecticut State University din New Britain, Statele Unite ale Americii si-a inceput cercetarea in vara anului 1999 si a continuat munca de teren, cu intreruperi, pina in vara lui 2002. Tot in 2002, impreuna cu colegul sau Alin Rus, a initiat si munca la filmul documentar Zilele minerilor. Viata si moartea culturii clasei muncitoare. „Dupa estimarile mele, cei trei ani dedicati acestei cercetari au fost, totodata, si cei mai dezastruosi din punctul de vedere al vietii politice, sociale si culturale din Romania, de la caderea lui Ceausescu incoace”, precizeaza autorul. Din punctul acestuia de vedere, temele si tonul acestei carti, dar si al filmului amintit, reflecta intreg climatul social al acelor ani „dezastruosi”. „Lumea muncitorilor romani ai acelor ani, zbatindu-se la cumpana trecerii dintre milenii, era foarte deprimanta si oferea putine promisiuni de schimbare”, continua antropologul.
Printre cele mai importante probleme cu care se confruntau muncitorii intervievati de Kiedeckel se numarau munca sub nivelul calificarii, somajul sau amenintarea somajului, cresterea rapida a costurilor vietii, destramarea familiilor si deteriorarea sanatatii si, mai ales, teama si nesiguranta privind viitorul lor. „Dupa cum mentionez in carte, «stresul» era cuvintul care aparea mereu si mereu in interviurile cu minerii din Valea Jiului sau cu muncitorii de la uzinele chimie din Fagaras.”
Teama si instrainare
Potrivit editurii, cartea ofera raspunsul la o intrebare esentiala: „cum au razbatut acesti oameni in anii care au urmat?”. „Postsocialismul e dureros. Dupa cum dovedesc Constantin Moldoveanu si Ioan Popa (doi dintre subiectii intervievati – n.r.), transformarile din aceasta perioada sint inscrise in corpurile, mintile si in marturisirile multora dintre cei care traiesc aceste timpuri nesigure (...). Vorbind despre lumea lor, muncitorii arunca o privire introspectiva, inlauntrul lor, dar si in exterior, asupra societatii postsocialiste, cu sentimente de teama si instrainare. Le e teama pentru sanatatea lor, le e teama pentru viitorul lor si al familiilor, le e teama pentru ce va fi cu viata si cultura lor. In acelasi timp, ei se simt respinsi si izolati de noua societate in care ei traiesc. Se considera la fel de diferiti precum niste straini care privesc de dincolo de gard: o rasturnare completa a situatiei lor din perioada comunista”, noteaza in volum David Kiedeckel.
