Horea Popescu // Anuntul D-voastra e mult prea fragil, in comparatie cu opera. Si daca informatiile va sunt atit de restrinse, o mare vina revine si Directiei Teatrului National. Horea Popescu a fost unul dintre cei mai mari regizori ai Nationalului bucurestean. Pacat ca moare in asa uitare. A realizat cele mai mari succese de public la Sala Mare, Dantonul lui Camil Petrescu, Zbor deasupra unui cuib de cuci, Plosnita, si cite si mai cite. In viata Nationalului bucurestean, doar Beligan sta deasupra lui in merite si-n faima.Pacat ca-n anii cei din urma Caramitru nu i-a mai dat sansa sa fie regizor al Nationalului. Dumnezeu sa-l ierte!

Pacat. // ,,Cuibul de viespi,, e cel mai tare film realizat vreodata.Actori inegalabili si-o regie extraordinara.Dumnezeu sa-l odihneasca.

Subscriu.... // E f trist...

r.i.p. // Cel mai bun film romanesc

cuibul de viespi // Poate, macar acum in ceasul al 12-lea se va indura Jurnalul National, Adevarul sau alt sponsor sa editeze pe dvd acest film extraordinar!

..................... // Oamenii mari dispar in liniste. R I P

Moartea unui (autentic) artist // Într-adevăr, foarte laconic comunicatul faţă de dimensiunea şi înălţimea creaţiei sale teatrale şi cinematografice. Am avut bucuria să văd spectacolele fascinante cu Zbor deasupra unui cuib de cuci, Ploşniţa, filmul Cuibul de viespi ş.a. Dumnezeu să-l odihnească !

Dumnezeu sa il odihneasca // Mare regizor, Dumnezeu sa il odihneasca! Nu pot sa imi scot din minte regia si actorii din memorabilul "Cuib de viespi". Si incet, incet au plecat dintre noi: George Constantin, Ovidiu Iuliu Moldovan, Gheorghe Dinica, acum Horea Popescu.. Parca si acum aud vocea ragusita a lui Dinica, catre Iuliu Moldovan, in preludiul scenei grotesti de chef in cavou: - Mircea, hai sa bei si tu o tescovina cu noi.. Si s-au dus cu totii. Sa bea o tescovina.

genial // nu am vazut decit o data filmul amintit, insa mi s-a parut exceptional. Pacat ca nu se difuzeaza.

Omagiu lui Horia Popescu // Chiar daca Teatrul National s-a achitat ,"in bune conditiuni" de sarcina omagierii post-mortem a celui ce a trecut,de curind in nefiinta,marele regizor Horia Popescu,prin discursuri imbinind conventionalitatea si actoria sustinute de cei doi directori ai Nationalului bucurestean,Ion Caramitru si Ilinca Tomoroveanu (?!!!),sentimentul cu care putinii participanti (????) la acest funebru spectacol final al celui mai inzestrat regizor "monumental" artistic al spectacolului teatral,filmului si spectacolului de televiziune, a fost... putinatatea. Chiar daca,o binecuvintata slujba ortodoxa,dublata de un inegalabil cor barbatesc au reverberat,in sufletele celor prezenti plenitudinea momentului despartirii de marele maestru,...chiar daca,cuvintele calde ale primarului din Zlatna au marcat legatura trainica a artistului cu locul natal,...chiar daca,apogeul ideatic omagiativ a fost "discursul de lacrima" al dramaturgului Paul Everac,(mai viu intelectual si afectiv decit multi),adresat prietenului si artistului,demonstrind soliditatea ideatica a crezului traditiei teatrului romanesc si a solidaritatii ridicarii constiintei nationale prin teatru,exersata de-a lungul celor 50 de ani de cariera,...am plecat tristi,foarte tristi in ninsoarea de afara,noi,cei citiva inimosi,subjugati de talentul si grandoarea spectacolelor vizionate de-a lungul timpului sub inconfundabila semnatura Horia Popescu. Ceva din parfumul idealitatii artisticului s-a stins.Iesim in prozaicul diurn haotic al democratiei, spoliata pe zi ce trece de marile valori moral- educative.