In vara lui 2007, la fel ca si cu un deceniu in urma, Institutul American de Film (AFI) a declarat – ca urmare a unui amplu referendum – „Citizen Kane” (1941) drept cel mai bun film american din toate timpurile. O noua recunoastere postuma, asadar, pentru Orson Welles (1915-1985), cel care, la numai 25 de ani, era regizor, coscenarist (alaturi de Herman Mankiewicz), producator si actor principal in acest film, considerat unul dintre cele mai inovatoare din istoria cinematografului, scrie Mihai Fulger, pe blogul lui.

In 1978, criticul si istoricul de film roman Tudor Caranfil ii dedica lui „Citizen Kane” o monografie remarcabila („E o mandrie ca o asemenea carte a fost scrisa la noi!”, se entuziasma atunci D.I. Suchianu); in doar cateva saptamani, tirajul volumului (31.000 de exemplare!) a fost epuizat. Dupa 20 de ani, „Cetateanul Kane. «Romanul» unui film” revine pe rafturile librariilor intr-o a doua editie, substantial revazuta si actualizata pe baza noilor informatii si documente aparute intre timp, astfel incat intinderea sa aproape s-a dublat. Chiar daca nu vor mai exista zeci de mii de cumparatori romani, consider ca macar cei care se considera cinefili ar trebui sa aiba in biblioteca aceasta carte. Spun „macar” pentru ca nu e vorba doar de un „roman” al unui film, ci de o fresca pasionanta a unei epoci importante din istoria Hollywoodului si a Americii deopotriva. Un volum foarte ambitios, dar bine documentat si argumentat, comparabil cu cel pe care, in 1979, francezul André Le Vot il dedica scriitorului american F. Scott Fitzgerald si epocii sale.

Cartea este „un mic roman documentar, intre reportaj, eseu, istorie si comentariu critic, utilizand colajul de stiri din presa si anecdote, extrase din memorii, recenzii si carti despre film, dar si imaginatia, acolo unde e nevoie. Scrisa fluent, ea se citeste pe nerasuflate.” Citatul e extras dintr-o cronica din 1978 a lui Nicolae Manolescu, aparuta acum ca postfata a volumului, iar eu unul nu-l pot contrazice pe autorul monumentalei „Istorii critice a literaturii romane”.

In consonanta cu pluriperspectivismul filmului revolutionar de la care porneste, cartea e impartita in patru capitole, reprezentand tot atatea puncte de vedere diferite: „Orson” (Welles), „William” (Randolph Hearst) – magnatul presei americane si modelul real al (nu atat de) fictionalului cetatean Kane (desi Orson Welles a negat public acest lucru, in numeroase ocazii), „Herman” (Mankiewicz) si „Marion” (Davies) – amanta lui Hearst si una dintre sursele personajului Susan Alexander Kane din film. Doua prefete (pentru cele doua editii), o addenda, un tabel cronologic bio-teatro-filmografic si o bibliografie completeaza fericit acest volum, care ocupa fara indoiala un loc fruntas intr-un clasament virtual al celor mai importante carti de cinema romanesti.

  • Editia a II-a, revazuta si adaugita, cu o postfata de Nicolae Manolescu
  • Editura Cartea Romaneasca, colectia „Performa”, 2008

Comenteaza pe Strafulgerari.