„Cel mai serios proiect de țară este PNRR-ul. Dacă ne ținem de PNRR, cu toate imperfecțiunile pe care le are, vom progresa foarte mult. Adică infrastructura, educația, energia… Întotdeauna proiectele de țară făcute de români, indiferent de cât de bune au fost (și unele chiar au fost bune), nu au fost luate în serios de publicul românesc din diferite motive. Toate proiectele care au avut tracțiune în România au fost venite din exterior. Din păcate, așa s-a întâmplat!”, spune economistul șef al Băncii Naționale, Valentin Lazea, într-o discuție cu HotNews.
Mai merită adoptăm moneda euro?
Valentin Lazea:Acum 8 ani stăteam foarte bine, în sensul că îndeplineam toate criteriile de la Maastrict? Sigur, veneam după o perioadă de ajustări fiscale, salariale, după o liberalizare a pieței muncii făcută tot la îndemnul FMI.
În anii 2010-2012 economia funcționa, era echilibrată, dar publicul era nemulțumit. De ce? Pentru că nu putea să trăiască pe datorie, nu putea să trăiască pe deficit….
Și atunci a venit această solicitare din partea publicului, pe care politicienii au acomodat-o imediat, de a da drumul la baierele pungii de a crește deficitele, astfel încât acum degeaba am vrea noi să discutăm, pentru că până în 2027 noi nu vom ajunge cu criteriul de deficit bugetar la nivelul de 3% din PIB, cât cere Tratatul de la Maastricht. Dacă s-ar fi vrut, atunci s-ar fi putut!
Noi avem o o derogare care ne permite să întârziem trecerea la euro. Dar la un moment dat va trebui să adoptăm moneda unică
Nu, nu-ți spune nimeni pușca la tâmplă. Suedia, de pildă, e mai mai demult decât noi în Uniunea Europeană, tot cu derogare. Și n-au intrat în eurozonă. Sunt țări care pot, care ar putea să intre, cum e Suedia, cum e Cehia, dar care nu vor…
La cehi e totuși altă situație.
Poate nu e apropierea cea mai bună, dar suedezii în orice caz sau danezii sunt situații comparabile. (N.red: Conform prevederilor Tratatului de la Maastricht, ţările care aderă la Uniunea Europeană trebuie să adopte moneda unică odată cu îndeplinirea tuturor criteriilor de convergenţă. Excepţia de la această regulă o reprezintă Danemarca şi Regatul Unit, care au negociat o „clauză de neparticipare” (engl. opt out) care le permite să rămână în afara zonei euro. Între timp, Brexitul a „rezolvat” problema în privința UK.
Dvs. aveți speranța că vreodată vom intra în Zona Euro?
Zona euro este despre respectarea regulilor? Corect? Câți din România, vă întreb rhetoric, sunt oameni dispuși să respecte regulile? Și cu asta v-am răspuns la întrebare.
Păi nici grecii n-au fost dispuși…
E bine, e perfect că ați adus acest exemplu. Grecii au fost exact ca românii, oameni care nu respectă regulile, oameni care trăiesc pe datorie șamd. Asta până când s-au uitat în prăpastie și au văzut fundul prăpastiei!
Da, au încercat toate trucurile posibile ca să aibă moneda euro: și dezechilibre, adică laxitate bugetară…Până când li s-a spus de către Uniunea Europeană: aveți de ales sau rămâneți în zona euro, și strângeți cureaua (iar noi, UE vă ajutăm în acest process), sau ieșiți din zona euro și trăiți cum vreți voi, dar fără niciun fel de ajutor. Și atunci grecul de rând, cel care nu vrea să respecte reguli ș.a.m.d. s-a uitat în prăpastie, și a zis că parcă tot ar fi mai bine să mă ajute UE.
Revista The Economist a declarant Grecia țara anului 2023. De ce? Pentru că sub guvernul Mizotachis, grecii au înțeles că la un moment dat trebuie să muncească pentru a ține pasul cu Europa Occidentală? Iar acum ei muncesc mai multe ore decât nemții, decât francezii și decât alți europeni.
Am intrat într-un an electoral complicat. Care sunt cele mai grave probleme cu care intrăm în în 2024 și dacă, mai ales decontul, nota de plată, va veni în 2025?
Nu vreau să intru în dezbateri de acest gen tocmai pentru că este an electoral și absolut orice aș spune, ar putea fi interpretat ca o critică la adresa guvernului. Deci, nu, nu vreau să intru în această dezbatere. Tot ce pot să spun este ceea ce deja se știe, și anume că avem două deficite foarte mari - deficitul bugetar și deficitul extern- și că mai devreme sau mai târziu, probabil mai devreme va trebui să să le corectăm pe amândouă. Și că cele extern….
Am văzut că încet, încet se corectează...
Da, dar tot este foarte mare 7% …Normele europene prevăd să nu ai un deficit mai mare de 4% din PIB. Oricând ești la 7% încă ești departe de de normele europene.
De ce nu avem un proiect de țară? Care ar trebui să fie un proiect de țară serios și plauzibil?
Cel mai serios proiect de țară, am mai spus lucrul ăsta, este PNRR-ul. Dacă ne ținem de PNRR, cu imperfecțiunile care le are în el, vom progresa foarte mult. Adică infrastructura, educația, tot ce scrie acolo în PNRR, energia… Întotdeauna proiectele de țară făcute de români, indiferent de cât de bune au fost (și unele au fost chiar bune), nu au fost luate în serios de publicul românesc, din diferite motive. Toate proiectele care au avut tracțiune în România au fost venite din exterior. Din păcate, așa s-a întâmplat. Este o tară a acestui popor de a nu avea încredere în proiectele propria și de a se mobiliza numai atunci când credibilitatea este asigurată de instituții externe.
Credeți că o să sară anul acesta euro de pragul psihologic de 5 lei?
Pragul ăsta psihologic e mai mult o invenție a jurnaliștilor. Cu ce e mai important nivelul de cinci lei/euro decât 4,85 sau decât 5,22? Asta e, așa, o chestie, o găselniță jurnalistică. Are un sens, în care e mai ușor să împarți cu 5 sau să înmulțești cu 5 depinde dacă cumperi sau vinzi. Alt alt rost sau altă însemnătate. Acest 5 lei/euro nu are.
Acuma, discutând pe fondul problemei, avem două mișcări divergente și care nu știm care va precumpăni. Pe de o parte, există o mișcare înspre o depreciere a leului, cauzată de faptul că avem importuri mai mari decât exporturile. Dar această tendință spre depreciere este compensată de faptul că intră enorm de mult capital străini, fie sub forma banilor din PNRR, fie sub forma investițiilor străine directe, fie sub forma programelor multi-anuale ale Uniunii Europene.
Toate aceste intrări de capital duc, din contră, spre apreciere. Și atunci Banca Națională între aceste două tendințe diferite, încearcă să facă un joc de echilibru, să nu lase nici să se deprecieze prea mult, nici să se aprecieze prea tare.
Întrebarea care are sens este ce se va întâmpla când aceste fluxuri externe se vor diminua peste câțiva ani sau când se va încheia PNRR-ul și când tendința spre apreciere nu va mai fi la fel de puternică cât să contrabalanseze cealaltă tendință. Și tocmai de aceea noi trebuie în următorii 2-3-4 ani să reducem cât se poate de mult deficitul extern, adică să ne apropiem cu exporturile de nivelul importurilor. Asta e întrebarea fundamentală, nu când o să fie euro 5 lei sau 5,01 lei
4
46
