Starniti de scandalul interceptarii telefoanelor unor ziaristi, mai multi sefi de servicii secrete din Romania au iesit pe sticla televizoarelor. Multi telespectatori, mari consumatori de filme cu superspioni, se asteptau sa vada cativa domni discreti, cu maniere reci de gentlemani, care sa explice in fraze concise, operatiunile institutiilor pe care le conduc.

Pana la un punct, imaginea superspionilor carpatini corespundea acestor asteptari. Virgil Magureanu, primul director al SRI, e poreclit "Sarpele cu ochelari", carevasazica e capabil de lovituri rapide si mortale, ca o cobra. Celalalt Virgil, domnul Ardelean, seful Directiei Generale de Informatii si Protectie Interna a MAI, persoana care a declansat tot scandalul, e "Vulpea".

Dar Vulpea a deschis gura si legenda superspionului care-si calculeaza miscarile cu cateva mutari inainte s-a facut praf si pulbere. In fraze poticnite, care se fracturau pe la jumatate, omul banuit a fi varianta mioritica a lui J. Edgar Hoover, celebrul sef al FBI-ului american, a zis ca a vrut sa-i asculte pe ziaristii de la doua agentii de presa ca sa prinda un politist.

Politistul asta nu voia sa arunce in aer Guvernul, ci facea bisnita cu informatii. Dincolo de motivatiile si legalitatea acestei actiuni, felul in care a fost organizata e absolut uluitor. Specialistii de la fostul "Doi si-un sfert" au vrut sa intercepteze cateva numere de centrala telefonica.

Cum fiecare dintre cele doua agentii de presa are cateva zeci de angajati si fiecare dintre ziaristi da, in medie, zeci de telefoane zilnic, ca de aia sunt jurnalisti, iar o interceptare poate dura luni de zile, operatiunea ar fi produs in mod cert cateva roabe cu CD-uri.

In aceste conditii, ca sa indentifici eventualele convorbiri cu adevarat incriminatorii nu trebuie sa fi Vulpe, ci un Super Harciog. Dar Ardelean nu si-a facut probleme. Cand era incoltita de niscaiva probleme insignifiante, cum ar fi aprobarile legale, Vulpea se ascundea in spatele sintagmei "siguranta nationala". La fel a procedat si Radu Timofte.

In plus, actualul sef al SRI-ului, care lucreaza sub deviza "sa dam tarii cat mai multe interceptari", a raportat mandru ca serviciul sau a indeplinit planul la trasul cu urechea, solicitand in 2004, 1259 de mandate, "ceea ce reprezinta doar 38,23% din total".

Din pacate, problema e ca doar 2,2% din aceste mandate au avut ca finalitate sesizarea organelor de urmarire penala in legatura cu diverse infractiuni. Practic, oamenii lui Timofte, Ardelean, cei de la SIE si ceilalti spioni ai Romaniei de prin SIPA produc de zor pe stoc.

Jamesbonzii nostri bugetofagi cheltuiesc miliarde si miliarde de lei ascultand telefoane, afla, vorba lui Timofte, "informatii secventiale", adica descopera cine cu cine bea si se culca, dar cam atat. Acest fenomen e posibil datorita unei simple carente legislative. In Statele Unite aflate in plin razboi antiterorist ascultatul telefoanelor cetatenilor nu e un lucru neobisnuit.

Dar, peste Ocean, daca timp de 6 luni de la declansarea operatiunii de supraveghere, cetateanul contribuabil nu e pus oficial sub acuzare, acesta primeste acasa o scrisoare de la autoritatile in domeniu. In scrisoare Unchiul Sam ii comunica negru pe alb cetateanului respectiv ca in perioada cutare, datorita suspiciunilor a, b, c, formulate de institutia X, telefonul sau a fost ascultat.

In acest fel, prin simplul fapt ca trebuie sa justifici solid o astfel de actiune, abuzurile si multe din operatiunile inutile sunt eliminate din start. La noi, au trecut aproape doi ani de cand atat Radu Timofte, cat si Ilie Botos, procurorul general, au promis completarea in acest sens a Legii sigurantei nationale, dar nu s-a intamplat nimic.

Practic, dupa ce am inchis fabricile energofage, ne-am permis luxul sa pastram structuri informative bugetofage care, de multe ori, lucreaza in paralel si chiar isi pun piedici unele altora. Astfel, pe langa cheltuirea inutila a unor bani de la buget, a rezultat si o productie de gafe monumentale.

Acum cativa ani, un general SRI ne avertiza cat de periculos este Internetul, interlopul Nicu Gheara captureaza masini de filaj ale SIE, iar organigrama STS-ului s-a umflat pana cand le-a crapat bugetul. Incontestabil, serviciile secrete care se ocupa de siguranta nationala sunt necesare intr-o societate moderna. Dar, aceasta siguranta trebuie definita intr-un mod clar si precis.

Acum cativa ani nimeni nu voia sa inchida Fabrica de Ace din Bucuresti pentru ca era singura de acest gen din tara si era o chestiune de siguranta nationala sa nu ramanem descoperiti in domeniu. Pana la urma, fabrica s-a inchis datorita economiei de piata, iar Romania a supravietuit.