"In pofida unor indelungate negocieri in cadrul celor de-a doua si a treia analize, nu s-a ajuns la nici un acord, iar acordul s-a rupt in acest moment." Fraza din debutul discursului tinut ieri, 31 octombrie 2005, de catre reprezentantul Fondului Monetar International, poate reprezenta anuntul privind prabusirea Guvernului Tariceanu, daca nu chiar cel privind alegerile anticipate. Si cand spunem aceasta nu ne referim la notele evidente ale momentului:
1) Daca nu ma insel, ruperea acordului cu FMI e o premiera in ultimii 15 ani de tranzitie. Guvernarea CDR, ramasa in istoria postdecembrista drept reper in materie de brambureala economica, nu reusea sa ajunga la incheierea unui nou acord cu FMI. In nici un caz, aceasta guvernare n-a atins performanta de a rupe acordul cu FMI.
2) In ultimele zile, premierul si ministrul de Finante s-au referit la posibilitatea unui esec al negocierilor. N-au facut-o insa de mai mult timp, astfel incat sa pregateasca opinia publica pentru eveniment. Dar, mai ales, n-au adus argumente convingatoare in favoarea tezei ca nu mai avem nevoie de un acord cu FMI.
Astfel ca ruperea acordului n-a aparut romanilor drept urmarea unei decizii a Guvernului Romaniei, ci drept urmarea unui esec de proportii al Guvernului.
Cand vorbim de un anunt privind anticipatele, ne referim la fondul problemei. Altfel spus, la discursul tinut de reprezentantul FMI la conferinta de presa. Apeland la mijloace simple de comunicare, mai putin obisnuite la un economist, reprezentantul FMI a facut un veritabil rechizitoriu al guvernarii de 10 luni a actualei Coalitii.
Esenta discursului?
Introducerea cotei unice de impozitare a fost un dezastru pentru Romania.
Din urmatoarele puncte de vedere:
1) Cota unica de impozitare a dus la scaderea sumei colectate pentru buget. Era previzibil ca asa se va intampla. Sub presiunea Aliantei D.A., actuala Coalitie a impus introducerea cotei unice de impozitare imediat dupa ce s-a format Guvernul Tariceanu. Masura avea insa proportii revolutionare pentru economia romaneasca. Era clar ca o astfel de masura nu se ia de pe o zi pe alta.
S-ar fi impus un anume timp de studiere a realitatilor de pe pozitiile de forta politica ajunsa la guvernare. Acest timp ar fi dat mai intai posibilitatea adaptarii organismelor de colectare a impozitelor la noua situatie. Aceasta, deoarece cota unica, redusa atat de drastic, presupunea eficientizarea la maximum a activitatii de colectare a impozitelor.
Cota anterioara nu era nici ea stransa la maximum. Fiind insa mare, autoritatile colectau, totusi, o parte. O parte care era mult mai substantiala decat cea stransa prin cota unica si redusa.
2) cota unica a dus la cresterea consumului. La vremea respectiva, multi analisti economici au atras atentia asupra acestui pericol. Liderii Aliantei D.A. au raspuns ca banii ramasi firmelor vor fi investiti in productie.
Nu trebuia sa fii cine stie ce economist ca sa-ti dai seama ca domnii cu pricina se aflau intr-o mare eroare.
Romania n-are o economie de piata autentica. Cei mai multi dintre oamenii nostri de afaceri sunt niste gainari care si-au propus sa se pricopseasca rapid cu vile, salupe de agrement, amante de extractie televizionistica, masini de lux de ultimul racnet. Era de asteptat ca banii ramasi prin coborarea cotei de impozitare sa fie varati in bunastarea lor ostentativa si nu in investitii productive.
La 10 luni de la instalare, ruperea acordului cu FMI e o lovitura mortala data Guvernului Tariceanu. Venit dupa scandalul Rompetrol, dupa dezvaluirile Elenei Udrea privind interventia lui Calin Popescu Tariceanu la procurorul general in cazul Dinu Patriciu, momentul de ieri, 31 octombrie, este unul dramatic pentru Guvernul Tariceanu. Traian Basescu tace. De ce oare?
