Dupa o serie fara de sfarsit de ”ultime avertismente” privind retragerea de la guvernare, incalcata de fiecare data fara nici o explicatie plauzibila, Dan Voiculescu a decis, in cele din urma, sa-si retraga partidul din coalitia de guvernamant.
Motivele pe care le invoca tin, pe de o parte, de respingerea de catre partenerii de Coalitie a proiectelor legislative initiate de PC, dar, mai ales, de incompatibilitatea ireconciliabila pe care Voiculescu a ajuns sa o resimta in relatia cu PD si cu presedintele Traian Basescu.
Sigur, argumentele produse de patronul conservatorilor nu sunt nici inedite si nici nu contin un plus de credibilitate fata de declaratiile anterioare ale acestuia, ca atare incercarile asidue ale analistilor de a identifica totusi adevarata ratiune a demersului intreprins sunt intru totul de inteles.
In conditiile in care absenta oricarui element rational si plauzibil impiedica o analiza obiectiva atat a cauzelor, cat si a urmarilor ce vor decurge cu necesitate din situatia creata, expunerea exhaustiva a tuturor explicatiilor teoretic posibile si oprirea asupra celor cu un coeficient semnificativ de credibilitate poate fi o cale de investigatie
Dan Voiculescu a batut palma cu Traian Basescu.
O cale spre fortarea alegerilor anticipate porneste de la declansarea unei crize guvernamentale de proportii; retragerea PD ca ”solist” din Guvern nu ar lasa nici o indoiala ca este vorba de lovitura finala cu care presedintele vrea sa ingroape Guvernul Tariceanu; defectarea PC din guvern, urmata ulterior si de retragerea PD ar putea
intretine o anumita indoiala asupra vinei capitale a ”partidului prezidential”.
Razboiul mediatic dus de o buna bucata de vreme de Voiculescu impotriva lui Basescu il fereste de suspiciuni privind un acord ocult cu acesta, asigurandu-i, in schimb, PC revenirea intr-o viitoare formula guvernamentala, sub semnul sfant al iubirii de Tara, alaturi de PD si viitorii noi parteneri.
Dan Voiculescu a batut palma cu Calin Popescu Tariceanu. Anticipand sau chiar fortand retragerea PD de la guvernare, PC confera Executivului statutul de ”guvern minoritar”, asigurandu-i alaturi de PSD si de PRM sprijinul parlamentar, intr-un regim de troc permanent, pentru finalizarea unui mandat de patru ani.
Dan Voiculescu a batut palma cu Mircea Geoana si cu Dinu Patriciu (partea din PNL pe care acesta o controleaza) pentru asamblarea unei noi coalitii, pe care sa o opuna de pe bancile opozitiei, dar si in viitoarele alegeri parlamentare, constructie pe centru-dreapta care se prefigureaza avand ca piloni centrali ”platformistii”, PD, etc.
Dan Voiculescu resimte in modul cel mai acut iminenta pericolului de neevitat ce decurge (aproape) implacabil din anchetele in curs de desfasurare privind marile privatizari din sistemul energetic, in care si asupra lui si a lui Codrut Seres planeaza grave suspiciuni.
Iese astazi de la guvernare incercand fortarea unor negocieri in care, pentru o aiuritoare revenire maine in coalitia de guvernamant, sa obtina promisiunea unui ”tratament special”.
Dan Voiculescu suporta cu tot mai mare dificultate vicisitudinile varstei pe care o are si a luat o decizie intr-un moment in care tocmai traversa o omeneasca, dar qvasi-sinucigasa politic criza de grandoare.
Lista ”ipotezelor de lucru” poate fi continuata fara dificultate. Nici una nu este pe deplin credibila si nici una nu poate fi respinsa cu vehementa. Dar toate, mai putin ultima, il au ca subiect pe un om despre care s-a spus si se poate spune orice.
De doi ani de zile, de cand i s-a aplicat pe frunte eticheta ”solutia imorala”, nu a reusit un gest, un demers politic care sa infirme renumele nefast de care se bucura. Prin decizia de azi, caracterele literelor cu care este scris acest diagnostic au devenit si mai pregnante.
