Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului a facut plangere penala impotriva a peste 200 de cadre de conducere din inchisorile politice comuniste. Printre ei si Constantin Rautu si Constantin Cimpoiesu. Cei doi au facut cariera la Botosani, Suceava, Gherla si Galati.
Rautu va implini 81 de ani. A cunoscut gloria in timpul marii terori comuniste, cand elita intelectuala a Romaniei disparea in puscariile politice. Ultimul grad in Ministerul de Interne a fost de capitan, iar in prezent traieste la Constanta, vaduv si cu paralizie la o mana.
Fosilele trecutului atarna pe peretii micului sau apartament: un tablou din anii ‘50 ii aminteste de un detinut de la Gherla, fost pictor si profesor la Cluj. Omul era obligat de comandantul puscariei sa fabrice „opere de arta”, pe care le facea apoi cadou subordonatilor.
Insa Rautu nu il uita nici dupa 50 de ani pe ploiesteanul Constantin Cimpoiesu. Cand erau amandoi sefi la Botosani, cei doi s-au acuzat ca au permis schingiuirea detinutilor.
EVZ: Ca loctiitor politic la Penitenciarul Galati ce sarcini aveati?
Constantin Rautu: Ca detinutii politici sa nu vorbeasca intre ei si supravegheam cadrele sa nu le faca legatura cu exteriorul.
Si cum ii verificati?
Stand printre ei, pe sala si pe coridor, ca sa nu zgarie peretii, sa nu bata Morse. Erau doua sute de liberali laolalta care nu trebuiau sa caraie. Ii ascultam la usa, priveam pe vizeta sau intram peste ei. Stiau ca, daca ridica mana sa faca scandal, a doua zi vine anchetatorul, ii leaga burduf si ii bate la talpi pana iese fum de papusi.
Ati asistat la asa ceva?
Am vazut cum ii plesnea de nu mai tineau minte. In doua ore ii rafuia anchetatorul de baga spaima si in ceilalti. Ii lega cu sfoara, apoi baga un bat pe dupa mana si ii tinea pe spinare, ca sa tina talpile frumos la bataie. Si-apai ii mangaiau cu paru’, cu coada de matura sau de sapa. Bateau „papucii” (talpile detinutului - n.r.) pana-i faceau zob.
Dumneavoastra ati lovit?
N-am avut ocazia.
Cate ore munceati?
Zi-lumina. Si uneori faceam cu Moromete (Nicolae Moromete, tortionar, fost comandant si la Jilava - n.r.) controale de noapte pe celular si pe saloane, plecam acasa si reveneam in supracontrol.
Ce urmareati?
Sa nu vorbeasca, sa nu evadeze si sa nu se revolte.
La Gherla v-a fost sef chiar Petre Goiciu (tortionar, ex-comandant la Gherla - n.r.). Cum era?
Da, un mosnegut care era pentru familie si dreptate. Ura detinutii politic, dar cadrele erau ca si copiii lui. Plus ca respecta batranii. Cartea lui de baza era o brosurica despre un tanar invatat de comandant.
Cum isi manifesta ura?
Nu ii batea, dar ii facea nerusinati, golani, distrugatori. Dar la Gherla bataile erau cu drugul si bagau detinutul intr-o camera unde erau mardeiasii. Anchetatorii veneau din Jandarmeria veche. Bateau fara limita, pana facea detinutul pe el, cu parul cu care carau tinetele. Cand le trageau in calcaie si in capul oaselor se zdruncinau detinutii, care ieseau din ancheta in patru labe.
Si la Suceava, Maricea, un mare anchetator din Securitate, ii trecea dintr-un cap in altul al coridorului prin ciomege.
Ati tolerat bataia detinutilor la Botosani ca si comandant?
Nu, dar erau Vasiliu, Gavriliu si Dinica, subofiteri care bateau cu drugul si cu manjacul din curele, de-ti trecea prin oase. Eu doar nu am oprit bataia si am continuat ce a inceput Cimpoiesu. Subofiterii luau detinutul cu pretexte gen: „F... mama ma-tii, am cazut in sant cand ma gandeam la tine!”. Si pac! Socoteau meserie sa bati.
„Era o onoare sa fii in uniforma de militie”
Cum ati ajuns la Directia Penitenciare?
Noi am fost injositi pentru ca eram pregatiti de infanterie.
Nu ati protestat?
Ce sa comentezi? Noi am fost pregatiti sa comentam? Dar stiti ce cadre erau la puscarii? Ciobani de pe camp. Le-au pus vestonul in spate si fa cu ei tragere, instructie, vorbeste-le de istoria politica a partidului, cand ei atata au auzit pana atunci: „brr! hai!”. Unii nu stiau nici sa se semneze.
Ce ieseau astfel de ciobani?
Sergenti-majori. Daca erai scandalagiu in sat, cand veneau de la Directie sa caute baieti la penitenciar, te „recomanda” primarul si scapa de tine. Or, noi ne pregateam de militie.
Ce va pregateati sa deveniti?
Orice. Era o onoare sa fii in uniforma de militie cu epoletii rosii.
Draghici - bland, Nikolski - satrap
L-ati cunoscut pe Draghici (Alexandru Draghici, tortionar, fost ministru de interne - n.r.)?
Sigur, si in biroul lui, si la un Revelion in Parcul Bordei din Bucuresti. Avea o privire blanda, nu mutra de ocnas sau de criminal. Dar cand se hotara, nu se mai intorcea din drum.
Imaginea lui e cea de zbir.
Nikolski, dom’le, era cunoscut ca un satrap. Cica reeduca legionarii la Pitesti, cand de fapt i-a dus acolo sa-i omoare. Era un batran ghebos si sfrijit. Vedeai dupa figura ca-i dracu’. E mare diferenta: cu Draghici puteai sa discuti doua cuvinte, dar cu Nikolski era imposibil.
L-ati cunoscut si pe Lucretiu Patrascanu?
L-am vazut doar, cand era in arest, iar eu in trecere pe la penitenciar. Nu a fost impuscat, a fost lovit in cap cu ranga, asa stiu eu de la subofiterii de acolo. Zicea unul ca a vazut „Pac in cap, pac in cap”.
Ati discutat cu Patrascanu?
Nu, m-am uitat la el in celula doar pe vizeta. Venisem in inspectie de la Directia Generala si cascam si eu gura pe acolo, sa vad daca detinutii dorm sau fac altceva.
Pensionar linistit
Ce salariu aveati?
La Suceava, luam 700-800 de lei, cand sentinela avea 250-300.
Si pensia?
Am 1.200 de lei. Din pensia civila as avea de sare si paine, dar pensia de armata e baza, 900 de lei.
Pe numele dumneavoastra exista o plangere penala pentru genocid. Cum comentati?
