În campania de conștientizare a depresiei mamei inițiată de site-ul Totul Despre Mame, un tată a povestit despre ce înseamnă depresia bărbatului după nașterea copilului. Pentru că cei doi soți nu au găsit nicio cale de comunicare după ce au devenit părinți, căsnicia lor s-a destrămat, iar copilul, în primul an de viață, a fost crescut mai mult de bunici. Redăm povestea așa cum a fost scrisă de tânărul tată:
„Am un pic peste 40 de ani și locuiesc într-unul din marile orașe ale țării. Până la urmă, identitatea mea nu este cel mai important lucru, ci povestea mea. Povestea unui soț și a unui tată care s-a lovit de depresia postnatală a soției, pe care l-a lovit apoi în mod crunt propria depresie și în cazul căruia totul s-a încheiat cu un divorț dureros și un partaj costisitor.
Soția mea mi-a fost colegă la locul de muncă acum mulți, mulți ani. Ne-am cunoscut, însă nu am interacționat cu adevărat. Doar după câțiva ani am ajuns în punctul de a ieși, am simțit că e frumos, amândoi parcă eram mânați de diverse forțe. Ne-am logodit și căsătorit destul de repede. Fără a lăsa suficient timp pentru a ne cunoaște. Ori pentru a discuta cu adevărat despre ce suntem, ce gândim, ce simțim, ce ne dorim, cum vedem lucrurile despre familie, carieră, copii, finanțe, spiritualitate, vise. O primă greșeală destul de mare...
Aveam job, o casă aproape gata și îmi sprijineam soția cât puteam
Ne-am chinuit un pic până să o avem pe fiica noastră, însă s-a întâmplat totuși natural, nu a fost nevoie de tratamente. Totuși, apariția sarcinii a dus la două evenimente importante – soția a pierdut o promovare la locul de munca, jobul fiind dat altcuiva, și ne-am cumpărat o casă a cărei finalizare, mobilare și utilare au trebuit supervizate de mine.
La acel moment, ea a intrat în modul încredere în sine zero. Eu am intrat în modul de supraviețuire – ca bărbat nu pot decât „să fac ce trebuie“, adică să asigur stabilitatea. Soția și-a luat concediu prenatal cât de repede a putut, rămânând singură acasă încă de dinainte de naștere. Timp în care eu jonglam cu un job solicitant, cu lucrările de la casă (aveam țintă să fim mutați la nașterea fetiței), pe lângă care încercam să fiu suport moral pe cât posibil pentru ea.
