Mulți dintre părinții cu care mă întâlnesc știu că perfecționismul este de evitat. S-a scris mult și sper să se mai scrie despre toxicitatea perfecționismului. Să fii perfecționist poate avea nenumărate consecințe negative: relații tensionate cu cei apropiati, eficiență scăzută datorită amânărilor repetate, o imagine de sine negativă, depresie, diverse forme de anxietate, burn-out. Nimic bun, am putea să ne gândim.
Și totusi, un studiu din 2017 arată fără că incidența perfecționismului este în creștere, noile generații percep faptul că ceilați așteaptă de la ei mai mult, și mai mult, și ei cer mai mult de la ceilalți și de la ei înșiși. Aș vrea să rămânem puțin la aceasta observație: ceilalți asteaptă din ce în ce mai mult de la ei, iar prin ceilalți înțelegem părinți și profesori.
Părinții perfecționiști, cu standarde înalte, standarde pe care le consideră motivul pentru care ei și copiii lor reușesc, pun multă presiune și, în mod paradoxal, obiectivul lor de a le ușura viața copiilor este ratat. Este rău să am standarde pentru mine sau pentru copilul meu? – am putea să ne întrebăm. În niciun caz, problema apare însă în cum se reflectă în viața voastră aceste standarde.
„Vei avea succes dacă vei face ce spun eu!”
Care este prima întrebare pe care o pui copilului tău când vine de la școală – “cum ți-a fost astăzi?” sau “ai luat vreo notă astăzi?” O notă mică o vezi ca pe un context ce îl poate ajuta pe fiul tău sau pe fiica ta să vadă unde și cum mai are de învățat sau, dimpotrivă, te tensionează pentru că îi va afecta media generală și admiterea la un liceu de elită? Este firesc să îi transmit copilului meu valori despre muncă, despre seriozitate, atât timp însă cât îl învăț că eșecul este parte firească a unui drum de învățare, sunt lângă el când îi este greu, fără să îi duc eu însă greutatea.
Perfecționismul părinților se regăsește în frica de a nu pierde oportunități în ceea ce îi privește pe copii, este o formă de control a prezentului și a viitorului („vei avea succes dacă vei face ce îți spun eu, dacă vei livra ce aștept de la tine”).
Copilul nu primește șansa de a se descurca singur
Există părinți care netezesc drumul copiilor. Trebuie să aibă media 10, prin urmare pun numaidecât la cale un plan – meditații pentru cât mai multe materii, petrec ore nenumărate alături de copii la teme, știu pe de rost proiectele pe care copiii lor le au pentru fiecare materie. Si-a uitat culegerea la școală, nu-i nimic, există grupul de whats-app al părinților și aflu eu unde este, tema trebuie făcută, nu este timp să se descurce singur.
