Listele inaintate de Civic Media la CNSAS privind deconspirarea ziaristilor care au colaborat cu securitatea sunt neactualizate. Aceste liste contin jurnalisti care au murit, iar altii care se stiu cã si-au fãcut studiile, au primit case si au trãit regeste de pe urma colaborãrii cu securitatea nu se regãsesc pe listele „Voci curate”.

In plus, nimeni nu a vorbit de racolarea vãduvelor sau a familiilor divortate puse sã-si toarne sotul sau sotia, colegii si apropiatii, contra hranei pentru copii, unei pozitii mai bune in schema institutiei unde lucrau, sau contra unui venit functie de informãrile furnizate.

Obiective importante pentru Securitatea din judetul Hunedoara o constituiau cele douã ziare, organe ale PCR, Cuvantul Liber, cotidian judetean si Steagul Rosu, cotidian al Vãii Jiului. Prin aceste redactii s-au perindat scriitori, oameni cu culturi solide care au poposit in capitalã sau au ajuns profesori universitari in marile orase ale tãrii.

In Valea Jiului, de prin 1980 a inceput valul celor trimisi la „Stefan Gheorghiu”, care din oameni sãrmani au devenit brusc relativ avuti. Nici unii lucrãtori din tipografii nu o duceau mai rãu. Am aflat cã toate aceste beneficii erau urmare a colaborãrii cu securitatea.

Trebuiau supravegheati intelectualii care carteau, care ascultau fãrã jenã, chiar in sala linotipului sau a paginatiei, Radio Europa Liberã, sau injurau interminabilele corecturi venite pe telex care inlocuiau pagini intregi ale materialelor cu vizitele secretarului general Ceausescu.

Pe langã aceste fapte, erau consemnate si „bancurile” la adresa conducãtorului suprem.

Intre anii 1987-1988, unul dintre tipografii ziarului a anuntat conspirativ o angajatã, singurã cu doi copii, cã va fi contactatã si chematã la Securitate si cã n-o sã regrete... In acea vreme, securistul Stanciu era „responsabilul cu ziarul”.

Stanciu venea zilnic pentru a verifica dacã telexul se afla in sigurantã si dacã salariatii numiti a-l supraveghea isi fac datoria. Femeia a fost chematã la ultimul etaj al clãdirii ce gãzduieste si astãzi, la un loc Politia, „doi si un sfert” si SRI.

A fost lãsatã singurã timp de 30-45 de minute in sala de sedinte, timp in care - i s-a relatat ulterior - i-a fost studiatã atitudinea, mimica si rezistenta la stresul momentului. In locul responsabilului securist cu activitatea ziaristilor, a venit cadru tanãr.

Femeii i s-a spus cu un ton care semãna cu grija pentru om, cã i se cunoaste situatia grea in care se aflã cu cei doi copii ai sãi, cã se stie cã fostul sot nu o ajutã, cã „plasa cu un kilogram de mere si douã pateuri va fi nesperat de consistentã, asta pe langã bani dacã ne veti ajuta si putem sã vã sprijinim sã

vã continuati studiile. In plus, avand in vedere putinele primiri in partid din randul intelectualilor, din cele douã locuri venite pentru Institutul de Mine si ziar, un loc va fi al dv.si stiti cate avantaje veti avea”...

Femeii i s-a cerut sã-si toarne fostul sot, tatã al copiilor ei, cum cã ar fi vorbit de rãu pe Nicolae Ceausescu si cã ar putea sã-i mai ajute relatand discutii dintre tipografi, colegi si ziaristi.

Dupã un moment de uluialã, femeia si-a revenit si a intrebat pe tanãrul din fata sa: „De unde stiti cã voi spune adevãrul? Metodele sunt diabolice! Cum sã torn pe tatãl copiilor mei, indiferent ce s-a intamplat intre noi? Dacã sunt un om rãzbunãtor pot sã spun orice si dv veti actiona? Si ce sã spun despre colegi? Sã merg la sprituri cu ei, sã-i trag de limbã? Nu”.

Securistul i-a luat totusi o declaratie femeii despre fostul sot, care a fost unul dintre colaboratorii ziarului Steagul Rosu. Scrisese poezii cu Nicolae Ceausescu pentru bani, iar in particular il si injurase pe langã bancurile aferente... Un tipograf si un ziarist l-au turnat la securitate.

Declaratia femeii, cu argumente in favoarea fostului sot, a fost scrisã de tanãrul securist care a tinut sã-i demonstreze si s-o asigure cã spusele i-au fost corect consemnate. La plecare, femeia a dat nas in nas cu fostul sot. Fusese chemat la ordine!

A doua zi, dupã acest incident, tipograful, in loc de bunã ziua, i-a spus colegei „esti proastã, o sã-ti parã rãu”, iar securistul de serviciu a trantit usile birourilor spre telexul ziarului si si-a vanturat haina pentru a i se vedea pistolul de la brau.

Fuseserã informati cã femeia a intrat in institutia unde lucra injurandu-i si vorbind fãrã retineri despre metodele murdare folosite de acestia, despre cei din jurul sãu care aveau venituri mici dar trãiau foarte bine, cu masinã proprietate la scarã si cu mandria afisatã de a fi turnãtori, desconsiderandu-i pe „sãrãntoci cu familii dezbinate, care nu-si cunosc interesul”.

Cadre care au iesit din sistem recunosc cã in urma refuzului de a deveni colaboratori multi sunt cei care nici astãzi nu sunt uitati si a cãror viatã este marcatã de

actiunile mentalitãtii securisto-comuniste.