(sursa foto: comunicare.ro)
Absenta unui acord – chiar si tacit – cu privire la ”etichetarea” crizei reprezinta un simptom al unei insuficiente problematizari a acestui fenomen unic in istoria UE, dar si al eferverscentei create de batalia pentru interpretare. Denumirile mentionate circumscriu criza unui cadru economico-financiar. Tocmai latura politica si cea referitoare la modelul de dezvoltare sunt in general, trecute cu vederea sau eclipsate de consecinte economice si masuri de austeritate.
Filosoful german Jurgen Habermas a utilizat primul sintagma cuprinzatoare ”criza Uniunii Europene” pentru a descrie in profunzime ansamblul de evenimente care insoteste ”criza”. Pentru Habermas, efectul pozitiv - dar neasteptat al crizei - a fost acela ca viclenia ratiunii economice, mai precis a lipsei de ratiune economica si financiara, “a readus chestiunea viitorului Europei pe agenda politica”. in viziunea sa, una dintre cauzele fundamentale ale actualei paralizii din interiorul UE este “tacerea vinovata” a liderilor statelor membre privind viitorul Europei, tacere care mascheaza divergentele profunde cu privire la scopurile si ratiunea de a fi ale acesteia.
