Autoritatea Electorala Permanenta functioneaza cu sincope din cauza metodelor de conducere ale unui „saurian" pesedist, plantat in fruntea institutiei prin sforariile lui Viorel Hrebenciuc

In 2003, Puterea pesedista inventa Autoritatea Electorala Permanenta (AEP), menita, printre altele, sa se-ngrijeasca, intre scrutinuri, de radierea mortilor de pe listele cu votanti, si, in preajma alegerilor, de cumpararea urnelor, calculatoarelor ori a soft-ului de centralizare a rezultatelor.

Un an mai tarziu, peste institutie era plantat, prin votul alesilor poporului, senatorul Octavian Opris, personaj sters, care zacea prin Parlament, reprezentand judetul Bacau, inca din 1990, fara ca sa-l fi remarcat cineva vreodata.

Scoaterea lui Opris din hibernarea parlamentara i se datoreaza, se pare, lui Viorel Hrebenciuc, supranumit „guzganul rozaliu". Combinagiul bacauan se cam saturase sa-l tot agate pe un loc eligibil al listei PSD si, cu sase luni inainte de alegeri, i-a gasit un post caldut si remunerat ministereste, in fruntea AEP.

In mai putin de 10 luni de la instalare, fostul senator a reusit „performanta" de a-i scoate din tatani pe cei doi adjuncti ai sai, unul dintre ei fiindu-i chiar fost tovaras de PSD.

Covorul tine rangul

„Dl. Opris conduce aceasta institutie ca si cum ar fi feuda dumnealui, refuzand sistematic sa colaboreze cu noi", spune Alexandru Radu, vicepresedinte al Autoritatii, desemnat de fostul sef al statului, Ion Iliescu.

Pe 7 iulie 2004, in biroul senatorului pesedist Aristide Roibu, presedintele Comisiei juridice, avea loc prima si ultima intrunire in formula completa a conducerii AEP: Opris - presedinte, Alexandru Radu si Ionel Flesariu - vicepresedinti.

Ultimul, detasat de Adrian Nastase de la Ministerul Administratiei, unde a functionat, ani de zile, pe post de mana dreapta a lui Octav Cozmanca. Pana-n ziua de azi, pretind cei doi vicepresedinti, mai-marele Autoritatii n-a binevoit sa dea ochii cu ei intr-un cadru organizat.

„Lucrez de 30 de ani in institutii ale statului si va spun ca n-am vazut asa ceva!", se plange si Ionel Flesariu, pe care Opris l-a exilat intr-un birou intunecos, fara mocheta, ceas de perete si scrumiera si masuta pentru cafele si acte. Alexandru Radu sta ceva mai bine.

Are covor pe jos si ceas, dar, cand primeste pe cineva mai de soi, trebuie sa-si aseze scaunul in asa fel incat sa acopere cu propria-i silueta o pata maronie, uriasa, lasata de igrasie pe peretele din spate.

Persecutati material, cei doi sufera, mai ales, din pricina faptului ca presedintele nu da socoteala nimanui. „A depus la Parlament raportul privind alegerile din decembrie fara ca noi sa-l fi vazut macar.

A tot mesterit la el impreuna cu vreo doi-trei functionari si nu ni l-a dat si noua la semnat, asa cum cere legea. Am pus mana pe el ulterior", spune Radu. „Ne-ar fi si jena sa semnam asa ceva, raportul este plin de expresii de Gaga si de non-sensuri juridice", il completeaza Flesariu.

Cei doi au cerut conducerilor celor doua Camere returnarea „operei" lui Opris, pentru a o pune in regula cu legea si cu logica, dar n-au primit nici un raspuns de la mai-marii Parlamentului.

Refuzul presedintelui de a vorbi cu adjunctii a capatat forme ilare. Nareaza Alexandru Radu: „Prin ianuarie, ne-am trezit cu un telefon de la MAE, care ne-ntreba cand plecam in Irak. Dl. Opris, fara sa ne-ntrebe daca vrem, ne-a anuntat ca observatori pentru alegerile de acolo.

Bineinteles ca n-am plecat, dar, vreo luna mai tarziu, cand ne-am oferit sa observam alegerile din Moldova, am aflat ca AEP nu are printre atributii trimiterea de observatori in strainatate. Glumind macabru, probabil ca ne trimitea in Irak sperand intr-o rapire, ceva...".

Deplasarile in strainatate ale lui Octavian Opris au tinte mult mai bine securizate, precum Suedia sau Elvetia.

Un buget mare, dar secret

„Dictatura" oprisiana asupra AEP se exercita prin intermediul unui obscur director de logistica electorala, pe care-l cheama Gheorghe Iancu, de ale carui metode de lucru se saturasera doua institutii cu nume sonore – Avocatul Poporului si Curtea de Conturi.

Opris l-a adus la Autoritatea Electorala si, pe 1 noiembrie 2004, printr-un ordin dat pe sest, i-a incredintat „cheile imparatiei": calitatea de ordonator de credite, care-i permite sa decida asupra a mai tot ceea ce inseamna venituri si cheltuieli.

Asta, desi, conform Legii finantelor publice, seful AEP avea obligatia sa delege aceasta calitate fie vicepresedintilor, fie secretarului-general Csaba Tiberiu Kovacs. „Habar n-am avut de acest ordin, am fost informati ulterior si l-am obtinut, practic, prin efractie", povesteste Alexandru Radu.

Bugetul institutiei pe 2004 a fost de 54 de miliarde de lui, dar, in acest an, vicepresedintii nu stiu exact cat poate AEP sa cheltuiasca din banii statului. „Cifrele sunt la dl. Iancu, numai dansul le cunoaste...

Oricum, angajatii, 105 la numar, au ramas fara sporuri de confidentialitate, dar directorii (printre care si Iancu – n.red.) si-au adaugat o indemnizatie de conducere de 55 la suta", afirma acelasi Radu.

Desi, pana la data-limita a anului fiscal (15 mai), au mai ramas doar trei zile, ordonatorul de credite inca n-a terminat calculele. De la socoteala, lipsesc 42 de calculatoare si 15 laptopuri, achizitionate anul trecut, printr-o licitatie care, spun gurile rele, n-ar fi respectat, intocmai, canoanele legii.

Electronicele au ars nou-noute, in mansarda vechiului sediu provizoriu al Autoritatii, intr-un incendiu produs pe 29 decembrie 2004.

Nu doar cu cei doi colegi ai sai n-are chef sa comunice dl. Opris. In doua zile, telefonul mobil pe care i-l plateste statul n-a stat o clipa deschis.

Cu regret si cu politete, sefa de cabinet a domniei sale ne-a spus ca presedintele nu se gaseste in institutie si ca, eventual, ne va cauta domnia sa in zilele urmatoare.