Printre italieni exista o minoritate care militeaza pentru schimbarea imnului national, socotit prea desuet, prea cabotin, prea de opera bufa. Majoritatii nu ii pasa. Mandria ii umple ca o "bella spaghettata" pe cei care intoneaza aria pasoptista, chit ca din versurile ei vetuste abia mai pricep ceva.
Peste Alpi exista o minoritate care considera Marsilieza prea sangeroasa, prea barbara, prea resentimentara. Majoritatea "s’en fiche"... Iar o minoritate a nemtilor nu sufera conotatiile belicoase ale "Über alles"-ului, aceleasi care provoaca ample unduiri beraresti majoritatii.
La noi, in tara formelor ratacind dupa fond, exista o minoritate care contesta nu imnul Romaniei in sine, ci o anumita interpretare a acestuia, considerata nedemna. Ignorand libertatea de a folosi telecomanda, aceasta elita huleste libertatea ProTV-ului de a transpune imnul de stat pe manele, tocmai – ce impietate! – de Ziua Patriei.
E posibil insa ca majoritatea sa fi agreat ideea! Milioane de romani care aveau probleme cu memorarea versurilor lui Muresanu vor fi descoperit anul acesta ca imnul lor vorbeste despre desteptaciune si revansa fata de dusmani...
Iar putinii cunoscatori (printre care si cititorii acestor randuri) vor fi avut ocazia sa mediteze asupra originii meridionale, de monodie tanguioasa, a compozitiei lui Anton Pann.
Dupa ce, pe 1 Decembrie 2004, in imprejurari tensionat-electorale, ProTV-ul a modificat versul despre "un nume de Traian", iata-i pe broadcaster-ii din Pache compensand printr-o slavire excesiva a prenumelui prezidential. O nada pentru anti-manelistii reactionari. O proba de respect al multiculturalismului pentru observatorii europeni. O "speciala" pentru cine (eventual) o astepta...
