Decizia Petrom de a impune distribuitorilor de gaze naturale un pret cu 15-20 dolari/1.000 mc, peste pretul reglementat stabilit de Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Gazelor Naturale, va duce la o majorare a preturilor la consumatori cu aproximativ 20%, exact in momentul in care si ANRGN ar fi vrut sa mai adauge cateva procente la pretul existent.

Astfel, alinierea pretului gazelor din productia interna la cel din import s-ar putea realiza mult mai repede decat au prognozat autoritatile, costurile fiind suportate insa de populatie in plina iarna.

Compania Petrom, detinuta de austriecii de la OMV, a mai spulberat un mit in Romania. Mentinerea preturilor administrate la combustibili si la gazele naturale, in functie de calculele guvernamentale, nu mai este posibila.

Autoritatile de reglementare, in cazul de fata Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN), se vad neputincioase in fata deciziei Petrom de a „modifica usor pretul gazelor naturale din productia interna, pentru simplul motiv ca legea dupa care se ghideaza Petrom nu este aceeasi cu legile dupa care se ghideaza ANRGN.

Guvernul si Ministerul Economiei si Comertului - acesta din urma detinand 31% din actiunile Petrom - tac malc, cele doua institutii fiind socate, probabil, de decizia companiei. In aceeasi postura au fost puse de altfel si la inceputul acestui an, cand Petrom a decis o majorare abrupta a preturilor la carburanti si nimeni nu a putut face nimic.

Adevarul, pe care refuzam sa-l privim in fata, este ca statul paternalist isi traieste ultimele zile. Privatizarea in domeniul petrolului, gazelor si energiei schimba total rolul statului pe tabla de joc. Neputinta, asociata cu incapacitatea de a lua decizii potrivite, se rasfrang asupra populatiei, evident. Dar sa vedem ridicolul situatiei in care a ajuns statul roman in relatia cu Petrom.

Ciocu’ mic

La nici cateva zile dupa ce ANRGN ne asigura ca pana la sfarsitul anului nu vom mai avea parte de noi majorari ale preturilor la gazele naturale, Petrom, care detine o cota de piata de peste 35%, impune distribuitorilor de gaze preturi cu 15-20 dolari/1.000 mc peste nivelul calculat de ANRGN, circa 115-118 dolari/1.000 mc.

In concluzie, cei doi mari distribuitori, E.ON Gaz (fostul Distrigaz Nord) si Distrigaz Sud, se vad in postura de a majora si ei pretul gazelor astfel incat, la capatul conductei, consumatorul roman va fi obligat sa scoata din buzunar diferenta de bani impusa de Petrom. Simplu ca buna ziua.

Decizia ANRGN de a nu impune o majorare a preturilor pana la sfarsitul anului se dovedeste astfel caduca si inutila. In fapt, actul unilateral al Petrom nu s-a produs tocmai dupa decizia amintita a ANRGN, ci cu cateva saptamani inainte, cand distribuitorii de gaze au sesizat Autoritatea cu privire la majorarea impusa de Petrom. In aceste conditii, ANRGN e insa legata de maini si de picioare.

„Noi am tras un semnal de alarma, am informat pe primul-ministru, Ministerul Economiei si Ministerul Integrarii“, spune directorul Directiei preturi si tarife din ANRGN, Gabriel Sirbu. Ei si ce?, spun cei de la Petrom. „Autoritatile romane nu au competenta de a reglementa pretul producatorilor interni de gaze naturale.

Petrom negociaza pretul gazelor cu consumatorii eligibili, pe baza principiilor pietei libere si luand in considerare situatia pietei romanesti de gaze“, a spus directorul Diviziei de gaze naturale a companiei, Harald Kraft. Cu alte cuvinte, ciocu’ mic. Lucru pe care autoritatile romane l-au si facut.

Lovitura sub centura

Inotand ca pestele pe uscat, dupa replica Petrom, presedintele ANRGN, Stefan Cosmeanu, se imbata cu promisiunea ca nu va recunoaste preturile aplicate de Petrom, dar avertizeaza ca acestea vor creste cu 20% incepand din ianuarie 2007, in urma deciziei Petrom. Aici este cheia problemei.

In primul rand, reprezentantii ANRGN recunosc faptul ca nu pot contesta decizia Petrom pentru simplul fapt ca aceasta nu incalca nicio lege din Romania. In concluzie, Petrom nu poate fi actionata in instanta, pentru ca ar avea castig de cauza.

In al doilea rand, incepand cu 1 ianuarie 2007, inclusiv ANRGN are in vedere o majorare a pretului la gazele naturale, astfel ca pretul gazelor din productia interna sa se apropie de pretul gazelor din import.

Si pana acolo mai e drum lung, daca luam in considerare ca pretul mediu anual al gazului din productia interna este de circa 115 dolari, iar cel al gazului din import este de aproape 300 dolari/1.000 mc. Pentru echilibrarea celor doua tarife mai avem la dispozitie un an si trei luni.

Asadar, la majorarea impusa de Petrom s-ar adauga o majorare asumata de Romania in negocierile cu Uniunea Europeana, ceea ce ar face ca in plina iarna (din ianuarie 2007) populatia sa plateasca un pret la gaze mult peste limita suportabilitatii. S-ar alege praful de protectia sociala, de stabilitatea macroeconomica si de alte tinte asumate de guvernul Tariceanu.

Judecata de acasa se potriveste in targ

Revenind la Petrom si la decizia de a majora pretul la gazele livrate distribuitorilor, trebuie sa mai precizam ca, de fapt, austriecii de la Petrom nu au facut altceva decat sa-si duca la bun sfarsit obiectivele programate inca de la inceputul acestui an. Or, aceste obiective erau in mare masura croite dupa ceea ce spuneau oficialitatile din Romania la inceputul anului.

Mai exact, prognozele ANRGN se bazau pe o crestere graduala a pretului la gaze naturale in 2006, realizata in 4 etape.

In final, cresterea ar fi trebuit sa fie de 32 de procente, dupa cum urmeaza: o crestere de 17% in luna ianuarie, respectiv 320 RON/1.000 mc, urmata de o crestere in luna aprilie pana la la 375 RON/ 1.000 metri cubi, de una in luna iulie, pana la 395 RON, si, probabil, inca una in octombrie, pana la nivelul de 460 RON/1.000 mc.

Programul nu a fost respectat, in afara de majorarea din ianuarie fiind aplicata doar inca una, in iulie, de 1,54%. Ce a facut Petrom in aceste conditii? A respectat in mare masura prognozele ANRGN, ca doar si-a programat un anumit profit, ce risca acum sa fie compromis.

Concret, daca pretul mediu al gazelor naturale este in prezent de 115 dolari/1.000 mc, adica 330 RON, o majorare cu 15-20 dolari/ 1.000 mc, asa cum a impus Petrom, inseamna atingerea obiectivului gandit si de ANRGN, care ar fi insemnat, la finele anului, un pret de 460 RON/1.000 mc, respectiv circa 160 dolari. Iata ca Petrom e chiar sub acest nivel.

Aici trebuie tinut insa cont si de cursul dolarului, care a avantajat ANRGN in decizia de a nu majora preturile asa cum si-a propus initial.

Invatatura de pe urma

Sfidarea celor de la Petrom nu a molipsit si celalalt mare producator roman de gaze naturale, Romgaz. Nu ca nu ar fi fost tentant, dar, din fericire, Romgaz se afla inca in proprietatea statului si nu decide dupa cum ii dicteaza interesele economice. Iata diferenta intr-o competitie care se vrea corecta din punct de vedere concurential.

De aici au si inceput sa apara comentariile pe marginea privatizarilor din domeniul energiei si gazelor. Cum si in ce conditii s-a vandut Petrom nu mai conteaza, regretele fiind tardive. Cum se va vinde Romgaz, daca se va mai vinde, ramane de vazut.

Ceea ce nu reusim sa intelegem noi este ca eliminarea statului din piata concurentiala va fi, mai devreme sau mai tarziu, o masura care isi va arata rezultatele pozitive. Cu sau fara gestul de sfidare al Petrom la adresa autoritatilor, intrarea in UE ne va pune tocmai in fata unor asemenea provocari. Este foarte adevarat ca o companie nu vine in Romania sa faca protectie sociala, ci bani.

Austriecii de la OMV au facut bani, dar sunt constienti ca puteau face si mai multi daca statul nu ar fi intervenit in reglarea mecanismului pietei. In 2005, profitul Petrom a fost de aproape 400 milioane euro, pentru 2006 se estimeaza un profit de aproape 600 milioane euro. De altfel, pe primele sase luni ale acestui an, profitul net a crescut cu 137% fata de aceeasi perioada a anului trecut.

Si la Romgaz profitul a crescut cu aproximativ 100%, raportat la aceeasi perioada, o componenta importanta a cresterii fiind tocmai majorarea preturilor la gaze si combustibili. Profitul putea sa fie insa si mai mare daca preturile gazelor din productia interna erau mult mai aproape de pretul celor din import. Intrebarea e cine poate fi acuzat in aceste conditii.

Dialogul surzilor

Comunicat Petrom

Piata romaneasca a gazelor naturale este impartita in consumatori captivi si consumatori eligibili. Consumatorii captivi reprezinta circa 25% din aceasta piata, iar preturile pentru acest segment sunt reglementate de catre ANRGN.

Restul de 75% din piata este reprezentata de consumatorii eligibili, pentru acest segment pretul formandu-se liber, pe baza mecanismelor economiei de piata si ca urmare a negocierii dintre producatorii si furnizorii de gaze.

In prezent, Petrom vinde productia proprie de gaze numai pe piata romaneasca si primeste un pret care reprezinta circa 45% din gazul rusesc care este importat in Romania.

Datorita faptului ca Romania va adera la Uniunea Europeana, Petrom si-a modificat usor preturile, la un nivel care este mai mic decat jumatate din cel al preturilor de import.

Compania este perfect constienta de implicatiile sociale ale oricarei cresteri a pretului la gaze in Romania si, cu diverse ocazii, si-a manifestat disponibilitatea de a identifica masuri pentru a proteja in mod special consumatorii captivi pe o perioada de tranzitie.

Comunicat ANRGN

Potrivit prevederilor legale in vigoare, ANRGN a calculat preturile finale reglementate pentru furnizarea gazelor naturale catre consumatorii captivi, pentru anul 2006, pornind de la un pret mediu anual al productiei interne de circa 115 USD/1.000 mc.

Nivelul mentionat satisface cerintele UE privind alinierea graduala a pretului intern la cel de import, fiind asigurata o majorare medie anuala cu 25 USD/1.000 mc fata de pretul mediu ponderat realizat in anul 2005.

Preturile impuse de OMV Petrom vor determina, la inceputul anului viitor, o majorare semnificativa a preturilor finale reglementate, situatie pe care ANRGN o considera nejustificata si inacceptabila, avand in vedere efectele negative asupra consumatorilor.

Avand in vedere situatia sociala a majoritatii consumatorilor casnici de gaze naturale din Romania si pentru a nu periclita stabilitatea macroeconomica, ANRGN solicita producatorilor interni sa dea dovada de retinere in aplicarea unor masuri unilaterale, sa asigure livrarea gazelor naturale in cantitati suficiente si sa respecte preturile de valorificare anuntate de Autoritate.

Statul isi fura caciula

Dincolo de justificarile de natura economica ale celor de la Petrom, in cursa majorarii pretului la gaze statul a mai luat o teapa de proportii dupa privatizarea companiei, despre care austriecii nu sufla insa o vorba.

Sa ne aducem aminte de redeventa pe care Petrom o plateste pentru exploatarea zacamintelor si care e calculata si se plateste la nivelul din momentul privatizarii pentru o perioada de 10 ani, in anumite situatii, si de 30 de ani in alte situatii. Aceasta redeventa ramane batuta in cuie, indiferent de fluctuatia preturilor mondiale ale titeiului.

Media redeventei realizata si incasata de la Petrom este de 5,78%, la titei, si de 8,92% la gazele naturale.

Asta da, afacere! Pentru ca nu se putea atinge de redeventele pentru exploatarea zacamintelor, batute in cuie prin contractul de privatizare, Agentia Nationala a Resurselor Minerale a incercat totusi o crestere a redeventelor la veniturile obtinute din transportul titeiului si din operatiunile de inmagazinare a gazelor naturale, lucru care ar fi afectat in mica masura si veniturile Petrom.

A incercat insa degeaba, pentru ca nimeni nu s-a grabit sa aprobe proiectul de lege.