Liviu Draghici e un profesor din Ploiești care folosește o metodă inedită de a-i face pe elevi să învețe. Le pune doar cinci note pe an: nota maximă este 12, recompensată cu 10 în catalog și o excursie de două nopți la mare, din banii lui.
Într-un interviu la Radio România Actualități, profesorul Drăghici a explicat de ce a recurs la această metodă de evaluare și care sunt rezultatele obținute de elevii săi. Liviu Draghici este profesor de Ştiinţe Economice la Colegiul Economic „Virgil Madgearu”, Ploieşti
”Eu am terminat liceul în perioada 2000-2004, dar elevii din ziua e zi sunt diferiți față de noi. Ei sunt mult mai tehnici, s-au născut cu gadgeturile și cu rețele sociale gata pregătite și sunt mai puțin inhibați decât eram noi.
Sunt mult mai dezinvolți, dar e adevărat că, uneori, linia dintre nesimțire și dezinhibare e destul de fină. Dar au și un mare dezavantaj: lor nu mai e foame la propriu.
Noi, prin anii 1990 -2000, cu inflația care era și cu posibilitățile care erau atunci, nu aveam bani să ne facem poftele. Atunci, trebuia să găsim soluții: unii vindeau proiecte, alții instalau softuri, s.a.m.d. Lor le lipsește motivația de a trage de ei și de a face ceva în plus”, mai spune profesorul.
Punctez respectul, cămașa și prezența
”Elevii mei primesc cinci note pe an. Nota maximă e 12, recompemsată cu 10 în catalog și o excursie de două nopți la mare, pe banii mei. Astă-vară, au fost cinci elevi care au primit 12 puncte.
Ca profesor, mă întristează faptul că la început sunt foarte motivați, dar apoi se demotivează pe parcurs, mulți se pierd pe drum. Prin acest punctaj, am dat posibilitatea elevului să aleagă ce și cât să facă, pentru că nu toți suntem buni la toate, dar vreau să îi responsabilizez să își asume alegerile pe care le fac.
Sunt aproximativ 20 de sarcini care trebuie bifate ca un elev să obțină notă maximă: dau un punct pentru prezență, un alt punct îl dau pentru ținută (mulți elevi vin cu camașa în ghiozdan și și-o pun doar la ora mea de contabilitate).
Un alt punct îl dau pentru respect (nu vreau ca elevul să îmi spună ”sărut mâna” când mă văd, respectul se referă la punctualitate, să folosim telefonul atunci când trebuie, să fie o atmosferă ok la școală: nu vreau să fie nici ca la biserică, dar nici ca la stadion)
Elevii din anii terminali vin la mine și mă întreabă ce să facă, încotro să o ia și dacă, pentru ei, contabilitatea ar fi un drum de urmat. Le răspund cu o întrebare: cum ai hainele în șifonier?
Nu se așteaptă la o asemenea întrebare, toți se uită foarte mirați. Dar le spun: ”dacă ai hainele în dezordine și nu frumos ordonate, eventual pe culori sau pe mărimi, atunci e bine să încerci ceva mai dinamic, cum ar fi marketingul.
Dacă ești genul meticulos, atunci poți face performanță în contabilitate. Dar nu înseamnă că un contabil bun nu are hainele frumos așezate, dar dacă esti mai organizat și meticulos, șansa de face contabilitate la un nivel cât mai bun este mult mai mare.
Deseori, îi trimit pe elevi la bancă, să se intereseze de un credit. Fac echipe de câte trei, ei nu se cunosc între ei și le spun că atunci când se vor angaja, nu își vor cunoaște colegii cu care vor lucra, iar ăsta e un bun exercițiu.
Fiecare are câte un caz ipotetic: au un anumit avans, solicită o anumită sumă de la bancă pentru o anumită perioadă, apoi centralizăm datele și vedem care e impactul. Îi ajut să vadă imaginea în ansamblu și să apeleze la credite doar dacă e musai”, explică profesorul Drăghici.
In timpul pandemiei, am fost păcălit de elevi
”Ca să mă asigur că erau atenți, la finalul orei fiecare trebuia să răspundă la o întrebare scurtă și întotdeauna primeam răspunsul corect. Abia la sfârșitul anului mi-au povestit că ei de fapt se jucau în timpul orei un joc de strategie, iar cel care știa răspunsul îl transmitea în căști, astfel încât îl auzeau toți elevii, inclusiv cel întrebat. Am apreciat că au fost creativi”, spune, zâmbind, Liviu Drăghici.
Întrebat ce ar schimba, acum, la școala românească, profesorul a răspuns: ”Nu știu exact ce îi lipsește sistemului de învățământ românesc, dar vă spun ce are în plus.
Are o mulțime de hârtii pe care eu le consider inutile. Invățământul a devenit o goană după hârtii, a devenit un fel de teorie a formelor fără fond. Eu aș tăia întâi tot ce e inutil și după aceea aș constui pe fundații cât de cât solide”,- a mai spus Liviu Drăghici.
În vârstă de 37 de ani, Liviu Draghici a lucrat opt ani într-o corporație înainte de a deveni profesor, în 2016. A studiat în paralel Management și Pedagogie, la Universitatea Petrol – Gaze din Ploiești, urmând apoi un masterat în Management și unul în Consiliere Școlară și Dezvoltarea Carierei. Deține o cafenea-bibliotecă și e cofondator al Asociației Ai Carte. În 2021, a primit titlul de profesor MERITO.
1
9
