Din ciclul „Marii corupti ai Maramuresului”. Hilar.

In contextul actualei lupte impotriva coruptiei, am cautat in arhivele instantelor maramuresene cazuri rezolvate de coruptie. Rezultatul, oarecum previzibil. Ce fapte „cutremuratoare” de coruptie s-au comis in judet! Un exemplu din zona Sighet, un fel de rasu-plansu de-a coruptia...

Povestea familiei Tupita incepe in anul 2000. Fratii Gheorghe si Vasile Tupita au terminat cursurile scolii de conducatori auto la o firma din Sighetu Marmatiei si au dat examen pentru obtinerea permisului de conducere, (categoria B, in cazul primului si B,C, C+E pentru Vasile Tupita). Cei doi au fost respinsi.

La asa necaz, tatal celor doi a cautat o modalitate de a-i ajuta pe baieti sa-si obtina permisele auto. Discutand cu mai multe cunostinte, a fost indrumat la Gheorghe Visovan, de care se spunea ca are cunostinte cu ajutorul carora poate obtine actele dorite.

Visovan de Breb

Descurcaretul Visovan este din localitatea Breb, loc unde Tupita senior l-a intalnit si unde i-a spus pasul.

Visovan a dat asigurari ca va rezolva „speta” sustinand ca il cunoaste pe subcomisarul Vasile Tepei, seful Politiei Rutiere Sighet pana in 1999 (transferat la Inspectoratul Judetean de Politie Maramures), la care va interveni in scopul eliberarii permiselor.

Pentru acest serviciu, Visovan a cerut 2000 de marci germane, cu motivatia ca are nevoie de bani pentru a interveni pe langa persoanele abilitate. Tupita nu a fost de acord cu suma si a „negociat” 1000 de marci. Visovan a acceptat.

Suma a fost „livrata” in doua rate de cate 500 de marci, iar apoi au fost date si dosarele celor doi frati.

Dupa aceasta „miscare” familia Tupita s-a pus pe asteptat. Asa au trecut lunile fara sa se intample nimic, desi Visovan a fost cautat si rugat sa urgenteze rezolvarea permiselor auto.

Ca o demonstratie de forta, Visovan i-a dus pe cei ai lui Tupita in fata Politiei Sighet, unde a intrat pentru a discuta cu persoana abilitata. Persoana care nu a fost gasita.

Daca nu s-a putut rezolva la Sighet, pe cheltuiala doritorilor de permis, Visovan a venit la Politia Baia Mare (la serviciul SEIP, la un politist Moldovan, de asemenea de negasit). Acest scenariu s-a repetat.

In fine, la ultima vizita prin Baia Mare, era deja in 2002, Visovan a mai cerut 100 de dolari, suma necesara pentru a rezolva, in sfarsit, problema.

Zgarcitii

Familia Tupita nu i-a mai dat bani celui ce de aproape doi ani ii purta pe drumuri. Mai mult, vazand ca Visovan nu rezolva problema au facut denunt penal la Parchetul Sighet. In paralel l-au cautat pe acesta pentru a recupera suma de 1.000 de marci data „de-a moaca”. Alte drumuri, alta distractie fara finalitate.

Asa, fratii Tupita au ramas si fara bani, si fara acte. A urmat un proces fara istoric. Visovan s-a prezentat la prima infatisare, dupa care nu a mai venit.

Cu sau fara el, instanta a judecat cauza si l-a „premiat” pe Visovan cu doi ani inchisoare (s-a mai stabilit ca cele 1.000 de marci erau echivalentul a 511 euro). Hilar este ca „la individualizarea pedepsei s-a avut in vedere gradul de pericol al faptei in raport de imprejurarile concrete”.

Instanta mai mentioneaza ca Visovan a mai fost condamnat la 800.000 de lei pentru infractiunea de amenintare, in anul 2001.

Recurs la morala

Fata de sentinta data, Visovan s-a considerat victima unei relatii de dusmanie cu o cunostinta a familiei Tupita, sustinand ca plangerea impotriva sa este facuta in mod tendentios. A facut recurs, la fel si Tupita, recurs judecat la Curtea de Apel Cluj.

Beneficiarul banilor dorea sa fie desfiintata sentinta, iar in subsidiar cere circumstante atenuante. Tupita cere si el obligarea inculpatului la plata in totalitate a despagubirilor civile.

Dupa ce a studiat dosarul, Tribunalul a respins apelul lui Visovan considerand ca acesta a dat dovada de dezinteres neprezentandu-se la nici un termen de judecata.

Şi iarasi ne-am amuzat: „de asemenea, instanta de apel are in vedere gravitatea faptei comise de inculpat, care prin natura ei prezinta un pericol social ridicat” (citat din sentinta).

In ceea ce il priveste pe Tupita, si recursul acestuia a fost respins, considerat a fi tardiv, deoarece nu a fost facut in termen. Mai mult, Tupita este obligat la plata a 1 milion de lei cheltuieli de judecata. De ce, nu am inteles.

Nu comentam modul in care a fost judecat acest „tulburator caz de coruptie” si nu punem la indoiala corectitudinea sentintei.

Suntem nedumeriti ca un astfel de caz banal a fost judecat in vreo doi ani, dar mai ales ca pentru 500 de euro un om a primit o sentinta de 2 ani de inchisoare, iar in alte cauze care sunt si acum pe rolul instantelor maramuresene, ori se bate pasul pe loc, ori…

Sa nu mai vorbim de multele cazuri de coruptie adevarata, pe care GAZETA le-a prezentat in decursul ultimilor doi ani, fata de care organele de cercetare nu s-au autosesizat, asa cum ar fi fost normal. Poate nu a fost contextul politic, poate este nevoie de o reforma reala si profunda in Justitie, Politie, Parchet. Poate doar de acum incolo…