S-au implinit luni, 28 martie, 11 ani de la moartea generalului de divizie inginer Stefan Gusa. Un nume sfant pentru toti militarii armatei romane si detestat de grupul de fesenisti care a emanat la putere la Revolutie, in frunte cu ex-presedintele Ion Iliescu si tinerelul de 75 de ani candidat la presedintia PSD.

Stefan Gusa si-a desfasurat cea mai mare parte a carierei militare in cadrul diviziei de tancuri "Horea, Closca si Crisan" din Targu Mures.

A absolvit Scoala militara de tancuri si auto din Pitesti in 1960, institutie in care a lucrat in continuare pana in 1966 cand reuseste la examenul de admitere la facultatea tehnica de tancuri si auto din cadrul academiei militare.

Dupa 6 ani de cursuri universitare absolva aceasta institutie si este transferat in activitatea operativa la Regimentul 6 tancuri "Ion Buteanu" din cadrul Diviziei din Targu Mures.

Urmeaza cursuri post-academice de perfectionare, fiind promovat in 1976 in functia de sef de Stat Major al Diviziei iar in 1981 in aceea de comandant al acesteia cu gradul de colonel. La data de 23 august 1984 este avansat la propunerea generalului Vasile Milea, ministrul Armatei, la gradul de general maior.

Simbolul militar al Targu Muresului

"Destinul" carierei militare a generalului Stefan Gusa se leaga indisolubil de Targu Mures. Practic, jumatate din cariera sa, dupa episodul Turda, unitate care apartinea tot de Divizia targumureseana, s-a derulat la comanda Regimentului si apoi a Diviziei 6 Tancuri, actuala Brigada 6 Tancuri din municipiul nostru.

De altfel, cum avea sa consemneze fiica sa cea mare, Daniela Veronica Gusa de Dragan, sotia miliardarului nonagenar Iosif Constantin Dragan, in volumul de reconstituiri "Condamnat la adevar", generalul a iubit Transilvania, desi a vazut lumina zilei pe plaiuri buzoiene, in satul Spataru, in 1940.

"Toate aceste functii le-am indeplinit in Transilvania… Etapa Targu Mures a insemnat mult. O scoala…, faptul ca am cunoscut oameni, mentalitatile lor, unitatile armatei. Sunt legat de Transilvania. Aici am cunoscut oameni minunati pentru care nu conteaza ce limba vorbesti", este una dintre marturiile ramase de la general.

De fapt, generalul a fost sef de Stat Major al Diviziei 6 Tancuri, din august 1976, ca apoi, din noiembrie 1981, sa fie avansat la comanda diviziei, de unde dupa doar cinci ani avea sa plece spre Bucuresti, drept prim adjunct al ministrului Apararii Nationale si sef al Marelui Stat Major.

Despre perioada in care a activat la Targu Mures ne-ar fi putut vorbi, daca ar mai fi fost in viata generalul Oprea, omul care ar fi putut descifra si moartea misterioasa a generalului Gusa. Din pacate, pentru istoria care a ramas nescrisa, generalul Oprea s-a stins in urma cu doi ani, la Bucuresti.

De asemenea, generalii rezervisti Ion Scrieciu, Liviu Chiriluc, Ioan Popa, Paul Iovanel sau coloneii, tot in rezerva, Victor Lacatusu, Ioan Stan - actualul comandant al Corpului Gardienilor Publici - , Aurel Bochis, sunt toti atatia pastratori ai trecerii generalului prin Targu Mures.

Reconstituiri dupa 20 de ani

Despre generalul Gusa, desi vom continua sa va povestim despre cariera sa si in numarul viitor, a acceptat sa ne vorbeasca col. (r) Victor Lacatusu. Generalul Gusa a fost una dintre exceptiile de la regulile Armatei, deoarece a ajuns comandant al unui regiment, iar apoi al unei divizii de tancuri, fiind inginer de tancuri.

Cu toate acestea a fost promovat datorita calitatilor si abilitatilor sale deosebite si a dovedit ca avansarea sa nu a fost accidentala, ajungand in scurt timp unul dintre cei mai buni comandanti din tara.

De altfel, la functia sa, ceea ce rareori se intampla altor ofiteri cu gradul si functia sa, intra in tanc si chiar tragea si o facea bine. Ceea ce au apreciat oamenii la el a fost de asemenea si exceptionala pregatire cand venea in fata subordonatilor, incat nu puteai sa-l prinzi pe picior gresit in probleme militare.

Poate, datorita daruirii si pasiunii pentru armata, isi neglija, desi e fortat, uneori familia. De altfel, nu se cruta nici pe el, sfidand de multe ori viata pentru armata si tara sa. Pe langa calitatile de foarte bun practician, avea darul de a lucra cu oamenii.

"A reusit sa si-i apropie, sa se faca inteles, era unul dintre putinii generali care venea si discuta si cu micii comandanti. Le stia nevoile, greutatile, framantarile, le intelegea si le rezolva problemele cu care se confruntau", marturiseste col. (r) Lacatusu.

Ca om, nu era omul jumatatilor de masura, si, poate, de aceea era de o impulsivitate recunoscuta, dar nu in sensul negativ, cum s-ar putea intelege, ci ii placeau lucrurile facute bine, "nu-i placeau cei care nu spuneau adevarul sau cei care nu dadeau totul la capacitate maxima pentru rezolvarea problemelor".

In memoria colonelului Lacatusu, generalul a ramas si pentru faptul ca dupa plecarea sa din Targu Mures s-a intors aici, i-a cautat sau a tinut o legatura cel putin telefonica cu fostii sai colaboratori.

A fost, am completa amintirile colonelului, un comandant iubit. Dar si perioada frumoasa a vietii sale, in cariera si in familie - cu sotia si cele doua fiice - fara panica Revolutiei, fara exilul fortat la Buzau, fara apropierea galopanta a mortii.

Poate pentru ca generalul Gusa reprezinta atat de mult din istoria recenta a judetului Mures, dar si pentru ca a fost condamnat la o trista uitare, ne vom mai apleca cu piosenia incepatorilor in ale trecutului si in numarul nostru viitor.

In cartierul 22 Decembrie (fostul 7 Noiembrie) unde generalul si-a vazut fetele crescand, in Colegiul National (fostul Liceu) Unirea, unde actuala sotie a miliardarului Iosif Constantin Dragan a invatat sau in intimitatea locuintelor celor care i-au fost apropiati sau au lucrat cu generalul se regasesc pasii generalului.

Si poate dupa 11 ani, fiicele sale vor accepta sa vorbeasca despre tatal lor, dincolo de insemnarile din "Condamnat la adevar". Consideram ca ii datoram acest lucru. Astazi este inca o comemorare trista …

Gusa la Statul Major General

La data de 25 septembrie 1986, generalul Stefan Gusa a fost numit in functia de prim-adjunct al ministrului Apararii Nationale si sef al Marelui Stat Major.

Spectaculoasa sa promovare in cea de-a doua functie din ierarhia armatei romane nu a trecut neobservata in randurile atasatilor militari straini, aflati in misiune la Bucuresti. Dupa fuga tradatorului Mihai Pacepa, Ceausescu si-a pierdut increderea in generalii sai.

In Armata, organele de contrainformatii militare au raportat defectarile generalilor Ion Ionita, Stefan Kostyal, Nicolae Militaru, Vasile Ionel, Ion Serb si Cico Dumitrescu, fapt care l-a determinat pe Ceausescu sa-si intareasca vigilenta in problema promovarii principalilor sai colaboratori militari, aflati in functii de conducere. Intre 1978-1986 a urmat un val de destituiri, rotiri de cadre, care au creat un sentiment de nesiguranta in randurile ofiterilor, maistrilor militari si subofiterilor.

Fratelui sau, Ilie Ceausescu, i-a dat mana libera sa controleze „la sange" prin Consiliul Politic Superior al Armatei intreaga activitate profesionala de stat major, promovarile de cadre si munca ofiterilor de contrainformatii militare. Situatia devenea tot mai critica in cazarmi.

Soldele personalului militar nu erau indestulatoare si nu puteau oferi un trai decent. Dupa greva minerilor din minele din Valea Jiului s-a folosit tot mai mult mana de lucru militara in sectorul energetic si extractiv.

Pana si companiile scoala de gradati si-au redus timpul de pregatire, fiind trimise la mina, Canal, Transfagarasan sau in Baragan. Datoria externa era in 1980 de 10 miliarde de dolari si trebuia platita cu mari eforturi si lipsuri in randurile populatiei.

Aproape toata productia era destinata exportului, iar rationalizarile erau draconice. In 1983 s-a introdus legea acordului global, care a provocat nemultumiri in siderurgie si alte sectoare economice vitale. Nerealizarea planului atragea dupa sine reducerea salariului. Cadrelor militare nu le ajungeau banii de la o solda la alta.

Mutarile numeroase dintr-o garnizoana in alta i-au silit pe militarii de profesie sa nu-si poata angaja intr-un loc stabil sotiile, fapt pentru care intreaga lor familie traia dintr-un salariu.

Intrucat nu treabuia sa mearga la servici, sotiile cadrelor militare isi petreceau cea mai mare parte din zi pentru procurarea alimentelor, stand la cozile din fata magazinelor lipsite de marfuri.

Seara, cand se intorcea acasa de la Regiment, ofiterul sau subofiterul se ingrozea de cele povestite de sotie privind injuriile la adresa regimului auzite la coada. Exista o stare de nervozitate si chiar tensiune in armata, care a culminat cu nelipsitele imixtiuni politice in promovarile cadrelor.

Pilele de la Comitetul sau Consiliul Politic de Partid erau puse la dosarele unor cadre lipsite de pregatire profesionala, dar dornice de functii de conducere.

In 1981, politrucii au mai dat o circulara prin care avansarile la termen se efectuau numai daca ultimele doua calificative anuale erau de „foarte bine", fapt care i-a privat pe foarte multi ofiteri si subofiteri de promovarea in grad.

Promovarea lui Gusa direct din functia de comandant de divizie in cea de sef al Marelui Stat Major al Armatei a starnit o oarecare rumoare in randurile vechii garzi din minister, intrucat nu se mai intamplase de pe vremea lui Emil Bodnaras sa sara cineva la promovare un esalon superior, in cazul acesta cel al armatei.

In uzantele militare el a sarit functia imediat superioara de comandant de armata, lucru de care Iliescu si Militaru isi vor aduce aminte dupa lovitura de stat, cand il vor trimite sa capete experienta ca loctiitor al comandantului Armatei a IV-a de la Cluj.

Cu putin timp inaintea avansarii lui Gusa, Ceausescu l-a inlocuit in mod surprinzator pe ministrul Constantin Olteanu, la revenirea sa de la Moscova, cu Vasile Milea, un militar neimplicat in politica la fel ca si Gusa. Constantin Olteanu a fost trimis primar general la Capitala, schimbarea fiind anuntata in aula Academiei Militare.

Militarizarea activitatii economice (Canal, Casa Poporului, Transfagarasan, Metrou, industria miniera, agricultura) si administrative era efectuata vadit in vederea strangerii surubului, platirea datoriilor si salvarea regimului.

Milea l-a adus pe Gusa la dreapta sa pentru a avea un om de incredere, un tanchist cunoscut pentru franchetea sa si pregatirea sa inginereasca, ca tampon fata de imixtiunile lui Ilie Ceausescu si om capabil sa gestioneze implicarea economica la nivel national a armatei.

In cei trei ani de conducator la Marele Stat Major, Gusa a promovat cadre tinere la conducerea regimentelor, s-a luptat pentru marirea soldelor cadrelor militare si a incercat sa imbunatateasca viata militarilor in termen aflati sub drapel in cazarmi.

Insa evolutia urmatoare a evenimentelor i-a scapat de sub control, data fiind si schimbarea situatiei internationale.

Armata si Brasov - 15 noiembrie 1987

Sectorul energetic a intrat in octombrie 1985 sub administratie militara, acoperind consumul casnic intr-o proportie redusa. Rationalizarea benzinei, curentului electric si a gazului metan era comentata negativ in cazarmi si in familiile cadrelor militare. Aprovizionarea tehnico-materiala in armata a atins lipsuri greu de imaginat.

In calitatea sa, Gusa le-a raportat la minister, nemultumit fiind de lipsa echipamentului militar al cadrelor, a benzinei necesare deplasarii la instructie, in poligoanele de tragere si de aplicatii.

La Brasov a fost o revolta spontana a muncitorilor, nemultumiti de salarii, fiind singura motivatie pentru care au iesit in strada. Locatia a fost o intamplare, intrucat orasul era cel de-al doilea centru industrial al tarii.

Desi unele segmente ale Armatei au fost puse in stare de alerta, implicarea sa a fost in plan secundar fata de cea a Ministerului de Interne. Nu au existat imixtiuni straine. Pana si posturile de radio straine de limba romana au relatat cu intarziere cele intamplate.

Gusa nu s-a implicat politic in caz, insa la fel ca si Milea a stiut din acea clipa ca in caz de repetare a situatiei Ceausescu va apela la Armata, intrucat organele de Interne au fost total depasite de situatie in prima faza la Brasov, avand chiar victime.

Gusa la Timisoara

Avide de informatii reale privind cele intamplate la Brasov, cele mai multe cadre militare au inceput sa asculte cu regularitate, noapte de noapte, relatarile comentatorilor politici de la Europa Libera si Vocea Americii.

Gusa si Milea erau informati permanent despre starea de lucruri din armata, insa posibilitatile lor de schimbare a situatiei erau extrem de limitate. Intrucat Ceausescu s-a temut de comemorarea evenimentelor, la 15 noiembrie 1988 si 1989 a pus Securitatea, Militia si chiar structuri ale armatei in stare alerta.

Armata trebuia sa indeplineasca rolul de garant al independentei si suveranitatii tarii. Implicarea sa in jocurile politice a dus la caderea regimului.

Dupa cele intamplate in 1968 in Cehoslovacia, cvasi-totalitatea cadrelor militare romane aveau o aversiune deschisa fata de sovietici si de o implicare activa in cadrul Tratatului de la Varsovia, al carui statut de razboi nu a fost semnat la nivelul Marelui Stat Major General.

Dupa intalnirea de la Malta, schimbarea regimului era pecetluita, rusilor si ungurilor revenindu-le sarcina sa organizeze provocarile de rigoare, iar francezilor sa le mediatizeze. Acestia au fost informati ca dupa cele intamplate la Brasov, Ceausescu este in stare sa scoata Armata in strada in caz de necesitate.

In 17 decembrie, Gusa a fost informat ca militarii, fiind scosi in oras neinarmati, cu drapele de lupta, cantand in pas de defilare, au fost loviti cu pietre, lanturi si sticle.

Agentii AVO si KGB aveau sarcini concrete sa captureze drapelele de lupta, ceea ce ar fi insemnat desfiintarea unitatilor militare si sa creeze acte de diversiune prin care sa puna in stare de conflict trupele de securitate cu Armata.

Agresarea militarilor a creat o stare de revolta in randurile conducerii superioare a armatei, care, spre deosebire, de ofiterii de securitate nu auzisera de popa reformat Laszlo Tokes, alungat din Dej si Cluj la Mineu, in Salaj, via Timisoara, pentru manifestari separatiste maghiare.

Spre deosebire de Brasov, unde muncitorii au iesit in strada spontan, la Timisoara, agentii puterilor militare aliate de peste Prut si Tisa au distrus in apararea cauzei iredentistului Tokes sute de magazine si au terorizat populatia in scop provocator.

Ajuns la Timisoara, Gusa, ingrijorat de situatia militara din zona (atacarea comandamentului diviziei mecanizate cu pietre si sticle incendiare) s-a confruntat cu o situatie strategica nemaiintalnita in jocurile de razboi pe harta.

Au fost numeroase cazuri de confruntari in strada, in care au fost incendiate autocamioane ale armatei si au fost atacati militarii. Din cauza confuziei si razboiului de diversiune pe calea undelor, au aparut numeroase victime.

De altfel, in 18 decembrie a sosit telegrama atasatului militar roman de la Belgrad, prin care semnala declansarea razboiului de diversiune. Dupa ce Europa Libera a transmis informatii ca au cazut in luptele de strada 60.000 de morti (un sfert din populatia orasului) asa cum era de asteptat muncitorii au parasit fabricile si au creat primele structuri revolutionare, care au pus capat actiunilor huliganice si au cerut debarcarea lui Ceausescu.

Daca la Brasov, premierul Dascalescu a venit si a facut ordine, la Timisoara a plecat cu coada intre picioare. Despre actiunile lui Gusa la Bucuresti si evolutia carierei sale post-revolutionare intr-un numar viitor.

Teoria conspiratiei

Zarurile au fost aruncate in decembrie 1989, la scurt timp dupa intalnirea de la Malta dintre Bush si Gorbaciov. Din acel moment, in tara au inceput sa patrunda foarte multi straini: sovietici (cei mai multi), maghiari si sarbi, dar si de alta cetatenie.

O data in plus, Ceausescu avea confirmarea ca Moscova si Washingtonul conspira impotriva sa, mult mai intens decat o facusera pana atunci.

Teama lui Ceausescu aparuse cu mult inainte, inca de pe la sfarsitul anilor '60, cand crease chiar o unitate speciala de filaj care sa-i supravegheze pe cei aflati in relatii prea stranse cu KGB.

Conspiratorii de atunci, militari si civili, viitoare importante personaje post-decembriste erau gen. Nicolae Militaru, gen. Vasile Ionel, gen. Stefan Kostyal, cpt. de rangul I Radu Nicolae, gen. Tudor, Silviu Brucan, Virgil Magureanu si, cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista, Ion Iliescu.

Acesta din urma, in opinia multora din afara (atat din Est, cat si din Vest), era vazut chiar ca un viitor succesor al lui Ceausescu.

Unii dintre conspiratori, precum ambasadorul de la Ankara, Vasile Patilinet (canalul de legatura cu Vestul) sau generalul Ion Ionita (fost ministru al Apararii) n-au mai apucat onorurile de dupa decembrie '89, au fost eliminati mai devreme (1987) din ordinul lui Ceausescu.

Conspiratorii au introdus in tara armament, via Belgrad sau via Constanta (adus cu pescadoarele oceanice de la Las Palmas). Conspiratorii l-au contactat chiar si pe Ion Ratiu la Londra si au incercat sa faca acelasi lucru si cu fostul suveran al Romaniei, Mihai I, aflat in acel moment in Elvetia.

Aceste demersuri erau cunoscute de Securitate si este de presupus ca si de gen. Gusa, sef al Marelui Stat Major, de vreme ce in acel moment in subordinea acestei institutii era si Directia de Informatii si Contrainformatii Militare.

Generalul nu facea, insa, parte dintre conspiratori, iar felul sau de a fi, direct, sincer, deschis si nu de putine ori impulsiv, nu-l recomandau pentru un asemenea gen de actiuni.

Generalul Gusa - de trei ori incomod

O analiza atenta a situatiei internationale din acel moment ne arata ca apropierea sovieto-americana le-a oferit sovieticilor posibilitatea de a interveni in Romania.

Experienta cehoslovaca impunea insa ca, in Romania, URSS sa intervina mult mai subtil, respectandu-se regulile jocului, deghizat in drept umanitar sau ajutor fratesc. Pentru aceasta trebuia o solicitare din partea celor ce luasera puterea dupa fuga cuplului Ceausescu.

In ierarhia militara, dupa Vasile Milea (sinucis sau impuscat?) urma generalul Stefan Gusa. Iliescu, proaspat instalat in fruntea FSN, s-a aratat dispus sa primeasca un asemenea ajutor, insa generalul Gusa l-a respins categoric pe data de 24 decembrie.

Mai mult chiar a dispus masuri de intarire a pazei si apararii frontierei de stat a Romaniei. Gorbaciov, aflat in acel moment la cea de-a XXI-a sedinta a Congresului Deputatilor Poporului, ii informa pe deputati: "La Bucuresti continua sa se traga.

Frontul Salvarii Nationale considera ca, pentru completarea munitiilor, neindestulatoare, e nevoie de ajutor din strainatate. Cu toate acestea seful Marelui Stat Major, Gusa, a declarat ca armata controleaza situatia in tara si nu are nevoie de nici un ajutor".

Prin atitudinea adoptata in acel moment, generalul Gusa se plasase definitiv in afara jocurilor care se faceau atat in tara (Iliescu), cat si in afara (Gorbaciov-Bush).

Ecuatia puterii - fara generalul Gusa

Generalul Gusa era un personaj incomod si pentru gen. Victor Atanasie Stanculescu, un personaj alunecos, care dupa episodul "piciorului in ghips" se orientase din mers spre Ion Iliescu, dar si pentru gen. Nicolae Militaru, reactivat de Ion Iliescu si devenit pe 22 decembrie ministru al Apararii Nationale.

Teoretic, Militaru era si sef al gen. Gusa, dar Militaru nu se bucura de o autoritate reala in armata. Era cunoscut ca filosovietic si avea un dosar de urmarire informativa deschis de Securitate (dosarul"Corbul").

Militaru era puternic antipatizat in armata deoarece aceasta il identifica cu ocupantul de odinioara si era martora pasiva la o serie de rechemari nejustificate in activitate a unor generali cunoscuti pentru vederile lor prosovietice.

In acest context, generalul Gusa, care avea in subordinea sa o structura informativa puternica si care se bucura de o mare popularitate in armata, ar fi putut deveni catalizatorul nemultumirilor acesteia si, deci, un pericol pentru stabilitatea celor abia instalati la putere. Generalul Gusa nu a dovedit insa ambitii politice.

Pe data de 28 decembrie 1989, Ion Iliescu l-a eliberat abuziv din functia de sef al Marelui Stat Major, fara nici o explicatie sau motiv intemeiat. A fost numit prim loctiitor al comandantului Armatei a IV-a, practic fiind retrogradat din functie, desi in ianuarie 1990 l-a inaintat la gradul de general locotenent.

In aprilie 1993 s-a descoperit ca este bolnav, desi vizitele medicale anuale anterioare nu relevasera vreo problema majora in starea sanatatii sale. Pe data de 28 martie 1994, generalul Stefan Gusa a decedat pe un pat de spital din Sectia a III-a a Spitalului Militar Central din Bucuresti.

Moartea sa se inscrie intr-o serie intreaga de morti suspecte: gen. Vasile Milea, gen. Gica Popa, lt. col. Trosca, col. Ardeleanu, gen. Nuta, gen. Mihale, col. Vasile Malutan si multi altii, sacrificati probabil din "ratiuni de stat".

Despre toate acestea, ne pot vorbi cei care nu le e teama de umbrele trecutului sau de politicienii inca puternci, cu roluri atat de nocive pentru Romania … Dar in numarul viitor vom mai renunta la un val de mister tras fortat asupra vietii si mortii Generalului.