A facut istorie in baschetul clujean, impreuna cu Ghita Muresan si Mircea Cristescu, iar acum, la 35 de ani, s-a intors in orasul in care s-a consacrat. Bruno Roschnafsky a revenit la Cluj dupa 13 ani de "pribegie" in Germania, unde, spune el, a invatat enorm de multe, atat ca om, cat si ca sportiv.

Acum se gandeste la familie si la cei doi copii ai sai, dar mai spune ca isi doreste enorm de mult sa castige impreuna cu bunul sau amic si fost co-echipier, acum managerul BU Poli Mobitelco Carbochim, un nou titlu.

Roschnafsky si-a incheiat in aceasta vara conturile cu gruparea Union Baskets Schwelm, retrogradata din prima liga germana si, dupa ce a purtat mai multe discutii cu Mircea Cristescu, managerul Poli Mobitelco Carbochim, s-a decis sa revina la Cluj. "Am avut oferte de la mai multe echipe, atat din prima liga germana, cat si de la formatii din esalonul secund, insa am decis sa ma intorc acasa.

Din pacate, Mircea nu a reusit sa faca echipa pe care si-a propus-o, pentru ca Marcel Tenter nu a mai venit. Totusi, eu am incredere ca vom face o treaba frumoasa aici", a mai spus "Bubu". El recunoaste ca a avut foarte multe de invatat in cei 13 ani petrecuti in Germania si spune ca printre cele mai frumoase momente din cariera sa se numara castigarea Cupei Germaniei cu Trier.

Dupa cateva secunde, revine si se corecteaza: "Cel mai frumos a fost atunci cand am devenit campion cu Universitatea. Ce echipa aveam...", rememoreaza el. Apoi, revine la perioada din Germania. "Eram foarte tanar pe atunci.

Aveam 23 de ani si asta s-a vazut in primii ani. Mi-a fost foarte greu printre straini, chiar daca dupa doar un an am primit cetatenia germana. Toata viata am fost pe picioarele mele si tot ce am realizat a fost doar prin sudoarea mea. Dupa fiecare succes am stiut ca trebuie sa o iau de la capat, de aceea e greu sa spun cu fermitate unde a fost varful carierei mele", povesteste Roschnafsky.

Liga secunda germana, peste campionatul nostru

Facand o comparatie intre baschetul german si cel romanesc, Roschnafsky a raspuns fara sa stea pe ganduri. "Liga secunda din Germania este mult peste prima divizie romaneasca. E un adevar crunt, dar asta e realitatea. Acolo exista jucatori de mare valoare, iar nivelul baschetului e foarte ridicat.

Sincer, nu exista o mare diferenta intre primele doua divizii germane, dar nivelul baschetului este foarte sus", a spus fostul campion al Romaniei.

Chiar daca recunoaste ca nu are foarte multe informatii despre echipele din campionatul romanesc, pivotul clujean spera ca formatia sa sa se bata doar pentru primele locuri. "Din ce am vazut, avem o echipa foarte buna. Cred ca putem ajunge pe primele locuri, dar pentru asta trebuie sa jucam matur, sa controlam intotdeauna noi jocul si, daca se poate, sa jucam frumos.

Daca vom pune in practica aceste trei principii, cred ca rezultatele vor veni", a mai declarat Roschnafsky. Despre jucatorii tineri, care ar putea veni din urma, "Bubu" are mari indoieli. "Pana acum nu am vazut nici un jucator de 18-19 ani care sa poata face fata intr-un meci cu miza.

Pe vremea noastra, stateam 2-3 ani la juniori si faceam pasul spre prima echipa, unde jucam, de multe ori, in primul <<5>>", povesteste el.

Romania a renuntat la el

Dupa ce a plecat in Germania, Roschnafsky a mai jucat doar cateva jocuri pentru echipa Romaniei, dupa care nu a mai fost chemat. Atunci s-a spus ca el a renuntat la "tricolor", insa lucrurile nu stau tocmai asa. In realitate, birocratia din birourile Federatiei Romane de Baschet l-a impiedicat sa vina.

"Ei m-au chemat la <> si eu am spus ca o sa raspund convocarii daca se intereseaza de statutul meu de jucator german. Mai exact, am vrut sa vad daca voi pierde statutul de jucator neamt, in cazul in care voi juca pentru Romania dupa ce primisem cetatenia lor.

Nici macar nu s-au obosit sa-mi trimita un raspuns si atunci mi-a fost clar. Dupa aceea au trecut anii, mi-am intemeiat o familie si nu am mai dorit eu sa joc pentru echipa nationala", a rememorat "Bubu", un jucator care, la 35 de ani, isi doreste ca pana la finele contractului sau de 2 ani sa mai ridice un trofeu de campion deasupra capului.