"Vand rinichi, avantajos"; "Tanar, 19 ani, nefumator, nebautor, neconsumator de droguri, am nevoie urgent de 700 dolari. Pentru acesti banuti, imi vand un rinichi (grupa 0(I) Rh+). Astept urgent raspuns. (Galati)"; "Caut donator de rinichi gr. 01 Rh negativ, 5.000 euro, negociabil.

Cer seriozitate"; "Caut donator de rinichi pret avantajos, 7.000 euro"; "Vand un rinichi cu 12.000 de euro pentru a-mi deschide un club de Internet".

Macabru, dar adevarat. Sunt anunturi ce figureaza pe site-urile romanesti postate pe Internet. Si, nu sunt deloc putine. Piata neagra de organe este la ea acasa in Romania. Nimeni nu face nimic pentru a stopa acest fenomen.

Pana acum doi trei ani si rubricile de mica publicitate din majoritatea ziarelor erau pline de astfel de anunturi. "Roman golit de organe la Viena", "Trafic de rinichi", "Romani ucisi pentru organe", sunt titluri ale multor ziare nationale si internationale, care ar fi trebuit sa dea de gandit ceor dornici sa-si vanda corpul la kilogram.

Traficul de organe este o problema reala. Chiar daca nu este bine cunoscuta, totusi fenomenul exista.

Problema globala

In ultimul deceniu, traficul de fiinte umane a devenit o problema majora la nivel mondial, problema ce se agraveaza constant. Tot mai multe disparitii subite ale oamenilor, si in special a copiilor ar trebui sa traga un semnal de alarma in acest sens.

Tarile din regiunea central si sud-estica europeana reprezinta atat tari sursa, cat si tari de tranzit pentru traficul de fiinte umane.

Dupa 1990, aceasta regiune a ajuns sa rivalizeze cu regiunile traditionale, cum ar fi America Latina, Asia de Sud-Est sau Africa, constituind una din cele mai importante surse de femei si copii traficanti pentru exploatare sexuala, munca fortata sau trafic de organe.

"Piata neagra de organe este rezultatul saraciei", spune subcomisarul Valerian Sipos, sef Compartiment Crima Organizata in cadrul Inspectoratului de Politie al Judetului Bihor. "Oamenii care-si vand organele sunt saraci lipiti pamantului.

Nu recurg la aceasta metoda numai daca aceasta este ultima sansa de supravietuire", relateaza subcomisarul.

Moldova, piata deschisa

Una din cele mai sarace tari din Europa este Republica Moldova. Datorita situatiei precare a oamenilor, Moldova este sursa principala a vanzatorilor de organe si a femeilor ademenite in sclavie sexuala. Aici totul se vinde si se cumpara.

Dezbinata de razboiul civil si ramasa in urma, in timp ce restul Europei se indreapta spre o uniune economica, aceasta fosta republica sovietica a devenit centrul pietei negre a traficului de organe si de fiinte umane. Majoritatea perostituatelor din Balcani sunt din Moldova.

Unii cercetatori europeni considera ca este sursa principala de rinichi, care sunt vanduti israilenilor si europenilor instariti.

Intr-unul din satele saracacioase de aici, s-au semnalat aproximativ 40 de persoane care au recurs la dramatica alergere, de a-si vinde organele pentru a supravietui, pentru a hrani gurile flamande ale copiilor. Aproape 25% din populatia apta de munca a parasit tara in cautarea unui loc de munca.

Peste 80% din populatie traieste sub limita saracieia. Aceasta saracie a transformat Moldova intr-o tinta usoara de exploatare .

Bihorul ocolit

"In Bihor nu s-au semnalat cazuri de trafic de organe", afirma Sipos. "Este posibil ca multi sa nu cunoasca legea si sa fi constituit o infractiune, dar noi nu am descoperit nici una. Toate transplanturile se fac dupa lege. In caz contrar sunt aspru pedepsiti", subliniaza subcomisarul.

"Cazuri de traffic de carne vie s-au semnalat, dar din anchete nu reiese nici un caz de prelevare de organe. Nu reiese decat faptul ca au fost obligate sa se prostitueze. Pe anul 2004 am avut 53 de infractiuni. Anul acesta numarul lor este intr-o usoara crestere.

Pe anul 2005, situatia pe noua luni arata ca s-au semnalat 41 de infractiuni de acest gen", spune Valerian Sipos.

"De regula, femeile tinere care cad in plasa traficantilor sunt ademenite peste hotare de oferte tentante de lucru. Li se fac promisiuni ca vor fi angajate in restaurante, ca vor fi menajere, dar o data ajunse dincolo, descopera ca sunt obligate sa se prostitueze. Unele dintre ele, cand sunt "uzate la maxim" devin sursele prelevarii de organe.

Cand ajungeau la Istambul erau amenintate ca vor fi lasate in strada fara documente. De frica sa nu cada prada oamenilor legii, nu aveau de ales si se supuneau cruzilor comercianti" a mai spus politistul.

Cuvantul victimelor

Zeci de victime nu au avut curajul sa se adreseze autoritatilor dar, prin expunerea cazului in presa si pe Internet, au incercat sa instiinteze populatia de riscul de a cadea in plasa traficantilor.

Vlad I., din Chisinau, in varsta de 24 de ani, spune ca a plecat la Istambul cu o grupa de baieti, in cautarea unui loc de munca. Cand au ajuns acolo li s-a spus ca sunt probleme cu Politia si au fost imediat transportati cu avionul intr-un spital din Tibilisi. Aici li s-a prelevat cate un rinichi la fiecare.

Dupa ce s-a dezmeticit nu a mai simtit decat o durere puternica in spate. Dar s-a consolat cu gandul ca nu era singur. Spitalul era plin de moldoveni. Desi i-au fost promisi 3.000 de euro, nu a primit decat 2.500.

Andrei H., din Balti, recunoaste ca si-a vandut rinichiul de bunavoie in Germania, pentru suma de 9.000 de euro. O data ajuns in tara, si-a pierdut echilibrul psihologic si si-a parasit sotia si copii.

Din banii primiti nu si-a cumparat decat o masina, pe care a accidentat-o si a vandut-o apoi la pret redus. Asa ca a ramas si singur si fara bani.

Mihai din Orhei, declara ca si-a vandut un rinichi, fiind constrans de imprejurari. Era orfan si traia din pensia mizera a bunicii sale. Vanzarea unui organ era singura sansa de supravietuire. Asa ca a plecat in Turcia fortat de niste "amici" din sat. I s-au dat 2.600 de dolari, din care "amicii" lui i-au furat trei sferturi.

Ajuns in tara si ramas fara bani, omul nu a reusit sa-si cumpere decat un televizor si un radio, care in cateva luni s-au stricat. Dupa un an nu a mai avut nici cu ce sa-si plateasca curentul electric, fiind deconectat. A ramas sarac lipit pamantului si fara rinichi.

A ajuns sa lucreze cu ziua, pe ploaie si vant. Din acesti bani abia reuseste sa astupe gurile flamande ale copiilor si sotiei.

Printre aceste victime se afla si un caz fericit. Vasile U., din Hancesti, a plecat la Istambul in cunostinta de cauza cu o grupa de moldoveni pentru prelevare de organe. Acolo a fost "depozitat" intr-un subsol in care isi mai asteptau randul multi alti romani. Acestia stateau la coada de saptamani intregi.

Intrat in panica, a reusit sa scape ajutat de alti romani care se intorceau in tara dupa operatie. A scapat nesfartecat. In urma acestei experiente a ramas traumatizat, temandu-se in fiecare zi ca-l vor gasi traficantii de organe pe care i-a smecherit.

Dosare prafuite

In paginile Jurnalului National, editia electronica, s-a dezbatut un caz de trafic de rinichi. Brasoveanul Iacob Iulian din donator a devenit intermediar pe piata neagra a organelor. El s-a autodenuntat la Parchet in acest an. Dupa audierile de rigoare, in fata procurorilor, dosarul traficului de rinichi a fost trimis la Cluj.

Dar, cum era de asteptat, eficacitatea sistemului de cercetare penala si-a spus cuvantul. Dosarul continea nume de greutate, cum ar fi Mihai Luncan, profesor – doctor si director al Institutului de Urologie si Transplant Renal, Iuliu Pancratiu Gheorghiu, fost ambasador al Romaniei la Vatican, si Emil Sabau, juristul clinicii.

In urma acestui caz a ramas doar un dosar prafuit. Singurul anchetat a fost Iacob Iulian, in rest, nici tipenie de doctor sau jurist pe la Parchet.

Intr-una din anchetele cotidianului suedez, "Noptile, zilei", reluata de saptamanalul Clujeanul, numele doctorului urolog Mihai Luncan este din nou cap de lista. Numele renumitului urolog se leaga de o retea de traficanti de organe pentru transplant.

Potrivit ziarului suedez, un clujean s-a oferit sa intermedieze o intalnire intre potentialul cumparator al rinichiului si medicul Luncan. Un ziarist de la "Noptile zilei" s-a oferit drept momeala in rezolvarea acestui caz. S-a lansat pe un forum de discutii pe Internet sub un nume fals.

S-a dat drept un om bolnav care necesita urgent un rinichi, contra cost. Dupa multe mesaje descurajatoare, in cele din urma norocul i-a suras. Dupa cum se astepta, traficantii muscasera din momeala. Una dintre oferte venise de la Cluj.

Un oarecare Constantin Saisui ii oferea oportunitatea unei operatii complete pentru 11.000 de euro, din care donatorul primea circa 5.000 de euro. Potrivit spuselor lui Saisui operatia urma sa se desfasoare intr-o clinica din Cluj, iar medicul ar fi fost, nimeni altul, decat Mihai Luncan.

Reporterul sub acoperire a fost asigurat ca nu exista nici un pericol, chiar daca in Romania este ilegal transplantul contra cost. El spunea ca profesorul Luncan vorbeste foarte bine engleza si "fabrica" acte, din care sa ateste faptul ca donatorul este ruda apropiata.

Dar intermediarul spunea ca lucra in Coreea si s-ar fi intors in tara abia peste cateva luni, timp in care "pacientul" ar fi trebuit sa astepte. Reporterul nu a mai asteptat si l-a contactat pe Luncan. Cand a aflat ca clientul a contactat singur clinica, intermediarul a devenit imediat suspect si a lasat "clientul" balta.

Ultimele lui cuvinte au fost "Nu te pot ajuta. La revedere". Pentru a fi precaut, doctorul a si sesizat politia clujeana ca un suedez l-a asaltat cu o sumedenie de e-mailuri. Si a pus email-urile la dispozitia politiei.

Luncan declarase ca, in spatele acestor mesaje se ascund dusmanii din Bucuresti, care vor sa distruga cariera pe care el si-a cladit-o prin munca. Asa, Luncan a scapat din nou.

In paginile publicatiei "Cotidianul", in luna aprilie 2005 s-a prezentat primul proces din Romania in care, inculpatul este acuzat ca a vandut parti ale propriului corp. Clujeanul Robert Mihali de 27 de ani s-a deplasat in 2001 la o clinica din Viena, donandu-si unul din rinichi unui cetatean sarbo-austriac.

Tanarul spunea ca a fost contactat de o intermediara, careia trebuia sa-i zugraveasca casa. Aceasta l-a convins sa-si vanda un rinichi pentru suma de 30.000 de marci germane. Dar in urma operatiei nu a primit decat 26.000. Fusese transportat la Viena de un vecin cu masina personala.

Lipsa rinichiului s-a aflat in urma unui control medical din inchisoare. A fost inchis pentru ca a ajuns sa sterpeleasca din magazine, dupa ce si-a cheltuit banii castigati din tranzatie.

Pe unul din site-urile "Stiri Virtuale Arad" apare un alt caz. Doi copii aradeni urmau sa ajunga in Italia pentru prelevare de organe. La bursa neagra fiecare valora 2.500 de marci germane. Inculpatul era Gigi Badescu.

Insa politistii de frontiera din Ungaria l-au inapoiat partii romane, fiind condamnat printr-o procedura de urgenta, la trei ani de inchisoare si interdictie de a mai trece granita in statul maghiar, timp de trei ani. Acesta nu era la prima tentativa. Mai incercase sa racoleze doi copii din Drobeta Turnu-Severin.

IJPF Arad a luat imediat masuri de precautie si a instiintat populatia de pericolele care dau tarcoale copiilor aradeni.

Preturi la kil

Preturile pe piata neagra a traficului cu organe de copii sunt dezvaluite de un cotidian albanez. Sursa dezvaluie ca destinatia finala a traficului de copii din Europa de Sud-Est este capitala Marii Britanii, Londra. Copiii fie sunt dati spre adoptie, fie sunt prelevati de organe.

Acesti copii provin din Albania, Macedonia, Bulgaria, Romania, Kosovo, Serbia si Muntenegru. Inainte de ajunge la Londra, tranzitau Italia. Peste un milion de copii erau obligati sa produca pentru proprietarii lor.

Astfel ca, pe piata neagra un copil nou-nascut sanatos valoreaza 50.000 de euro, un stomac este cotat la 30.000 de euro, o inima la 35.000 de euro, un ficat la 30.000 de euro, iar pentru un rinichi se platesc 7.000 de euro.

Donatori pe bune

In fruntea clasamentului, la capitolul donatori de organe interne este Spania. Aceasta isi mentine locul in fruntea clasamentului de multi ani. Donatorii, din buna credinta, isi doneaza organele interne oamenilor suferinzi care au nevoie urgenta de transplant.

Conform publicatiei Transplant Newsletter, publicatie oficiala a comisiei Consiliului Europei, la fiecare milion de cetateni spanioli revin 34,6 donatori, care isi lasa prin testament organele lor interne, ceea ce reprezinta un record mondial.

Cu toate acestea numarul spaniolilor care-si doneaza organe in timpul vietii, in special un rinichi, ramane unul limitat. In anul 2004 asemenea transplanturi au reprezentat doar 2,8% din numarul total de transplanturi de rinichi.

Este de remarcat faptul ca un rinichi transplantat de la o persoana decedata functioneaza in medie 10 ani, in timp ce un rinichi transplantat de la o persoana aflata in viata functioneaza peste 16 ani.

Legislatie stricta

"Legea pedepseste penal atunci cand este incalcata" spune subcomisarul Valerian Sipos. Pentru prevenirea populatiei el da o lista de interdictii in baza legii.

Legea 39/2003 a fost elaborata tinandu-se cont de reglementarile internationale stabilindu-se regimul juridic al prelevarii si transplantului de tesuturi si organe umane. Chiar de la primele paragrafe ale legii se face diferenta intre prelevare - transplant, si notiunile de donator-primitor.

Prelevarea si transplantul de tesuturi si organe umane fara consimtamantul dat, constituie o infractiune care se pedepseste cu inchisoarea intre doi si cinci ani. Si persoana care a donat un tesut sau organ in scopul obtinerii unor foloase este o infractiune care se pedepseste cu inchisoare de la unul, la trei ani.

Organizarea sau transplantul de tesuturi sau organe in scopul obtinerii unui profit din vanzare se pedepseste cu inchisoarea de la patru, la sapte ani. De altfel si cumpararea in scopul revinzarii, in vederea obtinerii unui profit este identic pedepsita.

Se interzice prelevarea de la potentialii donatori minori si persoane lipsite de discernamant, aflate in viata. Transplantul de la un minor poate fi legal doar in beneficiul fratelui sau a surorii dar, refuzul minorului impiedica orice prelevare.

Introducerea sau scoaterea din tara de tesuturi, organe sau alte produse ale corpului uman se poate face doar pe baza unei autorizatii speciale ale Comisiei de Transplant de Tesuturi si Organe Umane din cadrul Ministerului Sanatatii. Conditia este aceea de a nu se prejudicia stocurile din rezerva nationala.

Sange pentru bani

La Centrul de Transfuzii Oradea lunar doneaza sange circa 700 de persoane. In schimbul serviciului prestat, primesc un bon valoric echivalentul a 30 RON (300.000 de lei vechi), "pentru recuperarea biologica a individului. La a cincea donare consecutiva in doi ani se primeste bonul valoric de 60 RON" spune Ligia Burta, medic director la Centrul de Transfuzii Oradea.

Multi dintre acesti donatori vin pentru acel bon 30 RON, care vin ca pur si simplu nu mai au ce manca. Pentru acestia singura modalitate de supravietuire "nedureroasa" este sa-si vanda sangele. "Daca pana acum trei, patru ani oamenii veneau motivati de suma infima de bani, acum majoritatea donatorilor vin in scop umanitar.

Vor sa aduca un ajutor celor suferinzi. Sunt strict motivati de acest lucru. Majoritatea donatorilor sunt de varsta a doua, intre 45 – 55 de ani", subliniaza Ligia Burta.

"Vand rinichi pentru o bucata de paine"

O pensionara din municipiul Roman este convinsa ca va avea ce manca numai daca isi va vinde un rinichi. Cu un venit lunar de nici un milion de lei, avand in grija un baiat suferind, Emilia Barb (50 de ani) spune ca traieste in saracie lucie.

Desi are doi baieti, unul de 28 de ani si celalalt de 23 de ani, copiii nu o ajuta. Cu baiatul cel mare plecat in Canada, "m-am certat din cauza unui apartament", spune Emilia Barb, iar baiatul cel mic, "cand era in clasa a V-a, a fost lovit de un scranciob si a ramas cu handicap psihic".

Vaduva, cu datorii la intretinerea locuintei, pensionata pe caz de boala, Emilia Barb spune: "Daca cineva va vrea sa-mi cumpere rinichiul, il dau! Ii fac si lui un bine si, poate, scap si eu de saracie...

Ma gandeam sa dau un anunt ca spal morti, atat de disperata sunt, insa si anuntul trebuie platit" – cotidianul "Adevarul", nr.3876.