Pe buna dreptate s-ar putea spune ca "Dumnezeu a tunat si i-a adunat", pentru ca in Blocul Groazei, cum i se spune cladirii situata de vizavi de Colegiul A?a??žMihai Eminescu" ii gasesti adunati pe cei mai multi din saracii Sucevei, traind in conditii incredibile.

Ca trecator, ti-e frica sa nu iti cada in cap vreunul din peretii macinati de ape, cu caramizile lor dezgolite, dar de intri in el, te intrebi prin ce minune traiesc acolo peste 120 de familii.

Pe holul mare bantuie un vant infernal, din pricina usilor stricate si a geamurilor sparte, iar unii si-au infundat usile de la holurile laterale cu pungi de plastic si paturi vechi, pe perete fiind lipit si cate un mesaj prin care trecatorii sint rugati sa nu lase usile deschise si sa nu deschida lumina decat atunci cand au nevoie, pentru a nu-si spori cheltuielile.

Vreo trei fetite se intorc de la scoala, cu ghiozdanelul in spinare, intra in casa si dupa un timp ies imbracate la fel, cu caciulile pe cap, pentru ca a fi afara sau in casa e aproape acelasi lucru.

Nimeni de aici nu a mai avut caldura de mai bine de doua luni. Caloriferele lor sint doar niste piese inutile, care ar putea fi folosite fara nici o problema pentru a tine alimentele "la rece", ori ca etajera pentru flori.

E drept, de flori nu prea au ei nevoie, au destule flori de gheata pe geamuri, asa cum nici de frigidere ori congelatoare nu au nevoie, atat pentru ca nu au ce pune in ele, cit si pentru ca temperatura din casa, la unii, e mai mica decat cea din frigidere.

Fete ale disperarii, in lupta cu frigu

Aici, in Blocul Groazei, fiecare lupta cu frigul asa cum poate.

O batrana cu straie cam subtiri, trase una peste alta la gramada si imbrobodita cu batic negru isi tot face de treaba pe scari, plimband o galeata ici-colo, urcand cele patru etaje, mereu cu ochii plecati in pamant si cu buzele stranse si albastrii.

Alta femeie iese din casa zgribulita, cu pumnul inclestat pe bluza de lana ce nu are nasturi si cu fata plina de pete rosii, de frig. E tare grabita, o asteapta trei copii care tremura de frig, din care unul deja i s-a imbolnavit.

La ultimul etaj, locatarii au de infruntat atat frigul, cit si umezeala, care le patrunde nu doar in pereti, ci si in oase, macinindu-I incetul cu incetul.

Ilie Ban rade atunci cand il intrebi de incalzire. Imbracat cu o gramada de zdrente si cu caciula trasa bine peste urechi si pe frunte, lasa sa i se vada doar ochii ce privesc piezis si dintii innegriti si macinati de carii.

Un strat de fum ii acopera peretii camarutei in care locuieste si care pare un depozit de materiale, adunate de-a lungul timpului. Mandru, imi arata radiatorul cu care se incalzeste atunci cand frigul il biruie cu totul. E la fel de vechi ca si pozele lipite pe pereti, pare o rabla aruncata de cineva la gunoi.

Dar cand il baga in priza, uimitor, acesta porneste si scoate un miros de praf ars, in vreme ce o adiere de caldura se face simtita dupa cateva zeci de secunde.

Nu il tine mult, pentru ca nu are bani de curent.

Vizavi de el e aglomeratie mare. Noua oameni traiesc laolalta intr-o camera de doar 11 metri. Intri pe usa si acolo ramai, ca in rest sint paturi lipite unul de celalalt, un aragaz si un resou pe care e pus ceva la fiert.

Francisc Alexandru are nu mai putin de 10 copii, dar numai 7 mai sint acolo, cu el, pentru ca unul e crescut undeva la tara si doi prin centrele de plasament. Nu mai incapeau acolo, unde abia daca pot intra toti 12 in picioare, unde sa mai si doarma.

Chiar si asa, tot vrea ii sa aiba langa el pe toti copiii sai, chiar de dimineata se trezesc vaitandu-se de frig.

A?a??žTot ce vreau e sa am un spatiu mai mare, unde sa incapem toti. De bine de rau, ne mai incalzim cu resoul, mai deschidem butelia, alteori ne multumim cu caldura noastra, a atator suflete.

Am consumat o gramada de butelii, dar deja nu se mai poate, e toxic acel gaz, simti cum te inteapa in gat si te ia durerea de cap", spune Francisc, care, ca si copiii sai, sta imbracat in casa asa cum sta si pe strazi, unde aduna gunoaiele de pe strazi.

Vecinul de langa, Valentin Svabu, regreta ca a ajuns aici. Are reumatism, iar frigul care il patrunde pana la oase "imi da dureri de ma ia dracul". Ca si ceilalti, are un radiator, cu care isi incalzeste paturile inainte de a se pune in pat, la culcare.

E nervos ca acum doua luni si-a dat cu var prin casa, iar acum peretii ii sunt napaditi de igrasie, de la apa cu care s-au imbibat, in ciuda sarpantei noi construita anul trecut, pe care toti locatarii o considera facuta in batjocura.

Intr-un colt al camerei, deasupra unei icoane, apa s-a adunat in tavan in picaturi mari, limpezi ca niste lacrimi, si a incremenit de frig.

Calorifere sparte de frig si apa inghetata pe pereti

La baie nu e bine sa te aventurezi. Nu doar ca te sperie peretii scorojiti si innegriti, ci te mai izbeste si un miros greu, de urina. Podeaua a fost transformata in patinoar. Un strat gros de gheata o acopera, iar prin geamul spart s-a mai adunat si un morman de zapada.

Cu toate ca apa le-a inghetat in bazine si caloriferul prin care nu a venit pic de caldura a crapat de frig, oamenii trebuie sa isi faca nevoile acolo.

E pretul platit pentru saracia lor, dar si pentru delasarea unora. Se aduna pe holuri si acuza Primaria si Termica ca ii lasa sa moara in frig, dar nici nu au de gand sa miste vreun deget sa faca ceva pentru a-si plati datoriile.

E drept, multi dintre ei chiar nu au cu ce, dar nici cei mai rasariti nu au de gand sa faca ceva. Chiar de au bonuri de subventie, la caldura, nici macar nu le duc la asociatie, sa li se mai scada din datorii.

Asta e A?a??žrazbunarea" lor pentru ca nu li se da caldura. Cand li se pomeneste de datorii la termoficare, neplatite tocmai din 2002, arata cu degetul spre chiriasii Primariei, care nici ei nu si-au platit Baia comuna, care deserveste zeci de familii si au datorii de sute de milioane.

Multi dintre ei se complac deja in saracia lor, o afiseaza cu mandrie chiar, sint nervosi ca nu le plateste Primaria datoriile si ca nu li se da caldura, desi nu au de gand sa plateasca ceva.

Si totusi, sint oameni carora le este la fel de frig ca oricaruia dintre noi, poate chiar mai mult, pentru ca hainele lor sint adeseori gaurite si roase de vreme, pentru ca mancarea lor nu e chiar atat de bogata si consistenta ca a multor altora, iar cum multi nu au servicii, nici acolo nu gasesc un loc in care sa se poata incalzi.

Tocmai de aceea, oameni precum Mihai Crainiciuc, care are 51 de ani, fara vreun venit si cu o casa pe a carei pereti s-au format straturi de gheata, prefera sa umble prin oras, sa se incalzeasca prin autogara ori la punctul termic, iar atunci cand se intoarce seara acasa, sa spuna vecinilor, mai in gluma mai in serios, ca s-a intors la pestera lui.