Zilele trecute, GAZETA a primit un mail care continea un drept la replica referitor la editorialul "Ambasadorul roman Van Goe in America" publicat acum doua saptamani. Semnatarul era insusi ambasadorul Romaniei in SUA, Sorin Ducaru. Numai ca, mailul respectiv venea de pe o adresa comerciala si nicidecum de pe cea oficiala a ambasadei.

Dupa ce a primit mailul in cauza, GAZETA, din motive ce tin de deontologia profesionala, a dorit sa verifice autenticitatea expeditorului. Astfel, GAZETA a trimis un mail Ambasadei Romaniei din SUA, cerand confirmarea sau infirmarea autenticitatii mailului.

Surprinzator, in mai putin de ora, insusi ambasadorul Romaniei in SUA, Sorin Ducaru, a luat legatura cu GAZETA. Acesta a tinut sa aprecieze profesionalismul de care a dat dovada GAZETA cerand confirmarea oficiala a mailului in cauza si a purtat o discutie deschisa in ceea ce priveste "cazul Van Goethem".

Dar iata, in intregime, punctul de vedere al Ambasadorului Romaniei la Washinghton, Sorin Ducaru. Intertitlurile ne apartin.

"Stimate domnule redactor sef,

Am citit cu interes (desi cu o oarecare intarziere) editorialul din 6 februarie al ziarul dumneavoastra referitor la sentinta de achitare in cazul decesului basistului Teo Peter.

Punctele de vedere si intrebarile pertinente care au fost ridicate cred ca preocupa pe toti cei care si-au exprimat surpriza, regretul si frustrarea pentru verdictul dat in acest caz si cred ca merita sa fie clarificate.

Doresc sa mentionez, inca de la inceput, ca, daca s-ar considera valabil aspectul sugerat in editorialul evocat, anume ca subsemnatul, in calitate de ambasador al Romaniei in SUA, sunt vinovat ori raspunzator pentru procesul militar ori sentinta in cazul celui declarat "nevinovat" de juratii Curtii Martiale din Quantico, Virginia,

atunci decizia incheierii misiunii mele de ambasador in SUA - drept pedeapsa pentru vina in aceasta sentinta, asa cum se sugereaza in articolul mentional - mi s-ar parea chiar prea putin, data fiind gravitatea acestui deznodamant.

Aceasta, cu atat mai mult cu cat incheierea misiunii mele la Washington urma sa se intample oricum si oricand, dupa implinirea, in vara anului trecut, a patru ani de mandat in aceasta functie.

Ca ardelean "dintr-o bucata", care face parte din generatia de tineri studenti ce nu poate uita serile cu "Compact" de la Costinesti sau alte locuri, generatia care a crescut si a fost inspirata de Teo Peter si artisti de talent si valoare asemeni lui, va rog sa credeti ca intreaga mea atitudine, tot ceea ce am intreprins in

legatura cu acest caz a stat si sta sub judecata severa a propriei constiinte, care nu este cea a unui functionar intimidat si temator pentru o functie sau alta.

Va transmit aceste randuri personale pentru ca mi se pare ca editorialul din ziarul dumneavoastra ridica, absolut legitim, cel putin doua probleme foarte importante - cea a actiunilor concrete intreprinse in contextul special al acestui caz si cea a comunicarii cu familia si cu opinia publica - care se cuvin a fi clarificate, atat din

perspectiva analizei si a concluziilor privind cele intamplate, cat si a actiunilor viitoare.

Afaceri "interne" SUA

In contextul in care autoritatile americane au invocat imunitatea de jurisdictie penala pentru van Goethem in baza Conventiei de la Viena privind relatiile diplomatice din 1961, partea americana a transmis, in repetate randuri, asigurari privind deplina cooperare cu autoritatile competente romane in derularea investigatiilor pentru acest caz

si prezentarea acestuia in fata justitiei militare americane. A existat intr-adevar o foarte buna cooperare a autoritatilor americane cu partea romana - Ministerul Afacerilor Extrene, Procuratura si Politia romana etc. - pe intreaga perioada a investigatiilor si a alcatuirii dosarului penal.

Pe aceasta baza, rechizitoriul alcatuit a fost bine documentat si consistent cu patru capete de acuzare grave. Aceasta colaborare a fost intrerupta total, odata cu inceperea procesului.

In baza principiului ca nimeni nu poate interveni in actul de justitie, nici ambasada noastra, nici interlocutorii nostri din Departamentul de Stat al SUA sau Departamentul Justitiei nu s-au putut implica in derularea procesului.

Fiind un proces al Statului american impotriva unui angajat al sau, Van Goethem - deci nu unul intre familia Peter sau Statul Roman si cetateanului Van Goethem - nu se putea pune problema angajarii unor avocati care sa reprezinte interesele familiei la un astfel de proces.

Prin natura reglementarilor americane, in timpul procesului, Curtea Martiala a fost precum o "cutie neagra" in ale carei deliberari sau mod de operare nu se putea interveni din afara.

Care este strategia acuzarii, pe cine citeaza ca martori la proces, de ce nu a solicitat decat prezenta la proces a unui singur martor ocular al accidentului (cand puteau fi chemati cel putin alti trei), de ce procurorul nu a tras un semnal de alarma in primul moment dupa ce a aflat ca soferul de taxi nu poate veni la proces (in fond se putea

incerca un demers de convingere si de sprijin pentru acest martor ori sprijinirea deplasarii unui alt martor), sunt intrebari pe care le-am ridicat si noi in dialogul cu interlocutorii americani, raspunsul fiind acela ca este la latitudinea acuzarii sa sustina cum crede de cuviinta cazul, asa cum este la latitudinea

apararii sa adopte strategia cea mai buna din punctul sau de vedere (spre exemplu apararea a gasit argumentele procedurale pentru ca procesul sa se deruleze fara ca acuzatul sa depuna vreo marturie sub juramant).

Reprosuri personale

De ce autoritatile romane nu au angajat avocati pentru ca familia Peter sa se poata constitui ca parte vatamata in cadrul unui proces civil? In primul rand pentru ca familia a asteptat increzatoare ca, in cazul procesului penal, sa fie stabilita vinovatia lui Van Goethem pentru moartea lui Teo Peter.

Cum acest lucru nu s-a intamplat, singura cale ramasa este cea a actiunii pe cale civila.

In acest sens, ambasada noastra a consultat atat experti din cadrul administratiei americane, cat si o serie de firme de avocatura cu experienta in domeniu si a transmis, la cateva zile dupa neasteptatul verdict, evaluarile si optiunile de actiune viitoare autoritatilor de la Bucuresti, care la randul lor le-au prezentat familiei Peter.

Cu aceeasi ocazie, au fost documentate si transmise la Bucuresti evaluari cu privire la alte cazuri cu verdict neasteptat, cum este cel al achitarii in cadrul Curtii Martiale a pilotului american care a provocat sectionarea cablului de teleferic in statiunea italiana Calvese, accident soldat cu mai multe victime (si in acest caz, ca

si in altele, declansarea actiunilor civile s-a realizat dupa pronuntarea sentintei in penal).

S-au transmis si ofertele de reprezentare in actiune civila a familiei din partea unor firme de avocati, cu experienta in astfel de cazuri si este in curs dialogul intre familia Peter si autoritatile romane in vederea coordonarii actiunilor concrete pe cale civila.

Autorul editorialului semnala ca vina principala a ambasadei si a subsemnatului este aceea ca nu am anticipat rezultatul verdictului Curtii Martiale americane, acela de nevinovatie a lui Van Goethem pentru accidentul care a determinat moartea lui Teo Peter.

Sincer vorbind, dupa acest verdict, imi reprosez si eu ca nu am putut concepe, ca nu mi-am putut imagina - asemeni familiei Peter, asemeni oficialilor romani care au exprimat surpriza in fata acestei decizii neasteptate, asemeni tuturor romanilor - ca un asemenea verdict ar putea fi posibil, intr-o curte americana, intr-un caz care noua ne aparea atat de clar, precum cel care a generat moartea lui Teo Peter.

De altfel, recent, insusi ambasadorul american in Romania a calificat verdictul curtii militare in acest caz drept "neasteptat".

Cum de nimeni, nici eu, nici familia, nici autoritatile, nici chiar autorul editorialului dumneavoastra nu a anticipat cu mai mult timp in urma un astfel de verdict? Pur si simplu, pentru ca, pana la proba contrarie, nu am avut motivele unei astfel de anticipari ori prezumtii generatoare de neincredere.

Comunicare deficitara

Imi mai reprosez, cu titlu personal, un alt aspect semnalat in articolul din ziarul dumneavoastra, cel al comunicarii publice pe marginea acestui caz.

Regulile de comunicare institutionala ale ambasadei au vizat canalizarea informatiilor si rezultatelor demersurilor intreprinse de ambasada catre MAE, acolo unde acestea sunt coroborate cu date si evaluari suplimentare, eventual cu alte institutii, concluziile fiind comunicate familiei.

Asa s-a intamplat si in cazul evaluarii cailor de actiune civila, transmise la Bucuresti si comunicate familie Peter la nivel guvernamental.

Sunt de acord, insa, ca un caz care sensibilizeaza opinia publica romaneasca intr-o asemenea masura trebuie sa beneficieze de o comunicare publica aparte.

Datoram acest lucru tuturor romanilor care au dat expresie spiritului de demnitate, dreptate si solidaritate cu familia Peter in contextul ramificatiilor neasteptate si nedorite ale acestui caz.

V-as fi recunoscator daca ati lua in considerare publicarea acestor randuri in virtutea dreptului la replica si in spiritul informarii mai cuprinzatoare a cititorilor dumneavoastra".