In mainile patate de pete de vopsea, penelul prinde viata si zburda lasand dare vii de culoare pe bucatica de lemn. Din doua-trei trasaturi, aschia s-a transformat dintr-un fleac tern si fara valoare intr-o firava podoaba multicolora.

Un snurulet, o cutiuta ori un plic de celofan si totul e gata. Inca un martisor isi ocupa locul in ladita cu suveniruri pregatite pentru vanzare. Fiecare bucatica de lemn ori ciob pictat e o farama din visele, imaginatia si inventivitatea tinerei artiste.

Iar fata martisor e mandra de toate creatiile sale. Are si de ce, pentru ca in fiecare an de cand s-a apucat de confectionat martisoare, oradenii se inghesuie sa cumpere cadouri de primavara de la Maggie.

Pasiune rentabila

In timpul liber, este o adolescenta ca toate tinerele de varsta ei. Volubila si plina de vitalitate. Nimic din ceea ce lasa sa se vada la prima vedere nu ii tradeaza pasiunea ascunsa. Poate doar, uneori, degetele, de pe care acetona nu a reusit sa stearga toate urmele de vopsea.

Insa un lucru este clar: cand vorbeste despre arta, mai ales despre marea ei iubire – pictura, se simte cu adevarat in elementul ei.

"Arta inseamna un mod de a gandi, de a vedea lucrurile si oamenii", spune oradeanca. Maggie, cum ii spun prietenii, vorbeste simplu si direct, din suflet. Asa cum ii place sa spuna, Margareta Marcut face parte din breasla artistilor, a oamenilor pentru care pictura este o pasiune.

Insa o pasiune care se transforma, daca este atent cugetata, si intr-un sursa financiara.

Inca cu cateva zile inainte de venirea lui martie Oradea a imbracat strai de... martisor. Pe Corso, in Gara, statii de tramvai si autobuz si in mai toate locurile de mare trafic pietonal, comerciantii de suveniruri de sezon si-au intins tarabele.

Oradenii au din ce sa aleaga, pentru ca martisoare sunt pe gustul si buzunarul oricui. Micile simboluri ale primaverii, mai mult sau mai putin colorate, traditionale, moderne sau abstracte atrag, an de an, zeci de mii de cumparatori.

Cei mai multi nu cunosc, insa, cum "prinde viata" un martisor si care e drumul pe care-l face bucatica de sticla, carton, lemn ori ceramica pana cand ajunge in mainile celor iubite. Si nici cat de multa pasiune pun cei mai multi dintre tinerii artisti care creaza daruri.

De la pictura la martisoare

Maggie s-a nascut in urma cu 24 de ani, la Oradea. Nonconformista, tanara debordeaza de un farmec aparte. A fost "prinsa" de pasiunea pentru arta inca din liceu. Profesorii se obisnuisera sa o vada desenand in timpul orelor cu creionul grafic pe nenumarate coli de hartie.

Au acceptat-o si au inteles ca aceasta era propria ei metoda de a se concentra mai bine asupra lectiei. Dupa liceu, a inceput o facultate, locul unde si-a implinit visul de a-si pune in valoare pasiunea. Asa se face ca anul trecut, oradeanca a terminat Facultatea de Arte Vizuale din Oradea, sectia Pictura.

Cand vine vorba sa povesteasca despre propria persoana, Margareta este foarte directa. "Nu ma ascund, de foarte multe ori cand m-am prezentat la un interviu pentru un job si m-au intrebat care este motivul pentru care vreau sa lucrez, le-am spus franc: banii", se confeseaza tanara.

"Imi place la nebunie sa fac martisoare, dar motivul principal sunt tot banii. Fac chestia asta de patru ani, iar daca nu mi-ar iesi nici un castig sigur nu as fi continuat.

Ma intretin singura, acuma lucrez ca tehnician Digi TV la RDS dar, de indata ce termin de vandut martisoarele, vreau sa imi gasesc inca un job. Asa am facut si inainte, cand lucram ca ospatar in doua pub-uri din Oradea iar seara ajungeam acasa moarta de oboseala.

Nu am ce sa fac, ma intretin singura", povesteste Maggie. A trecut cu usurinta de la pictura la martisoare pentru ca ii place sa improvizeze, ii place suprarealismul, lucru care se vede atat in tablourile sale, dar si in gingasele martisoare.

"Daca ar trebui sa spun ceva despre viata mea de acum, as spune: lucrez mult, lucrez mult, lucrez mult!".

Ceramica, vitralii si lemn

Fiecare an dintre cei patru in care s-a apucat sa confectioneze martisoare a insemnat pentru Maggie alte experiente artistice. In primii doi ani, materialul de baza a fost ceramica, iar tema principala redata prin pictura au fost zodiile. In cel de-al treilea an s-a folosit de sticla si de tehnica de pictura a vitraliilor.

"Am fost dezamagita pentru ca oamenii nu prea cumparau martisoarele mele pe motiv ca, poate, copiii se vor taia", isi aminteste Maggie. "Mi-a parut rau, mai ales pentru ca muncisem mult la slefuirea cioburilor. In acel an am investit mult in afacerea asta pentru vopselele pentru vitralii sunt speciale si scumpe. Costa peste 700.000 de lei un singur tub de vopsea".

Anul acesta, fata martisor s-a indragostit de pictura pe lemn. Alte materiale, alti bani, alta distractie… Tanara a investit peste patru milioane de lei vechi doar in materiale si ustensilele de prelucrare si finisare a lemnului. Atelierul in care si-a transformat casa e plin de aschii, pensule si tuburi cu vopsea.

In aer, miros de acetona si rumegus proaspat. In fiecare zi, Maggie lucreaza impreuna cu doua-trei prietene si ucenice, in acelasi timp. Pentru primavara Martisor 2006, au inceput pregatirile imediat dupa Revelion.

Pana acum, au produs peste 1.500 de martisoare, in medie cam 25-30 de bucati zilnic. Fiecare, un unicat.

Picturile din acest an care decoreaza podoabele lui Maggie reprezinta ghiocei, flori de camp, desene abstracte. "Imi place sa folosesc simboluri solare, spirala, ciclul vietii si al naturii", se destainuie fata martisor. "Daca nu imi reuseste din prima asa cum mi-am propus, sterg pictura si o iau de la capat.

Daca se intampla sa rastorn vreo acuarela, mai ales cea de culoare albastra care e si cea mai scumpa, imi pun manusa pe mana si recuperez imediat. Nimic nu trebuie sa se risipeasca".

Chinezarii sau arta?

"Lumea, in general, nu stie sa aprecieze munca manuala", crede artista oradeanca. Multi dintre tinerii artisti care isi vand creatiile pe strada se plang ca oamenii nu cumpara decat foarte greu.

Arta autohtona nu se prea vinde pentru ca lumea prefera sa cumpere chinezarii, cum le spun eu martisoarelor de import, cele mai multe aduse din China. Sper ca anul asta ce-am creat eu sa prinda mai bine.

Nu este o regula, dar clientii mei ar trebui sa fie oameni cu putina cultura si cativa banuti", spune Margareta.

Martisorul este o sarbatoare specific romaneasca care celebreaza venirea primaverii. In aceasta zi, femeile primesc din partea celor apropiati, martisoare, ca semn de multumire. Oamenii considera ca martisoarele sunt aducatoare de noroc si fericire.

Sunt formate, in mod traditional, dintr-un snur impletit din doua culori - rosu cu alb – fiecare culoare avand semnificatia ei aparte (rosul simbolizeaza iarna, albul primavara, iar impletirea celor doua simbolizand trecerea dintre anotimpuri), la care se adauga simboluri ale norocului (trifoi cu patru foi, potcoava, inima, cosar).

In luna martie, femeile obisnuiesc sa poarte haine impodobite cu martisoare o saptamana sau doua.

Sarbatoarea primaverii are radacini vechi. In timpul iernii, dacii confectionau simboluri ale primaverii pe care le purtau in perioada lunii martie. Martisoarele lor erau confectionate din pietricele albe si rosii, insirate pe o ata.

Cele aducatoare de noroc si vreme buna, confectionate din banuti de aur, argint sau bronz, insirati pe fir subtire de lana, indicau chiar si rangul social.

Dacii le atribuiau chiar puteri de talisman si credeau ca aceste obiecte de podoaba sunt aducatoare de fertilitate, frumusete ori chiar ca pot preveni arsurile din cauza soarelui.

Confectionarea manuala a unui martisor cere pricepere, rabdare si mult talent. Inainte de a fi decorata, fiecare bucatica de ceramica, piatra, lemn sau sticla, este gaurita, taiata in forma dorita si apoi slefuita cu migala.

Apoi se aplica stratul de baza de vopsea, pe care se vor aplica, in final decoratiile.

Martisorul si Baba Dochia

O veche legenda romaneasca spune ca era odata o femeie batrana, pe nume Dochia, care avea o fiica vitrega pe care o ura. Intr-o zi geroasa de iarna, i-a dat fetei o haina foarte murdara pe care i-a cerut sa o spele la rau pana devine alba ca zapada.

Tanara suparata ca pe cat o spala mai tare, pe atat haina devenea mai neagra, a inceput sa planga banuind ce-i va face mama vitrega. Chiar atunci, langa ea a aparut un barbat care se numea Martisor si a intrebat-o de ce plange.

Fata i-a povestit ce i s-a intamplat iar Martisor i-a spus ca are puteri magice si i-a oferit in dar o floare in doua culori, rosu si alb pe care i-a prins-o in par. A indemnat-o sa mai spele inca o data vesmantul si sa se intoarca acasa. Cand fata a ajuns acasa panza era alba ca zapada.

Batranei Dochia nu i-a venit sa isi creada ochilor. Vazand floarea din parul fetei, batrana a crezut ca a vent primavara asa ca a plecat cu turma de oi la munte. Femeia s-a incotosmanit cu sapte cojoace. Pe drum, vremea era atat de calda frumoasa incat batrana a renuntat la cojoacele pe care le purta.

La sfarsit de drum a fost insa prinsa de burnita. I s-a aratat Martisor care i-a spus ca de data asta ea va fi cea care va suferi de frig, ca invatatura de minte pentru ca si-a trimis fiica sa spele haina la rau.

Martisor a disparut, Dochia a ramas singura pe munte si oile s-au transformat in pietre. De atunci rosul si albul simbolizeaza lupta intre bine si rau, intre iarna si primavara.