Ceea ce pentru politisti a fost o noapte obisnuita, a insemnat o experienta unica pentru GAZETA

Cand orasul adoarme si noaptea pune stapanire pe forfota din timpul unei zile lucratoare, printre putinii clujeni rataciti care se grabesc sa ajunga undeva si care parca nici nu se incadreaza in peisaj, Clujul apartine celor ce lucreaza in schimbul trei.

O aglomerare de fete si "uniforme", pe care, de obicei, prinsi in lupta cu cotidianul, nu-i remarcam. Ei sunt gunoierii de la Rosal sau Salprest, cersetorii, prostituatele, vanzatorii de la fast-food-uri care privesc pierduti pe geam, patrulele de politie care asigura paza si ordinea sau ambulantele, jandarmii sau pompierii.

In mod voluntar sau mai degraba involuntar, majoritatea dintre noi asociem imaginea unei patrule de politie cu o posibila consecinta a propriilor fapte.

Ce se intampla intr-o noapte cand ei, politistii, sunt de serviciu, ce trebuie sa faca "patrula" pentru a se asigura ca ziua de maine va fi cel putin la fel de sigura ca cea de azi e un subiect mai putin cunoscut si despre care fiecare are propria parere.

GAZETA a insotit saptamana trecuta un echipaj de politie din schimbul trei al Sectiei nr.1. Fara a avea pretentia unei descrieri absolut obiective, in fond realitatea este filtrata de ochiul reporterului, GAZETA va spune viata de nopate a unei patrule de politiei.

Infractionalitate scazuta

Incepe noaptea. Ora 22. Intalnirea cu patrula de politie are loc undeva in Piata Mihai Viteazu. In fiecare zi, pentru cei care lucreaza pe timp de noapte, programul incepe la ora 22 si se incheie in dimineata urmatoare la ora sase.

In Cluj-Napoca exista sase sectii de politie, agentii patrulei pe care i-am insotit facand parte din cadrul Sectiei unu de Politiei si aveau ca misiune asigurarea pazei si ordinii publice in zona centrala a orasului.

Exista patrule care asigura protectia clujenilor din masina si altii care bat orasul la pas, pentru a nu lasa posibililor infractori nici o sansa de scapare.

Mai mult, cu toate ca municipiul Cluj-Napoca este cel mai scump oras din Romania, pe malurile Somesului Mic rata infractionalitatii este foarte scazuta, politistii avand mai mult de furca cu "gainarii" marunte - precum furturi din autoturisme, furturi de posete sau de telefoane mobile, spargeri de locuinte - si rar cu crime sau actiuni ilegale prin violenta deosebita, ce sa mai vorbim de grupuri violente organizate sau rafuieli. Astfel, o parere neavizata ar putea considera ca munca politistilor clujenii este una extrem de facila.

Pentru a ajunge insa la cote scazute de infractionalitate, agentii de ordine trebuie sa duca o munca continua de prevenire a infractiunilor de orice forma.

Politia la datorie!

Am urcat in masina si m-am asezat pe bancheta din spate. "O sa fie o noapte linistita. Cred ca era mai bine sa veniti de opt martie caci atunci, pe fondul consumului excesiv de alcool, se intampla mai multe incidente", se confeseaza unul dintre agentii patrulei.

Ca si om obisnuit imi doresc o noapte linistita si lipsita de orice evenimente neplacute.

Ca reporter insa, vreau actiune! Ne plimbam (pardon, patrulam) pe Eroilor, apoi pe stradute laturalnice si incep sa povestesc verzi si uscate cu politistii incercand sa sparg barierele jurnalist - politist. Cu toate ca ma aflu in masina de politie, uit cu desavarsire de acest aspect.

Trecuse deja mai bine de o ora si ma imprietenisem cu agentii, in definitiv, cu totii suntem oamenii. La stopurile de la semafoare traiesc o dubla experienta. Conducatorii auto si in special taximetristii ma privesc cu un amestesc ciudat de suspiciune, uimire, satisfactie si haz.

Isi inchipuie ca am comis vreo ilegalitate sau ca sunt o prostituata, insa nu-si pot explica buna dispozitie a noastra, a celor din masina. Imprumut cascheta cu inscriptiile politei si optica participantilor la trafic se schimba. Dintr-o data, sunt privita cu respect.

Arat prea tanara sa fiu politista, dar nimeni nu indrazneste sa afiseze o mimica precum cea dinainte. In definitiv, asa mi se pare si normal, organele de ordine trebuie sa impuna respect.

Statie cu buletin

Statia radio incepe sa baraie aproape. "Statia asta are 15 ani deja, anul trecut am vrut sa-i fac si buletin!", glumeste unul dintre agenti. Primul caz in aceasta seara: pe strada Traian un scandal intre chiriasi.

Masina porneste in tromba, inima imi bate cu putere, in timp ce incerc sa nu ma las coplesita de scenarii fanteziste. Intram la adresa indicata prin centrala politiei, politistii in fata, eu in spatele lor.

Unul dintre chiriasi, un cetatean tunisian, i-a furat colegului de apartament si in acelasi timp colegului de grupa de la facultatea unde studiaza amandoi, combina muzicala si o serie de alte bunuri. Victima - si ea tunisiana - este total debusolata si speriata.

Casa e ravasita, haine aruncate peste tot, obiecte sparte sau aruncate ca si cum cineva cauta cu disperare ceva. In plus, nu vorbeste romaneste deloc.

Prin intermediul prietenei victimei jafului, care face pe translatorul pentru agenti, politistii estimeaza pierderile, aplicand toate normele legale necesare, iar victima se calmeaza odata cu discutia cu organele de ordine. Cand iesim, mi se explica ca e probabil un caz de reglare a conturilor intre cei doi cetateni straini.

"Probabil ca victima ii datoreaza ceva bani, dar nu a avut curajul de a recunoaste in fata noastra", mi se spune de catre unul dintre agenti.

Legea strazii

Din nou pe strazi. Frigul se inteteste. Ma bucur sincer ca nu insotesc o patrula care merge pe jos, pentru ca nu as fi rezistat. Ne intalnim cu alte patrule in Piata Mihai Viteazu. "O noapte linistita. Ati avut ceva probleme?", isi intreaba unul dintre agenti colegii.

Din fericire, nicaieri nu au existat incidente. Se face si mai frig, dar nimeni nu se plange asa ca tac si eu. Politistii vorbesc si se comporta normal, rad si glumesc, dar nu uita niciodata sa fie cu ochii in patru si cu statiile care fac legatura cu centrala si intre ei la indemana.

Iar acest lucru face de multe ori diferenta atunci cand vine vorba de viata unui om.

Urcam in masina, din nou pe strazi. Pe raza pe care patruleaza agentii, cersetorii, maturatorii de strazi si pungasii marunti ii cunosc. Unii sunt minori, dar stiu cum sa se eschiveze de bratul lung al legii.

Chiar daca nu frecventeaza cursurile unei scoli, s-au nascut in strada si cunosc legea strazii mai bine decat orice altceva. Politia ii are in vedere, fiecare dintre ei fiind insa trecut intr-un caiet cu datele din buletin si "adresa", chiar daca acest lucru inseamna o scara de bloc.

Teapa in arest

La un capat de strada, soferul politist franeaza brusc. Doi tineri de etnie rroma, de aproximativ 16-17 ani, ranjesc si se apropie de masina. "Sarumana sefu, sa traiti! Sa stiti ca imi fac cartela (nr. carte de identitate)!", spune unul dintre ei cu mandrie.

Mama lui se afla in prezent in arest pentru furt. Are si un nume predestinat, il cheama Teapa si traieste cu prietena lui. "Pe el il avem in vizor, ca nu stim din ce traieste.

Cand mama lui era urmarita pentru furt, i-am sugerat baiatului sa-i transmita acesteia sa se predea ca o sa vina el cu pachetul dupa aia la arest. Nu a trecut mult timp si asa a fost!", povesteste unul dintre politisti.

Intre tinerii acestia si politisti este o legatura care nu poate fi explicata. Certatii cu legea sunt constienti ca la un moment dat vor fi prinsi si ii respecta cu adevarat pe politisti. Cu toate acestea, nu se pot abtine sa nu incalce legea atunci cand conditiile sunt prielnice.

Ii lasam pe cei doi si pornim pe alte strazi. Scurte controale in diferite locuri "cu antecedente" precum chioscurile de ziare unde au mai avut loc spargeri si baruri rau famate unde alcoolul a mai facut pe multi "curajosi" sa isi caute singuri drepatatea.

"Aici s-au injunghiat doi saptamana trecuta, a fost scandal mare", povesteste unul dintre agenti.

Minijup la zero grade

E aproape ora 2 dimineata si afara e foarte frig. Nu mai e nimeni si orasul pare amortit. Pe strazi misuna doar cei de la salubritate. Ne indreptam spre Calea Turzii, unde stau trei fetite dulci, cunoscute ale locului.

La vederea masinii de politiei, pestele se grabeste sa plece, dar prostituatele vin hotarate spre noi cu poezia invatata " Sa traiti, sarumana, noi suntem sase frati si nu avem ce manca asa ca de aia facem ce facem.

Si ne-ati mai amendat sefu si in plus e deja 8 martie, ziua noastra". In secunda imediat urmatoare, una dintre fete imi sesizeaza prezenta, fapt explicabil datorita instinctului feminin sau a deselor contacte avute cu media. "Uite, fa, ca don’soara ii ziarist. Poate ne face poze si facem si noi niste bani mai multi".

Cea mai vorbareata dintre ele, o rroma frumusica de vreo 19 ani, imi spune dintr-o suflare si care sunt tarifele " 400 (nr. 400 de mii de lei vechi ) normal, 500 oral, 800 combinat, 1 milion de lei vechi pe ora si 1,5 milioane lei vechi show-ul acasa la client".

In ciuda cuvintelor dulci de pocainta, politistii isi fac treaba, aplicand legea si amendandu-le. Nu le judec pentru ceea ce fac, in definitiv fiecare alege sa isi traiasca viata asa cum crede de cuviinta, insa le admir sincer pentru stoicismul cu care indura gradele sub zero, imbracate mai mult decat sumar. Meseria - haina grea…

O noapte linistita

Pe parcursul intregii noptii, mi s-a repetat ca a fost o noapte linistita. Ma intreb cum or fi celelalte, caci aceasta mi-a crescut andrenalina. Curiozitatea profesionala ma determina sa ma indrept spre sectia de politie numarul 1 in acea dimineata.

In urma evenimentelor petrecute in seara precedenta ma astept sa vad reclamatii sau sesizari, caci agentii au aplicat legea si cei pedepsiti poarta de obicei ranchiuna politistilor, nefiind capabili sa realizeze ca vinovatii sunt chiar ei.

Deloc surprinzator, nici o reclamatie, agentii pe care i-am insotit sunt proaspeti si ca scosi din cutie. Eu in schimb sunt franta de oboseala. Ma saluta respectuos si apoi ei dispar intr-un birou cu un vraf de dosare.

A fost o noapte linistita, dar poate in seara ce urmeaza situatia s-ar putea schimba, caci infractiunile nu tin cont de nimic.