Administratiile publice din orasele mici ale Ardealului se lupta de ani de zile sa scape de mostenirile lasate de comunism si primii ani ai capitalismului. Privatizarile marilor fabrici - cele care au coagulat de fapt in jurul lor si furnizarea serviciilor utilitare - au facut ca membrii din comunitatile locale sa fie la cheremul noilor proprietari privati ai fabricilor.
Avantajos, acestia au cumparat “la pachet”, odata cu obiectivele economice, si retelele de termoficare, cele de alimentare cu apa sau statiile de epurare.
Dupa ani de zile in care au fost la cheremul unor furnizori privati, administratiile locale din Gherla, Dej, sau Copsa Mica au luat “taurul de coarne”. Cu bani europeni, impinsi din spate de nevoia de a se conforma la standardele UE.
Apa de la fabrica de celuloza
Viata moderna a orasului Dej a fost cladita in jurul fabricii de celuloza si hartie Somes Dej SA. Uzina de apa a orasului a fost construita in asa fel incat prin fabrica de celuloza era alimentat orasul cu apa potabila. Astfel, cand grupul de firme al milionarului Stefan Vuza a achizitionat fabrica de celuloza, acesta a devenit si proprietarul distributiei de apa potabila.
Primarul Dejului, Ioan Ungur a reconoscut ca daca ar vrea, “Somesul” poate lasa tot Dejul fara apa, insa pana acum nu au existat probleme de acest fel.
Mai mult, fabrica de celuloza este si proprietara statiei biologice de epurare a apelor uzate, atat cele din consumul casnic, cat si cele industriale, rezultate din productie. Din cauza ca apele reziduale ale combinatului sunt mult prea incarcarcate de substante chimice, epurarea nu se face intotdeauna in conditii optime.
Mai mult, pentru ca fabrica percepe activitatea de furnizare a apei ca pe o povara, proprietarii nu au mai investit nimic in aparatura, astfel ca reteaua are pierderi mari, iar capacitatea de preparare a unei ape de calitate este din ce in ce mai scazuta, in timp de pretul creste mereu, a explicat primarul Dejului.
Solutia lui a fost de a gasi finantare europeana pentru doua programe, unul de refacere a retelelor de transport al apei, prin SAMTID, iar un altul de creare a unei noi surse de furnizare cu apa pentru reteaua care alimenteaza si Gherla.
In ceea ce priveste acest oras, care avea probleme cu distributia energiei termice, primarul Ovidiu Dragan a explicat ca acestea s-au rezolvat de la sine, prin debransari masive. Acolo, actuala fabrica Sortilemn a fost cea care a devenit prin privatizare proprietara unei centrale termice care alimeta peste 5.000 de locuitori. Dupa debransarea acestora, centrala a ajuns la fier vechi.
Copsa Mica, intre Sometra si UE
Dependent in anii comunismului de retelele de utilitati ale combinatului industrial Sometra SA, orasul Copsa Mica, a reusit in ultimii ani sa-si modernizeze si sa-si dezvolte propriul sistem de alimentare cu apa si canalizare, prin eforturi bugetare apreciabile. Primarul Daniel Tudor Mihalache a declarat ca reteaua de utilitati apartine Primariei.
“Avem acum retele separate, care se afla in patrimoniul public al orasului si sunt administrate de angajatii Primariei. Le intretinem in mod curent si intentionam sa le reabilitam total si sa le dezvoltam incepand cu acest an, din fondurile ce urmeaza sa le primim din partea Ministerului Mediului.
Sunt peste 73 de milioane de lei noi pe care ii vom avea la dispozitie pentru a inlatura efectele poluarii istorice si o suma importanta va fi cheltuita pentru realizarea retelelor de alimentare cu apa si de canalizare ale orasului.
Depindem inca de Sometra sub aspectul furnizarii de apa curenta pentru consumul casnic, dar aceste servicii sunt facturate, iar contravaloarea lor este achitata de Primarie», a declarat Mihalache.
Compania Sometra SA detine in proprietate singura uzina de apa din jurul orasului Copsa Mica, iar consumul curent al populatiei si celorlalti consumatori locali este acoperit partial din aceasta sursa.
