Multi politicieni romani dar si reprezentanti marcanti ai societatii civile dupa 1990 au vorbit despre „normalitate” sau „intrarea in normalitate”. Cu totii se refereau la ceea ce ar fi trebuit sa se intample in societatea romaneasca iesita din comunism si in fapt nu s-a intamplat in atatea si atatea cazuri.

Recunosc ca nu ma numar printre cei care des au utilizat sintagma „a intra in normalitate” atunci cand ma raportam la unele evenimente mai recente sau petrecute cu ani in urma, atat in Maramures, cat si la nivel national.

Des m-am intrebat ce ar insemna aceasta in esenta si mai ales de ce societatea noastra, romanii in general, nu au raspuns „corespunzator”, mai simplu spus, asa cum ar fi fost normal in cazurile discutate. Dupa evenimentele din decembrie 1989 si valul de simpatie generala la nivel international, in Romania s-au petrecut nenumarate lucruri ce nu tineau de normalitate.

Toate fostele tari comuniste s-au indreptat in mars fortat spre vest (occident). Romania condusa de oameni formati de Moscova s-a uitat spre „est” si a ramas pe loc. De ce? Era normal? Parintii si copiii, neamuri si prieteni s-au trezit peste noapte despartiti aproape iremediabil prin modul de raportare la evenimentele care marcau trecerea la democratie.

Era normal? Daca indrazneai sa profiti de libertatea de exprimare castigata si intr-un loc public iti manifestai simpatia fata de vreun partid politic istoric (sau oricine altcineva decat conducatorii FSN) puteai fi chiar linsat sau oricum simteai pe propria-ti piele oprobiul public.

Era normal? Inainte de 1989, romani si maghiari am convietuit impreuna fara probleme; dupa 1989 repede am realizat ca nu putem trai impreuna si am facut o sperietoare din povestea cu „ungurii” si „sfartecarea tarii”.

Era normal? De altfel, tot atat de repede am ajuns ca si romanii intre noi sa ne uram, ba chiar sa ne batem si sa ne omoram (vezi Piata Universitatii si Mineriadele).

Ce era normal in falia aceasta intre intelectuali si restul societatii romanesti si in ceea ce s-a intamplat sub lozinca incredibila „Noi nu gandim, noi muncim!?” Cum credeti ca am intrat in normalitate intr-un domeniu atat de sensibil ca cel al SRI, ca „urmasa” a fostei securitati? Relativ simplu, cel putin in Maramures, unde concomitent cu venirea la conducere a lui Emil

Constantinescu ca exponent al marelui Corneliu Coposu, la sefia SRI Maramures a fost promovat un fost securist notoriu de pe vremea lui Ceausescu! Era normal? Ce poate fi mai normal in faptul ca in cele mai multe situatii am fost obligati sa alegem „raul cel mai mic” atunci cand ne-am aflat in fata urnelor (vezi doar celebrul caz din 2000 a alegerilor din turul doi la presedintie).

Am intrat cu bucurie in Uniunea Europeana. Era normal sa ne intoarcem de unde am fost smulsi.

Dar oare este normal ce se intampla la nivelul conducerii celor doua institutii importante ale statului - presedintie si guvern? Nicaieri in alta tara europeana nu s-a manifestat vreodata, in public, in fata natiunii si a opiniei publice internationale o atitudine de-o asemenea duritate in relatiile dintre un presedinte de tara si un sef de guvern.

Si sa nu uitam, amandoi provin din aceeasi forta politica democratica. Asta-i normalitatea la romani? In cele mai multe domenii, valorile adevarate nu sunt promovate si in mod cu totul regretabil si in mediu academic.

In invatamantul superior din Romania adesea se aplica principiul atat de normal - ai vechime promovezi, ai realizari stiintifice asteapta! Si ne miram ca tinerele noastre cadre didactice dupa ce acceseaza o bursa in strainatate nu se mai intorc. Cred ca e normal! Fenomenul Dan Parcalab Si iata asa, ajungem la ceea ce de curand s-a intamplat in Maramures.

Un jurnalist a fost dus in arest cu catuse la maini de reprezentantii unei institutii importante pentru statul de drept si democratii anilor 2007 a unei Romanii membre a Uniunii Europene. Fenomenul Dan Parcalab a trezit o parte insemnata a societatii maramuresene si a ajuns pe masa de lucru a unor conducatori de institutii importante din tara si strainatate.

Nimic n-a fost normal in cele intamplate jurnalismului, cetateanului Dan Parcalab! Dupa ce ascultati ce povesteste „prezumtivul nevinovat” si in acelasi timp omul Dan Parcalab despre cele petrecute de la arestare si pana la eliberare, chiar ca trebuie sa te intrebi ce inseamna normalitatea la romani.

Si poti sa-ti pui si intrebarea, ca in textul absurd al lui Eugen Ionesco, cat rezisti tu ca om ce te crezi normal intr-atata „normalitate” romaneasca!