Știri peste care trecem extrem de ușor
Niște drone jucăușe (sigur de fabricație chinezească) s-au plimbat zilele trecute pe lângă baza americană de la Mihail Kogălniceanu. Nu avem și se pare că nu se dorește a avea o lege anti-dronă și o lege serioasă anti spionaj care să poată demonstra și condamna trădarea. Mihail Kogălniceanu este acea bază militară de unde niște interlopi autohtoni au furat combustibil timp de mai mulți ani în valoare de 2.000.000 dolari de la păgubitul guvern federal al SUA.
Una dintre cele mai ciudate știri a fost că adunarea generală a acționarilor de la Nuclearelectrica a blocat proiectul româno-american al SMR-urilor de la Doicești, tocmai cand ministrul energiei era plecat din țară. Imediat Sebastian Burduja a reacționat declarând că SMR-urile americane sunt susținute de domnia sa.
Ne mai uităm și la evoluția proiectului de stocare Tarnița, pe care noii siloviki de la SAPE l-au ingropat cu ură și în ciuda domnului Burduja, inițiator și promotor al marii stocări. Asta în situația în care guvernul preconizează capacități de mii de MW regenerabili intermitenți, ultimul proiect fiind discutat zilele trecute de premierul Ciolacu în Qatar. Rezultă că sistemul electro-energetic național, în care nu s-a prea investit și retehnologizat în ultimii 30 de ani va fi în pericol de black-out.
Mai adaugăm și atacurile mediatice la Hidroelectrica și Nuclearelectrica, care împreună depășesc 50% din producția de energie electrica nationala. De Strategia Energetică, ce lipseste de 15 ani, încă nu am ce scrie, deoarece zilele viitoare urmează să apară pe site-ul Ministerului Energiei pentru a putea fi discutată.
Cum se spune la big brother în rusește?
Rezultanta clară este că există forțe care vor să îngenuncheze industria energetică românească. Nu prin metodele hard aplicate Ucrainei și descrise de colega de Contributors, Eugenia Gusilov, ci prin metodele soft ale războiului hibrid: infiltrarea de agenți de influență și corupție, descrise de mine acum ceva timp tot în Contributors.
Și toate acestea în contextul în care România are un rol important în a ajuta Ucraina și mai mult ca sigur va avea un rol și mai important în a ajuta la reconstrucția ei.
Sabina Fati analizează Raportul CSAT-ului și câteva stări de lucruri: Kremlinul încearcă să penetreze, daca nu cumva a reușit, sistemul de decizie al statului, având în vizor câteva obiective clare, din care enumerăm transporturile de muniție și armament prin România către Ucraina, decredibilizarea armatei și în general a conducerii statului, infiltrarea de spioni și agenți în vederea penetrării infrastructurilor critice, după cum enumera și Evenimentul Zilei. Este cineva care crede că nu au reușit aceste acțiuni?
Am aflat de scandalul spionajului rusesc din Austria, din Bulgaria (inclusiv cum fostul premier Boico Borisov a favorizat gazele rusești), din Germania (și amintim de fostul cancelar Gerhard Schoeder și salariul său uriaș pe care îl încasează de la Putin), sau din Olanda.
Nu pot să nu reamintesc de plecarea Chevron din România la presiunile “societății civile Gazprom”, de ”alungarea” Exxon ”de la măcelarie” sau de atacurile mediatice la Hidroelectrica – Fondul Proprietatea – Franklin Templeton Investments.
La noi nimeni nu a găsit nimic! Probabil că balshoi brat știe de ce!
Save Our Souls! Please!
Avem o strategie de apărare în care energia este de multe ori prezentă. Problema este că toată lumea a uitat că infrastructurile critice energetice trebuiesc dezvoltate și apărate. În primul rând mă gândesc la cele de producție de energie securitară și la capacitățile de stocare. Producția securitară pe cărbune o închidem și nu punem nimic în loc, iar pe cele de stocare le dorim și se pare că nu le vom avea în următorii ani deoarece având o componentă geopolitică se găsește careva să le blocheze. Rețelele sunt vechi și neadaptate noilor cerințe impuse de apariția regenerabilelor intermitente (inclusiv a prosumatorilor) în situația în care majoritatea banilor europeni sunt alocați eolienelor și fotovoltaicelor. Rețelele de transport și distribuție nu mai pot face față și prea puțini ridică această problemă. Mărturisesc că nu mi-ar place ca în cazul unui black out regional sau național să mai trec printr-o pandemie deoarece nu va mai fi apă de băut, de spălat sau apă menajeră.
Am scris ca arhitectura actuală a sistemului elecro-energetic național nu mai este de actualitate după ce am văzut cum Ucraina este distrusă de Federația Rusă. Nu sunt singurul care trage acest semnal de alarmă. Colega de Contributors, Eugenia Gusilov, este de aceeași părere. Cristian Felea, tot coleg de Contributors vede și mai departe evoluția industriei energetice. Problema este ce facem până la un viitor așa de îndepărtat, când nu vom mai fi în stare să asigurăm cererea de energie electrică, când prețurile unui MWh variază într-o zi de la +2000 euro pe piața de echilibrare până la - 60 euro pe piața pe ziua următoare?
Eu am uitat déje de extracția gazelor din Marea Neagră! Am întrebat câțiva domni din Marină dacă se pot apăra platformele de extracție de gaze la care visăm. Răspunsul a fost dat prin mimică și gesturi. Dar adevăratul răspuns a fost dat de un specialist aflat în structurile alianței din care facem parte: ”Nici o bancă nu va finanța un astfel de proiect, atât timp cât există un război în proximitate.”
Reproiectarea industriei energetice este singura soluție. Autosuficiența energetică regională, locală și individuală și democratizarea producției și piețelor de energie este o cale pe care trebuie să o urmăm deoarece nu trebuie să mai depindem de statul incapabil să asigure serviciul de alimentare cu energie. -Citeste intregul articol si comneteaza pe Contributors.ro
