De curind, impreuna cu Victor Draghicescu, un proaspat absolvent de Drept, am participat la o dezbatere organizata de ARDOR pe tema predarii religiei in scoli (detalii la : E timpul sa afirmam ca studiul religiei in scoala pune in pericol laicitatea statului roman?).
Echipa adversa (Roxana Luca si Andrei Gaitanaru), abordind cu onestitate subiectul, a admis rapid ca predarea confesionala a religiei nu are cum sa nu afecteze laicitatea statului, iar pentru ca dezbaterea sa nu se incheie prematur cei doi au incercat sa acrediteze ideea ca programa “oficiala” de religie ar fi inofensiva, iar diferitele “excese” aduse in discutie sint doar cazuri izolate si nereprezentative.
Profesori de religie care devin brusc agresivi atunci cind un elev se declara “necredincios” (un caz recent, petrecut la Colegiul National Zinca Golescu din Pitesti, gasiti descris aici) sau care ii considera vinovati pe “atei” de toate relele pamintului (vezi aici)? Profesori de religie ortodoxa care ii insulta pe elevii de alta confesiune (vezi aici si aici)? Profesori de religie “deranjati” de intrebari legate de evolutia omului (vezi aici)? Simple cazuri izolate? Mai degraba virful aisbergului; in conditiile unui sistem de invatamint infiltrat de preoti si care, sub presiunea Bisericii Ortodoxe, tolereaza indoctrinarea religioasa a elevilor in scoli…
Cultele controleaza programa de invatamint si continutul manualelor de religie; pentru a putea preda profesorii trebuie sa obtina aprobarea prealabila a ierarhiei religioase locale. O buna parte din profesorii de religie sint chiar preoti, de exemplu, proportia este de 18% in Vrancea. O proportie si mai ridicata se intilneste printre inspectorii de religie (Alba, Bucuresti, Botosani, Vilcea, Vrancea sint citeva judete aflate in aceasta situatie) sau in cazul profesorilor metodisti (53% la Botosani).
Sa va mai dau citeva exemple? La sus numitul Colegiu Zinca Golescu din Pitesti exista un singur profesor de filozofie; in schimb sint trei profesori de religie, tot atitia cit si cei de chimie. In Ploiesti, la Colegiul Jean Monnet profesorii de chimie, biologie si geografie sint la paritate cu cei de religie: trei. Pina si in Bucuresti la Colegiul Gheorghe Lazar chimia si religia sint reprezentate egal in corpul profesoral.
Sa fie toate acestea cazuri izolate sau sint expresia unui sistem bine pus la punct de indoctrinare religioasa a copiilor cu sprijinul tacit sau activ al Statului? Ce se intimpla, de fapt, in scoli?
Sa ne uitam la un document oficial, Programa pentru concursul de ocupare a posturilor de profesor de religie ortodoxa (Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5620/11.11.2010), elaborata de Centrul National de Evaluare si Examinare (CNEE), “organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, specializat in evaluarea educationala, in subordinea Ministerului Educatiei, Cercetarii si Inovarii” (HG 1401/2009). Mai oficial de atit nu se poate…
La prima vedere, totul pare OK. Respectiva Programa este plina de cuvinte frumoase si idei marete: “realizare a demersului didactic trans-, inter- si multidisciplinar”, “climat educativ stimulativ”, “contextualizarea tehnicilor comunicării eficiente” s.a.m.d.
Lucrurile incep sa devina mai interesante atunci cind te uiti peste bibliografia obligatorie. La “Misiune Crestină Si Catehetică”, prima lucrare indicata este “Conlucrarea dintre profesor si preot pentru reusita orei de religie” de Preot Prof. Dr. Vasile Gordon (Facultatea de Teologie din Bucureşti) si Preot Prof. Dr. Constantin Dragnea (Şcoala Generală Nr. 58 din Bucureşti).
Ce trebuie sa invete profesorii de religie pentru a capata un post in invatamint? Sa spicuim din aceasta lucrare, aflata in bibliografia obligatorie:
“1) Între factorii direct responsabili pentru reuşita orei de religie se numără şi preoţii de la parohii. Ce pot face ei, practic? Răspundem, concret: pe lângă faptul cu unii au predat Religia până la numirea titularilor, iar alţii predau în continuare, fie şi doar cu statutul de suplinitori, au câteva pârghii speciale de înrâurire asupra elevilor, părinţilor şi chiar a profesorilor. Vom da câteva exemplificări:
- pot, bunăoară, cu tactul necesar, desigur, să-i convingă pe părinţii şi elevii care refuză iniţial această disciplină, s-o accepte, arătându-le avantajele ei duhovniceşti;
- pot avea o bună conlucrare cu profesorii de Religie, în special cu cei din şcolile care se află teritorial în raza parohiei. Dacă profesorul îl solicită pentru sfeştanie în şcoală, sau pentru a primi copiii la spovedanie şi împărtăşanie, preotul trebuie să manifeste întreaga disponibilitate. Iar dacă profesorul de Religie nu-l solicită, poate avea el aceste iniţiative. […]
În acelaşi timp, după cum profesorul de Religie trebuie să-i îndemne la clasă pe copii să frecventeze biserica, aşa preotul poate în biserică să-i îndemne pe copii (direct, sau prin părinţii şi bunicii lor) să nu lipsească de la ora de Religie. De mare utilitate, pentru ambele misiuni, pot fi convorbirile periodice dintre preot şi profesori, în vederea unei strategii comune de educaţie religioasă. Cea mai fericită situaţie este aceea în care preotul este şi duhovnicul profesorului e religie.
2) […] În virtutea prevederilor aceleiaşi legi, în şcoli pot fiinţa cabinete de consiliere duhovnicească, ca expresie a drepturilor şi obligaţiilor privind aceleaşi parteneriate educaţionale. În multe şcoli, mai ales în liceele de la oraşe, funcţionează cabinete de consiliere psihologică […]. Ei bine, în aceleaşi cabinete poate şi preotul oferi consultanţă duhovnicească […]. Se ştie, nu toţi copiii sunt dispuşi să-l caute pe preot la biserică, iar preotul, aşa cum aleargă în parohie în găsirea „oii pierdute”, aşa trebuie să procedeze şi în cazul copiilor, mai ales a copiilor! […]
3). Slujba de la începutul anului şcolar, săvârşită de preot în şcoala de pe teritoriul parohiei, poate constitui un bun început al conlucrării lui cu profesorul de religie, ca de altfel cu toate cadrele didactice, cu elevii şi, totodată, cu părinţii elevilor.
De obicei, se săvârşeşte slujba sfinţirii apei celei mici, la care se adaugă rugăciunile pentru începutul anului şcolar şi Te-Deum-ul. […] La sfârşit, preotul are prilejul (şi obligaţia!) de a rosti un foarte scurt cuvânt, care, bine închegat, poate constitui încă un pas pentru sensibilizarea tuturor celor de faţă pentru cele sfinte, în general, şi pentru ora de religie, în special. Totodată, extrem de important, pentru creşterea autorităţii duhovniceşti a preotului, fapt ce înseamnă, practic, o contribuţie efectivă la recunoaşterea autorităţii şi prestigiului Bisericii Ortodoxe.“
Sa rezumam. Conform unei programe de examen pentru ocuparea unui post in invatamintul de stat, programa elaborata de un organism de stat si aprobata de un ministru, viitorii profesori de religie, platiti de stat, trebuie sa bage bine la cap ca:
- trebuie sa-i duca pe copii la spovedanie si impartasanie si sa organizeze sfestanii in scoli
- trebuie sa-l ajute pe preotul paroh sa-si faca salas in scoala si
- toate astea pentru a contribui la “recunoaşterea autorităţii şi prestigiului Bisericii Ortodoxe”
Traiasca Statul Secular! Amin!
Sa ne mai miram atunci ca profesorii de religie ii incoloneaza pe elevi si-i duc in mars fortat la biserica?
Spovedaniile si impartasaniile de grup au ajuns un sport national, iar profesorii si scolile par a fi inscrisi intr-o sfinta intrecere socialista de a depasi planul la mintuit. Profesorii mai “democrati” incearca sa-i mituiasca pe copii, te duci la spovedanie, primesti un 10 la religie (vezi aici); ceilalti nu se incurca cu subtilitati, In coloanaaaa, maaars! Dupa care se mai si lauda…
Scoala nr. 54, Bucuresti[1]:
Toti elevii au participat la Sfinta Taina a Spovedaniei si Sfanta Taina a Impartasaniei.
Scoala nr. 75, Bucuresti[2]:
Prof.Tutuianu Lavinia Maria-specialitate Religie, a realizat urmatoarele activitati:
-pe 11 decembrie 2009 a participat la Spovedania copiilor clasei a IV la Biserica “Sfantul Ioan Iacob Hozevitul”
-pe 07 ianuarie 2010, clasele a IV au participat la slujba dedicata Sfantului Ioan Botezatorul.
În semestrul 2-an scolar 2009-2010 […] membrii comisiei acestei arii au desfasurat urmatoarele activitati in afara orelor de curs:
Participarea la Sfintele slujbe ale Bisericii (spovedania copiilor pe perioada Postului Mare) prof. Petrisor Adelina si Tudose Ana Maria
Citeste tot articolul si comenteaza peContributors.ro
5
1
