Criza alimentara, sora crizei financiare

Joi, 20 ianuarie 2011, 8:52 Actualitate | Opinii

Istoria se repeta, uneori mai repede decat am fi dispusi sa credem. Piata marfurilor a cunoscut un varf in 2008, cu petrolul la aproape 150 dolari/baril, cu metalele pretioase, cele industriale si cerealele urcand in stratosfera, cam ca acum. Motivele de atunci? Biodiselul, “sfarsitul petrolului”, schimbarea stilului alimentar in China si India (consumul mai mare de carne presupune un consum sporit de cereale pentru furaje), speculatorii care ieseau din pietele de actiuni de teama crizei subprime. Motivele de acum? Cam aceleasi, speculatorii de aceasta data fiind motivati de tiparul Bancilor Centrale si teama de hiperinflatie. Mare atentie insa cu pianul commodities pe scari, la finalul lui 2008 preturile se prabusisera. Ramane de vazut ce va inlocui efectul Lehman Brothers de atunci (inasprirea politicii monetare?).

La inceputul verii lui 2008 urmaream in direct efectele “terminarii” petrolului chiar la BVB. Azomures si Amonil erau actiuni nebagate in seama si vegetau linistite. Brusc, cineva a realizat ca pretul ureii crescuse pe plan extern, ca ingrasamintele se scumpeau iar cele doua companii au anuntat curand si profituri frumoase (erau pana atunci pe pierdere). Azomures a ajuns in cateva luni de la 0,2 la 0,9 lei. Din pacate, “investitorii” au fost treziti din reverie (“Azomures urma sa dea de mancare Planetei”) de falimentul Lehman Brothers (mijlocul lui septembrie), valul de panica starnit atunci in pietele financiare amplificand corectiile incepute deja cu o luna in urma (cotatiile intrasera deja sub 0,5 lei in momentul Lehman si au inchis anul aproape de 0,2 lei, de unde decolasera).

Ceva similar a patit si petrolul (de la 149 la 35 dolari/baril in mai putin de 6 luni, cu un raport Goldman Sachs care vedea sigura atingerea nivelului de 200 dolari lansat aproape de varf), cuprul, aurul etc. Marcarile de profit incepusera insa inainte de Lehman, falimentul LB doar a ingrosat si grabit tendinta descendenta.

Urmaream in acea vreme si actiunile unei mine din Polonia (KGHM), cel mai mare producator de cupru din Europa si unul dintre cei mai mari furnizori de argint din lume. Erau cam 85 zloti/actiune cotatiile cand ma focalizasem eu pe ele prin primavara iar la spre sfarsitul anului 2008, cand am aruncat inca o ocheada pe bursa din Polonia le-am descoperit la 21 zloti. Probabil ca la un moment dat investitorii au realizat, ca si la cupru (de la 4 dolari/pound pe varf, pretul a scazut sub 2 dolari/pound pana la sfarsitul lui 2008 pentru a ajunge in prezent la 4,4) ori produsele agricole, ca preturile foarte mari vor duce la sporirea productiei si la o supra-oferta care nu se va mai intalni cu cererea si din cauza scaderii puterii de cumparare, deci urmau corectii. Iar Lehman Brothers si teama de scheletele din dulapurile bancilor au amplificat vanzarile.

Apropo de KGHM, am primit zielele trecute un raport Erste Bank despre mina poloneza. Pretul e acum de... 180 zloti iar Erste Bank il recomanda la cumparare cu tinta de pret 200 zloti. Asta chiar mi-a placut. Va intrebati cat de vizionari erau cei de la Erste in 2008?. La sfarsitul raportului cu pricina exista si o sectiune a recomandarilor anterioare. In 3 septembrie 2008 de pilda recomandarea era de Hold, cu tinta de pret de 74 zloti (cotatie in acel moment-72 zloti). Dupa care preturile s-au prabusit la 21 PLN cum va spuneam. Analistii au revenit in 6 februarie 2009 cand cotatiile mai urcasera putin (35 zloti) cu recomandare de “Cumparare” si tinta de pret... 42 zloti. Cine lua deci actiuni la 72 tinandu-le pentru a castiga… 2 zloti, avea sansa sa reincarce pentru imbunatatirea mediei la 35 zloti cu speranta ca vor ajunge la 42, putin peste jumatate din suma initiala, ratand cursa spre 180 zloti ce a urmat. Ma rog, analiza in cauza arata bine, are grafice, culori, calcule etc., la fel ca si analizele precedente de altfel.

• Circuitul perceptiei in natura

In 2008, teama de “peak oil” era incurajata prin tot soiul de analize care reliefau cresterea exponentiala a cererii din China, cotatiile in urcare viguroasa pentru cereale se bazau pe efectele negative ale productiei de biodiesel sau al schimbarii obiceiurilor alimentare in India si China, cresterea consumului de carne reclamand suprafete mult mai mari cultivate doar pentru furajarea animalelor. Pai cam aceleasi lucruri se invoca si acum de cei care vor sa justifice cresterile de preturi. In fine, speculatorii care cautau refugiul pe piata commodities incercand sa evite caderea burselor rascolite de efectele crizei subprime erau la fel de vizibili ca si acum, desi motivele prezentei lor sunt diferite (acum au acces la fonduri nelimitate din partea Fed pietele fiind inundate de lichiditate). Nu spun ca aceste explicatii n-au nici o baza reala, dar evolutiile de pret aberante n-au legatura cu o crestere moderata a cererii pe termen lung. Cum sa intri la cumparare pe un activ pentru care se asteapta o crestere a cererii cu 2-3% pe an sa zicem, dupa ce pretul la bursa a urcat cu 100% in 12 luni?

Ce s-a intamplat cu rezervele globale de petrol intre cotatiile de 149 dolari/baril si 35 dolari cat a fluctuat pretul in 2008, ori cei 92 de dolari din prezent? Pai cam tot alea sunt, multe sau putine, focalizarea investitorilor a fluctuat intre timp. SIF-urile cand BET-FI era aproape de 100.000 puncte aveau aceleasi participatii ca in momentul in care indicele ajunsese la 7.000 puncte, doi ani mai tarziu. Capacitatea de a genera profit sub forma de dividende la Fondul Proprietatea nu s-a schimbat radical din momentul in care actiunile se cumparau cu 0,12 lei, in 2008, pana in prezent cand brokerii se inghesuie sa lanseze rapoarte optimiste cu tinte de pret de peste 0,8 lei.

Pietele baltesc acum de bani ieftini lansati cu prastia de Bancile Centrale si asta se vede in cotatiilor activelor mai peste tot in lume (vorbesc de activele lichide, tranzactionate la bursa, si nu de bunurile care necesita achizitionare prin credit, precum imobiliarele, unde speculatorii sunt mai reticenti sa intre deoarece o inasprire a politicii monetare previzibila intr-un orizont apropiat de timp ii poate gasi fara contraparte in momentul exitului). Mai devreme sau mai tarziu (avand in vedere ca apar tot mai multe miscari de protest in tarile in curs de dezvoltare, uneori chiar violente, impotriva cresterii preturilor la alimente si combustibil trendul poate fi pe sfarsite), speculatorii isi vor extrage insa profitul iar “investitorii” care isi fac strategia pe baza stirilor de la TV o vor incasa din nou.

• Cateva observatii de final:
  

1.  Excesul de lichiditate face ca speculatorii sa se focalize si sa se de-focalizeze rapid pe/de pe anumite categorii de active. Oricum, miscarile speculative nu se fac pe termen lung, masurabil in zeci de ani. Dupa evolutiile din 2009-2010, este greu de presupus ca nu vom avea un an de deflatie la bursele de commodities, poate chiar in acest an, poate din 2012. Ce ma ingrijoreaza este insa rapiditatea cu care se umfla bulele speculative in ultima vreme.
2.  Nimic nu dispare in general peste noapte, fie petrol, cupru, aur, argint, grau, porumb etc., chiar daca raportul analistului X prevede o crestere alarmanta a cererii. In cazul petrolului, presupund ca maine am atinge maximul productiei, epuizarea efectiva a resurselor s-ar face in mai multe zeci de ani, cresterea preturilor urmand sa ajusteze permanent nivelul cerere-oferta (se va apela gradual la transportul in comun abandonandu-se automobilele individuale, am renunta treptat la masele plastice etc).
3.  Cel mai prost moment pentru a investi este dupa ce ai ascultat la buletinul de stiri ca activul X tocmai a crescut cu zeci de procente in ultimul an si analistii prevad viitoare aprecieri. Adevaratii investitori intra pe un activ cand in jurul sau nu se face tam-tam sau cand speculatorii ies de pe acesta in panica (apropo, zilele trecute am auzit-o pe Andreea Esca vorbind de Fondul Proprietatea).


Citeste si alte articole pe blogul lui Cristian Dogaru