Cuvintele au efecte indelebile si incontestabile in spatiul politic, pot duce la asanarea sau, dimpotriva, la poluarea climatului public. Joaca de-a revolutia, incurajarea unor aventurieri iresponsabili, fraternizarea cu demagogi specializati in cultivarea urii sunt din nefericire tactici pe care unii politicieni le considera acceptabile, ba chiar recomandabile.
Sa-l consideri pe Vadim Tudor simbol al rectitudinii morale este o performanta ce tine de o Carte Guiness a recordurilor antifrastice. Am citit cu stupoare zilele trecute ca pentru Sorin Oprescu, recent revenit la matca pesedista (daca nu cu carnet, macar cu onoruri si zambete galese), PRM, campionul campaniilor pestilential-xenofobe din ultimii peste douazeci de ani, ar reprezenta "o adevarata coloana vertebrala a acestei tari" si este caracterizat de curatenie morala, verticalitate si curaj: "Adesea cuvintele dumneavoastra au exprimat adevaruri, au avut continut si sens dar de multe ori au fost bagatelizate, rastalmacite pentru a li se minimaliza mesajul". Bagatelizate de cine?
Isi mai aminteste Sorin Oprescu faimoasa invitatie a lui Vadim Tudor: „Lasati securistii sa vina la mine!” Oare nu-l nelinisteste aceasta reabilitare insolenta a tot ce-a avut Romania mai odios in a doua jumatate a veacului trecut? Se simte Primarul General al Capitalei solidar cu Vadim si oastea sa de ex-securisti?
