Cine ar fi zis, privind la patura sociala tehnica si intelectuala, ce in anii ‘80 devora in tiraje de zeci de mii de exemplare orice publicatie de calitate ce trecea cenzura, ca in anul 2010, Romania nu va avea nici o prezenta in topul universitatilor performante din Europa? Cine credea ca vom asista la un exod al competentelor ce va atinge atat generatiile pre- cat si post-decembriste si ca profesionistii ramasi acasa vor fi marginalizati si emasculati intr-o maree a mediocritatilor si oportunistilor? Puteai imagina multe in acei ani de nou inceput, dar nu si scenariul pe care-l traim acum - cu tot ceea ce inseamna el pentru viitorul Romaniei.
O problema serioasa
Urmatoarele argumente, auzite de la Dan Tapalaga, si reformulate de autorul de fata, par sa dea masura gravitatii problemei. Ideea centrala este ca, incet dar sigur, rezervorul de specialisti romani, in tara, seaca. Tot mai multi specialisti se formeaza, raman sau pleaca in strainatate. In tara, capitalul uman de varf nu isi mai poate asigura rata de inlocuire in tot mai multe domenii.
In eterna lupta intre profesionism si adversarii sai, miza este pana la urma cantitativa: Care din cele doua parti atinge o anume masa critica in raport cu cealalta. In cazul nostru, numerele mari incep sa se faca simtite. In tara, profesionistii, in toate domeniile, devin o minoritate tot mai vulnerabila.
Nu ar trebui sa fie o surpriza. Se stie ca oamenii de prima mana aduc langa ei oameni de prima mana, iar cei de mana a doua aduc oameni de mana a treia. Cu cat mai multe locuri in sistem sunt ocupate de oameni de mana a doua, cu atat mai mult scad standardele de competenta in sistem.
Romania se destructureaza treptat, neglijandu-si nu doar calitatea capitalului uman, ci si patura sociala si sistemul institutional responsabile de formarea acestuia. Iar erodarea calitatii capitalului uman si erodarea capacitatior de a-l forma au efecte in lant. Administrarea aparatului de stat, mass media si sectorul privat sufera in mod automat. Inca nu de dam seama, dar in timp, efectele acestui fenomen vor fi devastatoare.
Insasi structura de rezistenta a statului roman este pusa sub semnul intrebarii. Sa nu ne amagim: Stim bine ca in secolul 21 forta unei natiuni este data nu de resursele ei naturale sau cursurile de fitness sau modeling, ci de resursele intelectuale si tehnice, adica de calitatea scolilor ce pregatesc capitalul uman si de performanta universitatilor si centrelor de cercetare care administreaza capitalul intelectual.
Solutia problemei
Intr-o discutie cu Dan Tapalaga, am admis ca analiza de mai sus, impartasita de tot mai multi dintre cunoscutii nostri, este convingatoare. Analiza ramane insa doar o analiza. Intrebarea este ce solutii avem? Sa privim asadar la cateva ecouri la aceasta intrebare, asa cum se contureaza ele in mintea autorulu de fata.
Primul lucru ce vine in minte este declansarea unui demers la nivel guvernamental. Un proiect, o organizatie etc. dedicate repatrierii sau mentinerii acasa a competentelor profesionale si intelectuale romanesti. Al doilea lucru ce vine in minte este ca parca am mai avut parte de astfel de initiative lansate cu pompa sub alte guverne?! Rezultatul: zero. Deci?!
Sa zicem insa ca trecem cu vederea aceste precedente nefericite. Poate ca esecul lor a fost o chestiune de management defectuos. Lipsa de viziune si legimitate. Intrebare: cine ar avea capacitatea manageriala si autoritatea intelectuala sa coordoneze un asemena demers?
Primul lucru care-i vine in minte autorului de fata este: Cine altul decat Dragos Paul Aligica – o persoana ce cunoaste relativ bine drumurile diasporei si care poate sa mai deschida, ici si colo, unele usi in lumea politica si intelectuala de la Bucuresti. Al doilea lucru ce-i vine in minte este ca totul ar fi minunat daca acest Aligica nu ar fi una si aceeasi persona cu tipul care incearca de ani de zile, fara succes, sa obtina dreptul de a preda in perioadele pe care le petrece anual in tara, sau de a avea cativa doctoranzi la Bucuresti. Acest insucces avand loc, nota bene, in ciuda credentialelor sale occidentale si a contactelor acasa la varf, entuziasmul initial scade considerabil.
Serios vorbind: Cum sa-ti permiti sa spui tinerilor absolventi, rupti de tara de ani de zile, fragili economic, lipsiti de suport social si stresati in fata marilor decizii de cariera pe care trebuie sa le ia, «vino inapoi, ca sunt mandatat de guvern sa-ti spun ca totul va fi bine» cand vezi bine ca tu insuti (adica cineva care se bucura – pe drept sau pe nedrept - de oarecare recunoastere profesionala si sustinere politica) te dovedesti incapabil sa te insertezi in sistemul romanesc de invatamant superior, la suprafata caruia aluneci mereu, ca apa pe gasca?
Problema solutiilor
Sa zicem insa ca trecem si peste aceasta problema. Cum ar arata demersul mai departe? Sa vedem. Am face un inventar al specialistilor. I-am contacta si le-am spune ca au fost inventariati. Ei s-ar bucura, simtindu-se in sfarsit utili. Ne-am bucura si noi de bucuria lor. Apoi ?
Apoi am face intalniri cu ei. Mici conferinte itinerante. Londra, Paris, Dallas samd. Ce le spunem la intalnirile respective ? In esenta ca noi, guvernul, reprezentand poporul roman, suntem bine intentionati. Facem poze impreuna. Cantam « Ciobanas cu 300 de oi ». Citim un mesaj al Premierului din care reiese ca noi, guvernul, suntem bine intentionati.
Dupa o vreme facem un mare congres la Bucuresti. Un sobor de preoti binecuvanteaza adunarea. Premierul insusi citeste un material la tribuna din care reiese ca ca noi, guvernul, reprezentand poporul roman, suntem bine intentionati si ca poporul roman este aici de mii de ani. Tinem discursuri patriotice. Facem poze. Santajam sentimental: Datoria sfanta fata de tara, Spiru Haret, Nadia Comaneci etc. Citim un mesaj al Presedinteului din care reiese ca poporul roman este bine intentionat.
Dar, in final, ce poti obtine de la un astfel de eveniment? Poate ceva PR pentru guvern. Asta daca nu iese scandal datorita celor jigniti ca nu au fost invitati si care circula pe internet o scrisoare de demascatoare. Sau daca Premierul nu intarzie nepermis de mult - pe motiv de intalnire cu liga confederatiei blocului federatiei sindicatelor din invatamant - dand programul peste cap.
Un blocaj real
Sa zicem ca trecem si peste asta si sa zicem ca stabilim o linie de comunicatie si oarecare incredere intre cele doua parti. Ce faci mai departe ? Oamenii au nevoie de certitudini, de lucruri concrete. Ce le vei oferi ? Si aici intram intr-un blocaj real. Stim cum arata o oferta de la o universitate sau corporatie ocidentala. Competitia pe piata libera a competentelor vorbeste in termeni clari si lipsiti de echivoc. Ce oferim insa noi, in minunatul nostru program de repatriere ?! Scutiri de impozite si abonament la Jstor pe trei ani!? Locuri in administratia de stat de unde vor fi dati afara dupa primele alegeri ? Catedre universitare in facultati muribunde financiar? Sa fim seriosi.
Revenim astfel de unde am plecat. Nu pare ca am gasit o solutie credibila la intrebarea cum poti sa ii determini pe acesti oameni sa faca un pas de viata si de cariera atat de riscant. Si pana la urma, poate ca nici nu trebuie sa fim surprinsi. Fapt este ca am reusit sa creem in tara un sistem profund disfunctional. Reprezentantii sai, autoritatile publice, nu au ce oferi si nu au credibilitate cand ofera ceva. Lucrurile sunt simple. Daca am avea un sistem functional – sosele bune, strazi curate, functionari necorupti, universitati deschise competitiei, mass-media decente – oamenii nostri nu ar mai pleca. Iar cei plecati ar veni singuri, fara programe guvernamentale de repatriere.
Concluzii si intrebari
Asadar, se pare ca suntem confruntati cu un cerc vicios. Pierdem resurse umane si irosim competente pentru ca sistemul este disfunctional, iar sistemul este disfunctional pentru ca pierdem resurse umane si irosim competente. O situatie amuzanta daca n-ar fi tragica.
Este evident ca ne indreptam spre o concluzie pesimista. Dar autorul de fata recunoaste ca se afla in fata unui blocaj de imaginatie. Din varii motive, el nu este capabil sa imagineze o solutie realista si in acelasi timp optimista. Incearca, dar nu reuseste sa identifice nimic plauzibil. Altceva decat ideea ca poporul roman este aici de mii de ani si ca va supravietui el cumva pentru ca Dumnezeu este roman.
Iata de ce acest text se opreste pe aceasta nota si se intoarce spre cititorii sai, intreband: Este posibil sa rupem cercul vicios? Si daca da, cum? Cum ar arata un proiect fezabil? Cum ar arata un proiect ce ar putea avea sanse de succes? Nu sunt intrebari retorice.
Alegeri SUA
http://www.youtube.com/watch?v=x_o52i4pHpI
Efectiv clasa politica isi bate joc de toti romanii, promovand asemenea incompetenti... Nu mai au rusine, domnule Aligica...
Eu, personal, ma simt luat in bataie de joc....si am senzatia ca nu sunt singurul..
E absolut clar ca la ora actuala, cei care ar putea schimba lucrurile sunt fie incapabili fie nepasatori- clasa politica. Media, la randul sau nu mai este o putere in folosul societatii. Cum se pare ca va trebui sa mai treaca niste ani pana acestia vor fi inlocuiti, trebuie sa miscam lucrurile din alta parte.
Ori aceasta alta parte nu poate fi decat societatea civila, organizatiile neguvernamentale necorupte si neviciate de interesul personal.
Lucrurile bune care se mai intimpla prin bucuresti si prin tara au la baza initiative venind din randul acestor insule de oameni care nu au uitat sensul verticalitatii si care se lupta sa puna umarul la restaurarea normalitatii.
Desi nu sunt foarte multe active, totusi sunt si numarul lor va creste pentra ca reprezinta o alternativa viabila de transformare a societatii si a mentalitatilor.
Cand aceste insule se vor uni, vor forma o alternativa puternica care va putea pune presiune pe clasa politica bolnava de avere intr-un secol in care accentul se muta vizibil catre alte valori.
Un prim pas in acest sens este festivalul ONG-urilor din acest weeknd ONGFEST, la care vor participa peste 200 de ong-uri,
Acolo veti vedea altfel de oameni, majoritatea tineri cu alta viziune a viitorului, care desi nu au puterea si banii clasei politice, au vointa, stiinta si puterea exemplului. Ultimele celule de rezistenta ale societatii.
Oameni care fac nu care se lauda, oameni care se lupta, nu care se vaieta patetic.
Deci eu unul vad viitorul cu alti ochi. Depinde sa nu ramanem izolati
sunt de acord cu tine ca unele activitati/proiecte/ programe pot degenera... pot sa nu fie pornite de la cele mai bune intentii... sau pot sa nu para prioritare avand in vedere cate probleme are tara... dar in fine, whatever works for some, nu?
dar mi se pare nesemnificativ fata de alte rezultate - exista foarte multe ong-uri la nivel national/ regional/ local care au adus si aduc in continuare schimbari reale in societate. care fac programe/ dezvolta proiecte pentru probleme sociale, de mediu, de sanatate, educatie, cultura...etc. si mai concret pentru cine? copii care nu au posibilitatea de a urma scoala, sau a-si dezvolta latura creativa, dezvoltare comunitara, populatia rroma, varstnici, reintegrarea persoanelor care ies din penitenciare, persoane cu dizabilitati, etc...
ong-urile au dezvoltat programe/ modele de actiune/ servicii pe care le promoveaza (odata cu idei de dezvoltare) sistemului public inca din anii 90... de multe ori, degeaba. recent au fost adoptate astfel de modele si de sistemul public... pentru ca pur si simplu ce fac ong-urile functioneaza de multe ori mult mai bine.
iar in campul social - pentru multe persoane, sprijinul din partea ONGurilor este singurul ramas... gandeste-te de exemplu la ce mare nevoie de interventie este la noi in tara in mediul rural, pentru care primariile chiar nu au bani chiar daca potrivit legii ar trebui sa asigure/ sa isi sprijine cetatenii intr-o mult mai mare masura.
poate nu iti place idealismul lui Chiron dar uneori e nevoie sa te concentrezi pe partea plina a paharului... daca ne-am lasa absorbiti de tot ce nu merge la noi in tara ne-am lua campii si nu am mai face nimic... ah, si probabil ca am si emigra :)
atitudinea ta e perfect romaneasca. si mentalitatea celor ca tine trebuie in primul rand schimbata. pentru ca cel mai simplu e sa stai cu mainile in san si sa fii carcotas. sa nu poti iesi din clisee si din prejudecati.
te invit la ONGFEST sa vezi pe cei care spala bani. daca ti se par suspecti te invit sa sesisezi politia, DNA, DLAF si sa aresteze tot. Nu neg ca s-ar fi facut si asta prin astfel de organizatii. dar a le pune pe toate in acelasi cos, da dovada clar ca prezumtia de nevinovatie nu functioneaza in RO, nici macar la nivelul nostru al cetateanului european din romania.
In spatele organizatiilor de care zici si generalizezi nedrept, sunt oameni cu mentalitati similare tie care nu inteleg sensul si care urmaresc profit cu orice pret.
Te invit sa incerci sa intelegi schimbarea de optica pe plan international in ceea ce priveste mediul cultural, social si economic. Tendintele actuale in toate directiile, schimbarile de paradigma ce se vor produce si te invit cu drag sa te alaturi noua sa le aducem si in romania, ramasa cu o mentalitate fanariota.
Desi e mult mai greu decat a sta pe margine si a arata cu degetul, avem nevoie de toata lumea pentru a schimba cu adevarat ceva. Si daca ai avea un pic mai mult contact cu organizatii similare din europa macar, ai vedea ca desi pare ca bat campii, lumea se misca intr-o directie pe care noi aici in Ro nici macar nu o intelegem inca. suntem prea cramponati sa ne plangem de mila sau sa ne batem joc de ce e in jurul nostru. sau sa petrecem la un gratar lasand dezastre in urma noastra.
deschide un pic ochii weekendul asta in bucuresti si vei vedea ca se poate, si ca deja se intimpla, chiar daca e doar un inceput. Nu inteleg de ce multi nu vad in asta ceva bun. Rezistenta la schimbare e extrem de mare atunci cand reduci lumea la orizontul evenimentelor ce graviteaza in jurul propriei fiinte.
2. Ce e rau in a urmari profitul? Asta e logica sistemului capitalist, nu?
3. Ma acuzi ca generalizez spunand ca ONG-urile spala bani.. dar tu nu faci la fel cand spui ca romanii lasa dezastru in urma dupa un gratar? Oare toti fac asa?
4. Schimbarea asta de optica pe care o afirmi tu o intalnesti mai degraba in UE, care aloca bani intr-un scop politic - sunt multe tari cu o cultura si traditie diferita, si trebuie sa le spele creierii celor tineri ca sa accepte aberatia de multiculturalism. Eu nu o sa inteleg niciodata cum o organizatie serioasa aloca zeci, sute de milioane de euro - munciti de noi toti - pe festivaluri de dans, muzica etc. Sloganul penibil UNITATE IN DIVERSITATE spune totul...
5. Nu ti se pare ciudat cate ONG au aparut o data cu deschiderea finantarii europene? Ce sa spun, s-a trezit europenismul si simtul civic in ei...Nu, este vorba pur si simplu de BANI!
6. Ce sa iti povestesc, romanii sunt inchistati, invechiti, fanarioti.. noroc cu avansatii astia de ONG-isti, care de multe ori, in afara de cuvinte frumoase, nu stiu sa faca NIMIC.
7. Mai gandeste-te la ceva.. care e moralitatea unor ONG finantate, mai multe sau mai putin transparent, de alte Voiculescu sau Soros? Spune-mi cu cine te aduni ca sa imi spui cine esti..
Aceasta deoarece este imposibila evaluarea obiectiva a specialistilor la incadrarea sau in cariera de functionar. Diferentierea nu este posibila deoarece munca in sine nu este diferentailbila.
Pentru ca specialistii sa prefere sectorul privat de afaceri in locul celui de stat trebuie ca sectorul privat sa plateasca mai mult decat sectorul de stat.
Aeasta plata este posibila cu doua conditii:
a) salaruiile din sectorul de stat sa fie reduse prin lege, mai ales in ce priveste raportul dintre cele mai mare si cel mai mic -ce ar trebui sa fie de cel mult 1:3, precum si in ce priveste MEDIANA salariilor (care ar trebui situata stanga mult -adica sa fie mai multe salarii medii decat salarii mari sau decat salarii mici).
b) salariile din sectorul privat sa poata fi ridicate- conditia ar fi reducerea birocratiei si modificarea legii achizitiilor publice in sensul eliminarii posibilitatii criteriilor tehnice subiective, cua ajutorul caroa in prezent se "aranjeaza" (legal!!!) peste 90% din licitatii.
Pe scurt, solutia invatamantului nu este interna (lui) ci externa- asa cum am aratat mai sus.
Daca doreste, autorul poate sa ma contacteze pe email pentru alte detalii- autorizez Hotnews sa-i comunice adresa mea de email din acest post.
Universitatile se medicina s-au tranformat in castele fortificate in care nu patrunde nimeni strain, numai prin filiatie si casatorie. Cand unul din ei e amenintat, toti ceilalti se inhaiteaza, nu cumva sistemul sa sufere. Solutia e simpla: in afara de un profesor, restul sa fie specialisti din disciplina respectiva platiti cu ora. Astfel ar scadea foarte mult numarul de angajati, alegerea celor care predau facandu-se pe criterii de performanta profesionala (neurochirurgul va preda un curs de neuroanatomie, un chirurg specializat in operatii pe colon va preda doar unul sau doua cursuri de patologie chirurgicala a colonului, etc). Si daca un individ este profesor, rudele de gradul intai si doi sa nu poata profesa in acelasi oras, nu aceeasi universitate.
In aceeasi incapere cu mine este o studenta care lucreaza la un articol stiintific (o parte foarte interesanta a lucrarii de diploma pe care am sfatuit-o sa o "fructifice" prin publicare).
Cine sunt eu ? O persoana de aprox. 30 de ani, casatorita, cadru didactic (una din cele mai mari universitati din Romania).
Sunt sigura ca nu sunt singura !
Sustinatori, sunt convins ca se vor gasi, poate foarte multi chiar din afara tarii.
Am crezut pentru cateva momente ca acest tip de miscare poate fi condusa de catre Remus Cernea, dar am constatat ca m-am inselat in momentul in care acesta ne recomanda sa votam pe nu stiu cine in turul doi...
Problemele sistemului educational romanesc nu sunt noi deloc. Nici macar nu sunt specifice perioadei post decembriste. Una din cauzele principale ale declinului din punct de vedere calitativ al scolii romanesti este politica natalista aplicata de Ceausescu. Dupa decretul privind avorturile numarul de nou nascuti s-a dublat de la un an la altul. Scolile nu au putut face fata cu personalul pe care il aveau noului val de elevi. Asa ca au fost angajati noi cadre didactice fara nici un fel de background pedagogic.
Caderea invatamantului in masa a fost mascat prin hiperbolizarea rezultatelor unor elite (olipmici, cercetatori, etc).
Dupa 89 avem situatia exact inversata. Numarul nou nascutilor a fost injumatatit de la un an la alutul si a stat redus aprox 4-5 ani. Armata de profesori titulari a dorit cu orice pret sa-si pastreze posturile si astfel pentru o perioada foarte lunga de timp nu a permis intrarea *sangelui nou* in sistem. Un sistem devenit neatractiv datorita salarizari deficitare si inflexibil datorita profesoratului imbatranit a produs rezultatele pe care le vedem.
Dar nu ai cerut mai multe probleme ci ai cerut soluti. Una din posibilele soluti sun cursurile de calificare, recalificare si life long learning. Sunt concepute pentru a-ti asigura competente pe o anumita zona si deasemenea te stimuleaza sa continui invatarea. incurajez pe oricine sa participe la astfel de cursuri, si sa observe cat de diferite sunt de clasica scoala.
Numai bine !
Intr-o emisiune radio, Andrei Pandele mentiona si el acea acumulare de potential si masa critica in zona competenta care a reusit, la un moment dat, sa rastoarne / contrabalanseze un aparat de stat imobil si potrivnic oricarei schimbari. Nu mi-a fost foarte clar insa mecanismul.....
Ar mai fi de analizat Spania..... Maria Aznar face parte dintr-o generatie plecata afara in timpul lui Franco si care a recladit Spania dupa caderea dictaturii.
Realistic vorbind, in urmatorii 10 ani absolut nimic din lista de mai sus nu se va face. Problema nu are nici o solutie rezonabila. Nu-i putem impiedica pe specialisti sa plece, nici nu-i putem face sa se intoarca. Dar putem importa altii. Exista tari in care e mai greu ca in Romania si si lor le pleaca specialistii... Oricum prea multi specialisti n-o sa mai producem, avand in vedere declinul continuu al calitatii invatamantului.
-desfiintarea marii majoritati a asa-ziselor facultati private care au transformat educatia in prostitutie, imbogatind o liota de intelectuali lacomi cu banii primiti de la sfertodoctii licentiati;
-acordarea unei importante reale scolii si educatiei prin introducerea la fiecare liceu a unui procentaj obligatoriu de elevi repetenti,în fiecare an,in asa fel incat bacalaureatul sa corespunda unui nivel real de decenta intelectuala,cu excluderea tuturor haimanalelor care-si bat joc de scoala,nu stiu sa citeasca dupa 12 ani de pierdut timpul pe banii statului,iar apoi ii vezi prin facultati particulare plimband hartii,plini de importanta;
-intronarea seriozitatii educatiei ,in asa fel incat sa nu mai poata nimeni de genul Regelui Iulian al tiganilor,sau Becali,sa invoce studii sau chiar licente universitare,in conditiile in care nu stie bine sa citeasca si sa scrie.
-etc,etc,etc...
Dupa doi ani de studii IT in Anglia la o universitate prestigioasa, am incercat sa ma transfer "acasa" pentru a-mi continua studiile la o facultate pe acelasi profil.
Pe langa o foaie matricola solida, am terminat primul an cu distinctie, avand cea mai mare medie din an.
Rezultatul a fost ca mi s-a cerut sa dau examen de admitere si restante la mai multe materii. Lasand deoparte multimea de restante, mi se pare absurd sa mi se ceara sa dau din nou admiterea, tinand cont ca universitatea la care sunt se afla la cateva sute de pozitii distanta in topul universitatilor din lume fata de cea din Romania, care este undeva spre coada listei.
Cu alte cuvinte este o mare bataie de joc dar asa e in Romania, trebuie sa-ti dai singur importanta.
Probabil ca nu sunt singurul care s-a gandit sa se intoarca in tara si s-a lovit de asemenea probleme. Oricum, inca ma amuz de "oferta" lor.
Bineinteles ca voi ramane aici, este o pierdere de timp chiar si sa incerci sau sa speri ca se poate si in Romania...
-ministrul de finante il ia consilier de comunicate pe Gheorghe, in timp ce statul nu gaseste ce sa face cu busrierii statului roman, dintre care unii au fost specializati tocmai in comunicare
-un muncitor semicalificat din constructii castiga mai mult decat un medic sau un profesor
-daca te ridici aici prin profesionalism, investind in tine (cursuri, MBA, carti, timp liber utilizat la studiu) si ajungi sa cistigi mai bine, vine unul ca Ponta si vrea sa te impoziteze mai mult, ca sa-l sustii si pe cel care nu a facut nimic.
...ACUM REGRET CA NU AM PLECAT DIN ROMANIA DUPA ABSOVIRE, ODATA CU MAJORITATEA COLEGILOR MEI DE FACULTATE.
Recunosc insa ca m-as simti mai sigur pe viitorul meu profesional daca as obtine un angajament in Vest (DPA are dreptate aici) Pe de alta parte, atuul meu (pana acum) in obtinerea finantarilor pentru doctorat a fost cunoasterea situatiei din Romania. Intreruperea relatiei cu Romania mi-ar taia si avantajul din Vest. Prins intre doua lumi, sunt dependent de ambele. Dar in Romania inca nu am nici o cale/ocazie de a-mi impartasi cunostintele cu semeni arhitecti intr-un mediu institutional. Cumva, nici nu sunt sigur ca e nevoie de cunostintele mele. Poate va trebui sa ma reorientez daca ma intorc. Insa cred ca ar fi nevoie de etica muncii pe care am deprins-o lucrand in afara.
De aici incepe totul. Fara ea am angaja "mercenari". Ceea ce nu e neaparat rau, numai ca adevarata valoare nu se cumpara asa usor, se construieste.
Decizia sa accepti un salariu mai mic, conditii mult mai proaste de munca, insecuritate crescuta, de aici stress mai acut, conditii medicale nu doar proaste, ba chiar periculoase pentru propria familie, acceptatea ideea ca recunoasterea valorii reale va fi foarte dificila, ca de multe ori vei ramane singur si ca mai mult ca sigur vei regreta si posibil te vei rata profesional.
E nevoie sa iasa la iveala cat mai multi din cei care au luat aceasta decizie. Ca orice popor, avem nevoie de eroi. Sustinerea statului in aceasta decizie, daca exista, o vreau vizibila si reala. Nu doar un program pentru masele de specialisti, ci pentru acei cativa care iau aceasta decizie si si-o urmeaza.
Mi-ar placea sa vad ca exista o institutie performanta in Romania care se distanteaza si denunta curajos proasta functionare a altora cu care trebuie sa colaboreze. Mi-ar placea transparenta unui astfel de conflict. As vedea ca nu exista doar donquijotism in reforma, ci si efort real.
Ideea ca inceputul reformei trebuie programat e gresita. Inceputul exista deja. Sunt oameni care au luat deja aceasta decizie. Trebuie doar continuat. Nu sunt resurse, bine, cu acele putine resurse cate sunt. Insa o stagnare in morbida situatie de acum nu face decat sa alimenteze metastaza sistemului.
Cercul vicios se sparge simplu. individual, personal. Cine poate, il sparge. Iar cine se incumeta, trebuie incurajat.
Lăsăm criticile, analizele, văicărelile şi înfiinţăm 2-3 partide.
Vezi: www.romania-noastra.org
Pentru ca asta e in Romania: cancer! Fara sa fiu pesimist sau depresiv. Pur si simplu, privind la rece, asa vad lucrurile.
Singura solutie (aberanta desigur, dar singura) este sa fim incarcati in camioane si imprastiati in lume, cite putini, in asa fel incit sa nu putem sa cangrenam vreo comunitate corect functionala. In asa fel incit sa fim fortati sa ne adaptam la pozitiv, nu la negativ.. Sau sa murim.. Deci sa fim imprastiati! Cu cit sintem mai multi, cu atit avem forta mai mare in a distruge orice! Iar in Romania sintem cei mai multi! Si exemplul exista deja. Singurii romani care au reusit sint plecati din tara.... au reusit acolo, nu aici. Cind te intorci, sistemul te termina!
etc...
cind oamenii de valoare(care inteleg ca nu numarul banilor conteaza) nu vor mai accepta minciuna si ipocrizia in jurul lor, vor spune prostului prost si mincinosului mincinos asa simplu fara ura, probabil ca ceva va inepe sa functioneze. Cind oamenii de valoare nu vor mai accepta in jurul lor decit oameni de valoare se va infiripa ceva.
Acum de unde luam acesti oameni de valoare care sa/si asume valoarea cu toate riscurile nu stiu.
Un lucru este sigur, cei care tot timpul isi pun problema banilor, chiar daca sunt profesionisti in domeniul lor , nu vor putea incepe aceasta schimbare. Ei vor fi cei care vor functiona foarte bine dupa ce sistemul de valori incepe sa functioneze. Pina atunci trebuie oameni care nu mai au problema materiala (nu neaparat milionari) sau altruisti. Ori pur si simplu oameni normali care sunt corecti fata de ei si spun adevarul asa ... simplu, fara ura.
Incerc sa raspund la intrebarea din sfarsitul articolului:
oare cresterea TVA, a impozitului pe profit si a celorlalte impozite care va fi afecta 98% din populatie nu este meritata de aceasta?
pai o tara are conducatorii care si-i merita! Si aici nu vorbesc doar de actualii conducatori, ca nu doar ei sint de vina de tot raul din tara, desi au vina lor insemnata
DAR asta inseamna ca aceasta crestere de impozite este ceea ce fiecare cetatean merita.
Daca ai un administrator la bloc care te fura, tu platesti gaura respectiva si eventual incerci sa skimbi ceva... daca nu platesti gaurile in continuare
La fel se intampla si aici daca administratorul fura tu cetatean(locatar) platesti pana la urma proasta administratie..
Este dispusa societatea romaneasca sa faca ceva??
mda sa injure intr-un talk-show
profesorii universitari sa fie de doua feluri,
sa zicem titulari si atestati:
-cei atestati sunt cei care satisfac criteriile actuale, in functie de domeniu (de exemplu articole ISI suficiente)
-ceilalti, care sunt deja profesori universitari,
devin titulari.
Apoi, finantarea merge la atestati (de exemplu
orice proiect trebuie sa fie condus de atestati).
Catedrele sunt conduse de atestati.
O facultate (privata sau de stat) nu e recunoscuta decat daca are un numar minim (precizat prin lege) de atestati pe 100 de studenti.
Contractele de grant urmeaza atestatii,
nu universitatea, facultatea, etc.
In fine, trebuie facut ceva in privinta responsabilitatii celor care conduc institutii de invatamant. Daca o conducere proasta a dus
de rapa o facultate alta data prestigioasa, atunci, pe buna dreptate, atunci trebuie sa raspunda. Aici intervine auditul extern (pentru a
estima starea institutiei o data la 4 ani, de exemplu).
de ce are nevoie romanul de un sistem de invatamant perfomant? pai copilul lui trece cu spaga, face facultatea la Spiru', dupa care isi incepe cariera in sistemul de stat pe un salariu din ce in ce mai mare.
premiantii ajung ministri sau la Bruxeles
depinde de" succesurile" " care este" !
apropo!
cum poti sa comentezi de castele profesorilor universitari - un exemplu ar fi casta Miroiu?
cum îndraznesti sa scrii un material în care sa te auopromovezi !?
chiar nu ti-e jena !? chiar n-ai pic de rusine !?
norocul tau ca ridicolul nu ucide...
Te umfli de sfanta indignare, aiurea in tramvai.
Ai priceput ceva din articol?
Ai priceput pe naiba...n-ai inteles nimic...
Asa ca buna mea prietena avea dreptate.
Solutii?
Cum a spus nea Petrache Tutea; "sa ne dea Bunul Dumnezeu un sut in cur ca sa mai inaintam un pic" ( cu aproximarea de rigoare ).
En fin..bafta cu ONG si cu alte asemenea teorii care pentru mine sunt aflare in treba.
Cata vreme nu veti realiza diferenta dintre sistemul macroeconomic si cel microeconomic, cata vreme nu veti realiza confuzia, voita, facuta de catre toti nemernicii care au givernat aceasta tara dupa '90, nu veti avea nici o solutie viabila pentru Romania in ansamblul ei ci doar solutii particulare, frectii la piciorul de lemn in contextul subiectului discutat.
Eh, Guenon a explicat foarte clar ca trebuie sa se incheie acest ciclu asa ca poate vom apuca sa traim vremuri "interesante".
Poo poo la toata lumea
e un dezastru - plecati daca puteti.
Mare pacat de oamenii capabili si/sau de cei cu bun simt care au ramas si nu pot pleca.
Nu vorbi in necunostinta de cauza, experimenteaza viata din afara, la modul serios, nu de genul "am facut Germania, Anglia, Danemarca etc asta vara...tari de tot kkt-ul frate, noi romanii suntem cei mai tari" bla nla.
Idei nu am. Poate doar una...
Daca e sa vorbim de a aduce oameni de valoare, ar trebui sa ii aducem pe 2, poate 3 trepte mai sus decat sunt acolo unde sunt. Daca el e profesor la o facultate in SUA, aici ar trebui sa fie decan sau chiar rector (e doar un exemplu). Chiar daca e tanar. Am invatat ca entuziasmul si buna-vointa compenseaza cu succes lipsa de experienta. Sigur, asta e valabil pe termen mediu si lung, dar evident ca nu putem face pentru invatamant planuri pe termen scurt. De asemenea, e posibil sa nu reuseasca toate incercarile de acest fel. Dar e mai bine sa ne asumam riscul catorva esecuri decat sa acceptam certitudinea unui colaps.
Astfel, punem oameni de prima mana in pozitia de unde pot aduce langa ei oameni de prima mana.
Un specialist foarte bun, de prima mana ( de ex Dvs) infiinteaza o institutie noua de invatamant superior in Romania.
Selecteaza numai cadre didactice de prima mana a caror valoare profesionala si de caracter a verificat-o personal si este sigur de acest lucru .Organizeaza programa universitara la cel mai actual si ridicat nivel de cunostinte.
Admiterea se face pe baza de teste .Invatamantul este cu plata ( inclusiv cu tichete sau cupoane valorice).
Poti fi admisi studenti romani si straini( cine nu are cupoane ,plateste)
Rezultatele se vor vedea dupa primele generatii de absolventi.
Chiar daca multi dintre absolventi vor parasi Romania, vor a vea o educatie de top si vor aduce dupa ei noi tineri sa studieze aici.In acest fel se va raspandi faima acestei institutii de invatamant superior.
Daca realiatea politica, economica , sociala, infrastructura va evolua in bine , cu siguranta acesti absolventi vor alege singuri sa ramana in Romania.
Am auzit de o scoala de asistente medicale renumita in Malaezia care pregateste specialisti pentru SUA .Sau farmacistii abolventi in Anglia sunt foarte bine primiti tot in SUA( asa cum farmacistii romani sunt bine primiti in Anglia sau doctorii romani in Franta )
Desigur ca nu este deloc usor sa pui bazele unei noi Universitati…
Gasesc complet nerealist aceast proiect de repatriere propus de Dvs, ca sa nu spun ceea ce am in minte, ca este de fapt tot o manevra politica abila.
„... o persoana ce cunoaste relativ bine drumurile diasporei si care poate sa mai deschida, ici si colo, unele usi in lumea politica si intelectuala de la Bucuresti.”
Solutia problemei trebuie cautata si trebuie sa vina din Romania.
Paranteza:
Celelalte scrise sunt povesti de adormit copiii.
Cei care au plecat (nu exclud tinerii care au plecat la studii in strainatate – dar nu la ei ma refer in primul rand) au fost integrati si lucreaza acum pentru societatile pentru care au fost formati. Acestea sunt Societati, culturi la un nivel superior Romaniei din punct de vedere economic, tehnologic si civilizator – logic ca nu pleca nimeni din tara lui ca sa se o duca mai prost sau sa se rateze profesional.
Eu v-as invita sa faceti recensamantul celor intorsi –ca sunt destui Romani care au emigrat de incercare – si sa-i puneti la treaba ca nu mai necesita “cheltuiala” de convingere si de construire de “ programe guvernamentale de repatriere” costisitoare.
„Ce oferim insa noi, in minunatul nostru program de repatriere?”
Care NOI?
Ar trebui să parafrazaţi o lozincă binecunoscută: “Cărturari din toate ţările, uniţi-vă!” Noile iluzii socialist-ştiinţifice vor fi cele ale clasei intelectualilor ! Cele mai rafinate dintre câte a cunoscut vreodată istoria omenirii.
Să trăiţi bine !