Un nivel de trai mai bun
Dupa douazeci de ani de la caderea comunismului, Romania este al saptelea stat ca marime din Uniunea Europeana si un participant activ in cadrul NATO; ofera cetatenilor sai o gama de bunuri de consum la care acestia nu au visat niciodata sub regimul comunist; in plus, o intreaga generatie a crescut deja in libertate, arata o analiza realizata de The Romanian Digest. In timp ce romanii mai in varsta nu au uitat cat de cumplita le era viata sub regimul Ceausescu – mizeria abjecta, suferinta, asuprirea şi teama – majoritatea romanilor de astazi se concentreaza asupra asteptarilor neimplinite.
Caderea comunismului in Europa a reprezentat recunoasterea finala a faptului ca detinerea in comun a proprietatii nu este calea spre bunastare. Poporul roman a cunoscut ororile reale ale regimului comunist mult mai bine decat vecinii sai, prea multi romani pierzandu-si viata în lagarele inchisorilor. Din pacate, idealismul din decembrie 1989 s-a transformat intr-un materialism desantat, in care un numar restrans de persoane cu relatii a prosperat disproportionat fata de majoritatea oamenilor, acestia vazandu-si naruite asteptarile economice. In mod dezamăgitor, democratia si intoarcerea catre o economie de piata nu au adus romanilor fericirea pe care o anticipasera. Optimismul neinfranat din 1989 a fost inlocuit cu resemnarea faptului ca prosperitatea, reducerea substantiala a coruptiei la nivel oficial si instituirea unui sistem cu adevarat democratic trebuie sa astepte venirea la putere a unei noi generatii de romani.
Cu toate acestea, viata romanilor din clasa medie s-a imbunatatit semnificativ fata de perioada ingrozitoare de sub regimul Ceauşescu. Romanii sunt complet liberi – ei nu mai traiesc in teama; au un viitor lipsit de restrictii si o sansa de a lucra acolo unde le place, de a face ceea ce doresc si de a calatori unde doresc. S-a stabilit democratia – alegerile sunt libere, iar libertatea de exprimare, religioasa si a presei sunt garantate. Oligarhii au o influenta prea mare asupra politicilor publice si a conducerii politice, dar nu se compara cu situatia din fosta Uniune Sovietica, iar acest lucru se va schimba in timp, pe masura ce o noua generatie devine mai activa din punct de vedere politic.
Chiar si pentru romanul de nivel mediu, din punct de vedere economic, situatia este mult mai buna astazi decat era in 1989. Au disparut cozile lungi la alimente din orasele tarii. Taranii s-au intors la pamanturile lor; s-a format o clasa de mijloc; au luat fiinta pietele bursiere, institutiile financiare private, s-au instituit diverse modalitati de folosire a terenurilor; au aparut telefoanele mobile, calculatoarele si sutele de mii de afaceri mici. S-a inregistrat o crestere majora a numarului de autovehicule, precum si a numarului de imobile – desi aceasta nu s-a reflectat si intr-o crestere simultana a numarului de strazi, autostrazi si parcari necesare pentru a face fata acestei situatii. Casele noi, renovarile structurilor existente, precum si constructia unor corpuri noi la casele existente reprezinta imagini frecvente pe intreg teritoriul Romaniei. Disparuta este teroarea securitatii, perceputa in trecut ca fiind omniprezenta la locul de munca, in scoli si chiar acasa; disparuta este nebunia generata de o economie planificata si centralizata, pe baza capriciilor unui nebun; condamnata este distrugerea satelor si a bisericilor; alungat este cenusiul socant care a intunecat o tara si un popor de altfel pline de culoare.
Libertatea de a nu suferi de saracie
In timp ce astazi romanii se bucura de cele mai multe dintre drepturile inalienabile enuntate de Presedintele Roosevelt, dreptul de a nu suferi de saracie ramane abstract pentru multi dintre romani. Romania este una dintre cele mai sarace natiuni din Europa, aproximativ 25% din populatia sa traind sub limita saraciei (2005). In 2009, dupa opt ani de crestere economica rapida si victorii impresionante in reducerea saraciei, efectele crizei economice si financiare mondiale au readus in prim-plan dezechilibrele crescande si vulnerabilitatile economice din economia romaneasca, inradacinate indeosebi intr-o agenda nefinalizata a reformelor din sectorul public. Probabil nu exista nimeni in Romania care sa nu recunoasca faptul ca guvernele succesive au esuat in a-si indeplini promisiunile fata de popor, pentru un standard de viata mult mai bun, in urma caderii comunismului. Persoanele varstnice, artistii, profesorii, profesioniştii de varsta mijlocie, muncitorii necalificati, si chiar unii muncitori din industrie poarta deseori povara unei situatii disperate. Pensionarii si-au vazut economiile epuizate, iar multi dintre ei sunt pe punctul de a muri de foame. In recesiunea economica actuala, somajul creste zilnic, in timp ce investitiile straine parasesc tara. In plus, standardele de ingrijire a sanatatii sunt extrem de reduse fata de cele din alte natiuni europene; speranta de viata pentru un roman este de 72,6 de ani, char mai putin decat pentru un albanez (76,6 ani) si mult mai putin decat cea a unui om dintr-un stat mediu membru in Uniunea Europeana (78,7 ani).
Odata un centru de putere in Europa, astazi Romania este blocata in probleme perpetue, multe dintre ele fiind propria creatie, si aproape toate dintre ele putand fi evitate. Cu toate acestea, dupa 1998, zeci de miliarde de euro au intrat pe piata romaneasca prin achizitii si investitii, generand un avant in industrie si o crestere in cererea pentru servicii. Miliarde de euro au rezultat din privatizarile ce au avut loc in sectoarele auto si energetic, in timp ce in sectorul bancar doar vanzarea Bancii Comerciale Romane a adus 2,2 miliarde de euro. Sectorul de vanzari cu amanuntul, in plina dezvoltare in ultimii ani, a generat un numar incredibil de 45 de mall-uri, construite de la zero in marile orase. Romania a atins un PIB de 200 miliarde de $ (in 1990 era de numai 40 miliarde de $), insa PIB-ul pe cap de locuitor ramane unul dintre cele mai scazute din Europa. Cu toate acestea, jumatate de milion de oameni – mai mult de 10% dintre angajatii din intreaga economie – castigau peste 1.000 € brut pe luna in octombrie 2008, un procent de 12 ori mai mare decat in 2004. Astazi, agricultura include 29,7% din forta de munca din Romania; industria include 23,2%, iar sectorul serviciilor 47,1% (2006).
Insa nici aderarea la Uniuniea Europeana, nici atragerea investitorilor straini nu au reusit sa modernizeze Romania complet: numai 166 km de autostrada au fost construiti timp de 20 de ani, urmand ca alti 42 de km sa fie finalizati pana la sfarsitul anului. Pietele financiare nu s-au dezvoltat mult, comparativ cu cele din restul Europei Centrale si sunt inca expuse la consecintele caderii pietelor externe. Bursa de Valori nu se bucura de lichiditati, asa cum ar trebui, iar birocratia afecteaza inca sectorul de afaceri. Sectorul agricol ramane inca subdezvoltat, in special din cauza absentei unei piete care sa incurajeze investitiile in acest domeniu.
Incalcarea promisiunilor
Mostenirea lui Nicolae Ceausescu inca persista, dupa douazeci de ani de la moartea lui. Niciuna dintre natiunile mari din regiune nu a avut un conducator atat de tiranic si distructiv ca Nicolae Ceausescu. Insa aceasta nu scuza incompetenta birocratica, coruptia si birocratia care au impovarat poporul roman, au redus investitiile straine si au condus la clasarea Romaniei, intr-un raport al Tranparency International, drept cea mai corupta natiune din Uniunea Europeana. Mai mult, in loc sa dezvolte comunitatea de afaceri si de investitii, de-a lungul anilor, in mod regretabil, statul roman a impovarat-o din punct de vedere financiar, a ignorat si a diminuat solicitarile acesteia pentru asistenta, a amendat in mod retroactiv regulile aplicabile procesului investitional, si a esuat in incercarile de gestionare a coruptiei.
Planul inovator de restituire a proprietatilor, prin promisiunea sa de dreptate pentru victimele comunismului, a fost dezonorat de amanarile de neinteles si infamante generate de beneficiile acordate unei clientele politice si sustinatorilor financiari ai regimurilor politice succesive. Chiar si procesul transparent si castigat in mod corect, organizat in scopul desemnarii administratorului international al Fondului Proprietatea, care a condus la aprobarea ofertei Franklin Templeton de catre actionarii Fondului, a fost zadarnicit de indolenta si disputele politice – astfel incat multe institutii financiare internationale au pus sub semnul intrebarii veridicitatea angajamentului asumat de guvernul roman in aceasta perioada cruciala de redresare economica a tarii, care necesita o crestere substantiala a infuziei de capital in tara.
La sfarsitul anilor 1990, fostul prim-ministru, Victor Ciorbea, a afirmat ca Romania nu este condusa de guvern, ci este de fapt controlata de cincisprezece “familii” ce detin cea mai mare parte din media si exercita o influenta exagerata printre politicienii de varf. S-a schimbat aceasta situatie astazi? Influenta oligarhilor sta la baza coruptiei si a multor nedreptati. Exagerata sau nu, imaginea cu care Romania este etichetata, cea a unei tari in care coruptia infloreste, este devastatoare. Ea conduce romanii obisnuiti la concluzia ca justitia este de vanzare si genereaza lipsa de respect pentru toate institutiile statului. Extrem de tulburatoare este si lipsa credintei in suprematia legii. Orice tara iesind din saizeci de ani de guvernare totalitara (incepand cu lovitura de stat din 1938) s-ar afla sub presiunea imensa de a-si determina poporul sa creada in continuare in suprematia legii, insa guvernele succesive nu au acordat atentie acestui aspect, in timp ce puterea coruptiva a banilor a erodat respectul pentru lege si a reusit sa pateze sistemul judiciar, politienesc, vamal, autoritatile centrale si locale. In timp ce coruptia reprezinta in continuare o problema pentru fostele tari comuniste din Europa de Est, Romania este un stat in care cativa lideri politici de marca se bazeaza inca pe impunitate.
Promisiunea de intoarcere la cresterea economica a Romaniei de dinainte de razboi ramane neimplinita si indepartata. Pentru a realiza acest lucru, liderii tarii trebuie sa imbunatateasca sistemul judiciar, transformandu-l intr-un sistem in care investitorii si cetatenii sa aiba incredere si pe care sa se poata baza. In ciuda imbunatatirilor aduse de integrarea in UE, trebuie remediate birocratia si acele reglementari ce conduc la diminuarea profitului – intrebati-i doar pe cei ce asteapta la nesfarsit sa-si intemeieze societati comerciale in Romania. Statul roman trebuie sa identifice mijloacele prin care sa dezvolte un sistem de securitate sociala pentru acei cetateni care nu au reusit sa beneficieze de foloasele democratiei. Existenta unei parti substantiale din populatie care se percepe drept perdanta, in loc de castigatoare, nu poate decat sa adanceasca decalajul dintre straturile sociale, ceea ce poate conduce la consecinte politice neplacute.
Responsabilitate civica
Clasei politice din Romania i s-a permis sa activeze haotic, deoarece romanii raman in principal observatori, si nu participanti in procesul democratiei si bunei guvernari. Ei stau pe margine si se folosesc de mijloacele mass media pentru a-si exprima parerile, in loc sa participe activ la crearea democratiei si bunei guvernari. Numai jumatate dintre ei voteaza. Silviu Brucan a afirmat in 1990 ca vor trece douazeci de ani pana cand romanii vor intelege democratia. La acel moment, el a fost atacat pentru comentariile sale, insa acum, douazeci de ani mai tarziu, multi romani cred ca acel comentariu a fost chiar optimist. Adevarul trist este ca Ceausescu a facut mai mult decat sa distruga institutiile si infrastructura tarii. El a distrus mentalitatea unei generatii intregi si a devastat simtul civic. In consecinta, mult prea putini romani apartin unor organizatii civice, isi sprijina scolile locale, participa in organizatii de buna administrare, isi aloca timp pentru activitati de voluntariat, se implica in activitati ale asociatiilor ori, mai specific, se implica in viata partidelor politice. Deoarece aceste activitati sunt atat de rare ori ele pur si simplu nu exista in Romania, controlul pe care un cetatean implicat ar trebui sa il exercite asupra institutiilor statului nu exista. Totusi, partial, spiritul civic, increderea, decenta si compasiunea au inlocuit coruptia morala a comunismului. Romanii nu se mai confrunta cu dilema morala de a-si denunta colegii ori de a-si risca locul de munca sau vitorul copilului in scoala. Cu toate acestea, mentalitatea celor cincizeci de ani de opresiune nu a permis formarea deplina a responsabilitatii civice in Romania.
Viitorul Romaniei
Ceea ce s-a realizat in Romania, dupa douazeci de ani de la caderea comunismului, ar fi parut doar un vis in decembrie 1989. Calitatea de membru in Uniunea Europeana si NATO, libertatea si, in general, optimismul cu privire la viitor sunt realizari inportante. Pietele libere, preturile si cursurile de schimb stabilite liber, o piata libera a fortei de munca, precum si privatizarea cuprinzatoare a societatilor detinute de stat reprezinta un mare succes. Desi exista inca disperare in Romania, exista totusi probabilitatea unui viitor mai bun. Iar aceasta nu rezulta din capacitatea mare a pietei romanesti ori din bogatia resurselor sale naturale. Viitorul mai bun al poporului roman isi are resursele in generatia tinera – inteligenta, educata, asumandu-si angajamentul fata de schimbare, cu opinii evoluate si hotarata sa-si reconstruiasca tara si sa o transforme intr-un stat european modern.
Articolul a fost publicat cu aprobarea:
Rubin Meyer Doru & Trandafir
SOCIETATE CIVILA DE AVOCATI / LAWYERS PROFESSIONAL CORPORATION
IN ASOCIERE CU / AFFILIATED WITH HERZFELD & RUBIN, P.C.
1
3
