"Ziarul nu se bazeaza pe nimic. De ce nu pot un membru de partid, un candidat, un parlamentar sa faca presa? De ce poate cineva avea opinii la Bruxelles dar nu in Cotidianul? E adevarat ca un editorialist care devine politician trece in alt regn si incepe sa vaneze nevinovati? Ce se intampla cu editorialistul daca se casatoreste? Dar daca trece la budism, tine cu Rapid, e homosexual sau colectioneaza rulmenti? De ce nu poate un ziarist sa ramana ziarist? Simplul fapt ca asa vrea Cotidianul nu e de ajuns. Pot dnii. Buscu, Lucescu, Fumurescu, Rogozanu, Ursu sa gaseasca un argument real? Istoria presei romanesti le sta impotriva. Parlamentarii-ziaristi au fost un o realitate curenta in interbelic".
Mai mult, el acuza Cotidianul de ipocrizie, pentru ca il gazduieste in paginile sale pe Mircea Dinescu, declarat deschis sustinator al liberalilor, in timp ce renunta la TRU, doar pentru ca, sustine acesta, il sprijina pe presedintele Basescu.
Citind articolul lui TRU publicat astazi de Cotidianul, m-am gandit instantaneu - si crede ca si voi o faceti - la Sever Voinescu si mi-am amintit ca si-a luat la revedere de la cititori cand a decis sa candideze. Am cautat articolul si l-am gasit. Iata-l aici. Viziunea lui despre jurnalistul devenit candidat al unui partid politic este diferita.
"Inteleg bine ca decizia de a intra in competitia politica ma plaseaza intr-o incompatibilitate morala cu postura de comentator in acest ziar. Spre deosebire de alte publicatii, Cotidianul nu amesteca politicienii cu comentatorii si comentatorii cu politicienii. Este bine ca e asa si asa trebuie sa fie. Sunt mandru ca am fost parte a Cotidianului in toti acesti ani. Plec melancolic de la cel mai bun ziar din Romania, iar comentariile politice pe care colegii mei de aici (unii dintre ei, buni prieteni) vor continua sa le publice vor fi extrem de pretioase pentru mine."
Intrebarea mea este cine dintre cei doi are dreptate? Au plecat de la aceeasi publicatie, ambii au fost, respectiv vor fi candidati PDL, deci in aceeasi tabara politica, dar viziunile lor despre trecerea unui jurnalist in tabara cealalta sunt total opuse.
Repet, de partea cui e dreptatea: TRU sau Sever Voinescu?
Citeste si comenteaza pe blogul Menaru.

































Un parlamentar ziarist e o necesitate, ca de parlamentari fara nici o chemare, avem destui!
Ca anti-basescienii sunt adunati la acest ziar ca si la Realitatea (un exemlu doar din nenumarate altele), e iarasi clar si ca adevaratul motiv al inlaturarii lui TRU acesta este! Nu exista nici un conflict de interese sa sustii PE FATA o idee sau un partid, atat vreme cat o faci onest, fara jocuri murdare si inscenari de tipul celor la care recurg domnii ziaristi de la Cotidianul (cei de caree vorba in articol)
Pacat ca tocmai cei cu musca pe caciula fac pe moralistii!
Scrie pe toate gardurile ca jurnalist e cel care isi castiga viata din scris, nu cel care mai produce cate un text, din cand in cand.
TRU vrea sa se faca politician sau struto-camila?
Acelasi Cotidianul ii poate oferi POLITICIANULUI Ungureanu (ca si oricarui alt politician) posibilitatea de a se exprima in paginile ziarului, in conditile unui nou contract.
Simplu ca buna ziua.
Evident ca este cum spui tu, dar unii au o marota de sprijinit si dorinta de a posta, precum Dr Marutza, de exemplu.
Probabil Cotidianul lui Ursu, Buscu, Dinescu, Lucescu, Dragotescu etc. a sarit la primul pretext de a-l da afara pe TRU. Ajuta la uniformizarea mesajului, destul de transparent dealtfel. Probabil ca din cauza asta Sever Voinescu scrie la Dilema, si el deranja atmosfera la Cotidianul.
Raman vreo 2-3 voci curajoase pe acolo, dar nu le dau mai mult de un an.
a-l da afara pe TU pe motiv ca se inregimenteaza politic e ca si cum ar sustine ca niciun alt jurnalist n-ar avea un partizanat /simpatii politice. e absurd, mai ales in romania unde tonomatele sunt legiune. ar fi fost chiar mai clar pentru cititori, anti-basestii ar evitat direct editorialele lui TU.
vreau sa faca cotidianul o lista cu jurnalistii cu care colaboreaza si care declara ca nu au simpatii politice!
Mi-e prieten Adevărul dar mai duşmană mi-e Realitatea Cotidiană.
Aş începe cu o observaţie. Se vehiculează ideile că presa ar fi a patra putere în stat, şi că “separarea puterilor în stat” trebuie să fie totală. De dragul adevărului, vă amintesc că formularea completă este: separarea şi echilibrul puterilor în stat. Acel echilibrul dă şi sensul virtuos atribuit formulei. Sincer, dacă veţi analiza Constituţia oricărui stat, nu veţi găsi atîtea “separaţii” nete cîte vă imaginaţi că sunt.
La fel e şi cu Presa. Ocupată cu separarea ei de celelalte Puteri, a omis echilibrul. Iar în cazul colaboratorilor externi, precum dl. TRU, echilibrul era deja stabil, prin plasarea mai mult decît clară a semnatarului, la rubrica Opinii. Aşadar, nu putea fi vorba de vreun complot, de o încălcare a separaţiei, atîta timp cît uniforma combatantului era vizibilă.
Acesta ar fi fost un motiv suficient de solid ca trustul să evite efectul pervers dat de supra-separaţie. Pentru că, ştiţi tot din viaţă, excesul duce la abuz. Iar în cazul TRU a fost un abuz. De ce a fost un abuz? Pentru că, iacobinismul în “separarea puterilor” a dus la o încălcare a contractului de colaborare. Pe scurt, pe dl. Buşcu “l-a luat ura pe dinainte”, şi nicio contrapondere n-a existat. A făcut-o de pe poziţii de forţă, cu aroganţă, cu acelaşi bizantinism ce a dus şi la executarea lui Carol Sebastian. Am avertizat la vremea aceea că, dacă în termenul a 2 ani, vreun caţavenc va prelua un post vizibil în TVR, acela va fi fost mobilul mazilirii lui Carol Sebastian. (Vă amintiţi contextul.) N-au trecut nici trei luni de la incident, şi dl. Liviu Mihaiu a preluat un “tont-show” la TVR.
Acuma, lipsa unei contraponderi la mazilirea domnului Ungureanu, va duce la un alt efect pervers. La scăderea încrederii î