Deputaţii europeni au discutat, miercuri, 23 aprilie 2008, despre deschiderea si eficienta comertului global cu produse agroalimentare. Una din masurile propuse de deputata europeana italiana Cristiana Muscardini este crearea unei adunari parlamentare pentru relatia cu Organizatia Mondiala a Comertului. Raportul sau mai cere si actualizarea termenilor de tari „dezvoltate“ si „in curs de dezvoltare“.
Pasi mici care nu raspund la intrebari fundamentale.
Limitele globale par a fi atinse. Cert este ca actualele obiective ale dezvoltarii isi epuizeaza resursele. Raportul logic intre ele este subrezit. Partial, tintele asumate se exclud reciproc si tulbura perspectivele progresului. Putem suporta un pret al petrolului de 118 dolari barilul, dar nu putem trai fara hrana suficienta. Lumea intreaga discuta despre caile de innoire a modelelor de dezvoltare durabila.
Vaslind cu spatele spre viitor
De pilda, polemica europeana este centrata pe asumarea rolului de prim rang in protectia mondiala a mediului. UE incurajeaza utilizarea biocombustibililor ca solutie a viitorului la prefigurata criza a resurselor energetice. Doar ca incurajarea productiei lor sacrifica terenuri altadata cultivate cu cereale. Astfel, presiunile pe oferta produselor agricole cresc pe piata mondiala.
Timp de patru decenii, aceeasi oferta alimentara a fost supusa unui protectionism agricol excesiv. Instrumentele comunitare bazate pe cote, contingente, subventii la export si prelevari la import au incurajat mai nou lasarea terenurilor nefolosite. Seceta si inundatiile au diminuat la randul lor productia agricola pe majoritatea pietelor exportatoare ale lumii.
Evolutia preturilor
Pe de alta parte, consumul mondial de carne, lapte, paine, oua sau orez creste. Indienii si chinezii isi diversifica alimentatia.
- De exemplu, consumul anual de carne in China a crescut de la 20kg pe locuitor in 1980, la 50 kg in 2007.
- Totusi, 850 milioane de oameni sufera in continuare de foamete cumplita. Noi presiuni asupra cererii de produse agro-alimentare sunt induse de cresterea populatiei globale pana la 9,2 miliarde pana in 2050.
- Efectul? O crestere fara precedent a preturilor mondiale la produsele alimentare. Porumbul e mai scump cu 31% in martie 2008 fata de martie 2007, orezul cu 74%, soia cu 87%, iar graul cu 130%. Se prefigureaza un adevarat tsunami al preturilor.
- Comparatiile anuale sunt distorsionate semnificativ de bunavointa sau reauavointa a vremii. De aceea se justifica raportarea la mediile preturilor din ultimii trei ani.
Avertismentele Bancii Mondiale
Concluziile devin mult mai dure. Preturile mondiale la grau, orez, lapte si carne s-au dublat, iar la porumb s-au triplat in ultimul an. Intr-o serie de tari, precum Haiti, Egipt, Filipine sau Indonezia, lipsurile de alimente la preturi accesibile au accentuat instabilitatea politica. Turbulentele au dus chiar la debarcarea recenta a primului ministru haitian.
Obsedati de problemele legate de mediu, europenii au neglijat problemele legate de alimentatie. Preturile nationale, chiar daca inca diferite chiar si pe piata comunitara, urmeaza mai devreme sau mai tarziu trendurile internationale. Ba mai mult se stie ca dispersia preturilor intra-nationale (de pilda intre mediul urban si rural) este mai ridicata decat la nivel international. Cu a sa dependenta de 6,3% din importurile mondiale de alimente, Uniunea Europeana este direct expusa fenomenului. Totusi, unele state membre devin castigatoare, iar altele perdante, pornind de la statutul natiunilor de exportator sau importator net. Banca Mondiala a lansat si primele prognoze din acest punct de vedere:
- Franta, Cehia, Ungaria sau Bulgaria vor beneficia de o imbunatatire a balantei comerciale cu pana la 1% din PIB-ul anului 2005.
- In schimb, Romania, Polonia, Italia, Germania sau Tarile de Jos sunt potentiali perdanti, cu o accentuare a deficitului comercial cu sub 1% din acelasi nivel de raportare la PIB-ul din anul 2005.
Agricultura romaneasca in deriva
Buzunarele ne sunt subtiate brutal. Pornim de la premisa generala a unui buget de familie in care ponderea alimentelor necesare traiului decent detine 75%. Preturile medii mai mari cu 40% la bunurile agro-alimentare absorb in acest caz tot bugetul familiei ajustat cu indicele anual al inflatiei. Orice crestere suplimentara a preturilor arunca membrii respectivei familii in foamete.
Nu mai constituie pentru nimeni o surpriza ca nu reusim sa satisfacem din productie proprie nevoile noastre de consum. Intrebarea totusi persista: de ce o tara cu un potential agrar semnificativ, unul dintre cele mai mari din Europa, importa alimente? Pentru ca siguranta alimentara nu a constituit niciodata o prioritate publica nationala.
Intr-o astfel de infrastructura mentala, inertia reactiilor fata de reducerea productiei agricole in 2007 cu aproape 17% fata de anul precedent nu deranjeaza pe nimeni. Ea a fost indusa de o scadere mult mai accentuata a productiei vegetale (-25%) decat a celei animale (-4%), in pofida cresterii comertului si a consumului romanilor de produse agro-alimentare cu aproape o treime in acelasi an. Suprafata agricola de 62% din teritoriul Romaniei este net superioara mediei europene de 41%. Marele nostru avantaj ramane necapitalizat.
Pansamente europene
Noi probleme, noi ajutoare. Solutiile europene se rezuma pana in prezent la constituirea de stocuri de interventie pentru principalele produse agroalimentare. Ele sunt finantate din bugetul comunitar, atat pentru statele membre, cat si pentru tarile terte.
Stocurile de interventie europene au un dublu scop:
- In primul rand, Comisia Europeana isi propune sa controleze pe cat posibil volatilitatea preturilor la alimente.
- In al doilea rand, Comisia Europeana sprijina persoanele defavorizate, stiut fiind ca actualele cresteri ale preturilor lovesc cel mai puternic in bugetele persoanelor sarace, in care produsele alimentare au o pondere cvasi-majoritara.
a.) In cazul statelor membre, stocurile europene sunt gestionate de catre agentiile nationale de interventie si folosite pe baza unor regulamente clare in favoarea persoanelor defavorizate. Mecanismul lor de functionare am sa-l explic in detaliu in referintele atasate acestui articol. De pilda, din totalul alocarilor financiare europene de 305,1 milioane euro pentru anul 2008, Romania beneficiaza de 24,2 milioane euro. In acest cuantum noi putem retrage produsele agroalimentare din stocurile europene de interventie sau le putem achizitiona de pe piata comunitara in situatia in care stocurile sunt limitate sau temporar indisponibile.
b.) Ajutoare umanitare similare sunt destinate persoanelor vulerabile din tarile terte. Dezastrul umanitar generat de cresterea preturilor la bunurile agroalimentare in cele mai sarace tari ale lumii a fost dezbatuta ieri in plenul Parlamentului European din Strasbourg (22 aprilie 2008). Comisarul european pentru Dezvoltare si Ajutor Umanitar, Louis Michel, a anuntat suplimentarea alocarilor cu inca 117,25 millioane euro pentru anul curent. Banii mobilizati prin bugetul comunitar in acest scop ating, asadar, suma totala de 283,25 milioane euro in 2008.
Anarhia maximelor globale
Cresterea preturilor la resursele agricole primare este de durata? Resursele naturale limitate constituie sau nu un obstacol al cresterii economice in viitor?
In elucidarea acestor capcane pornim de la identificarea cauzelor care dinamiteaza preturile. In caz contrar, gestionarea eficienta a crizelor globale actuale pica in derizoriu.
Trei perceptii diferite ale realitatii intra in competitie.
- Majoritatea politicienilor si a specialistilor crede ca dinamica preturilor la alimente este justificata de fundamentele economice. Cererea mai mare a pietei mondiale pare a fi factorul major de presiune. Doar ca, in acest caz, o oferta mai mare ar trebui sa duca la re-echilibrarea preturilor la nivelurile precedente. Cresterea preturilor este, asadar reala, dar temporara, similare crizelor din anii ´70.
- Unii cred ca preturile produselor alimentare cresc brusc din cauza speculatiilor. Justificarile lor tin de ratele mici ale dobanzilor actuale si alternativele reduse de profit pe pietele financiare internationale. De pilda, George Soros este partizanul acestei viziuni si crede ca faza ascensiunii nu este inca incheiata. Doar ca balonul preturilor artificial umflate de catre speculatii presupune ca, la un moment dat, el se va sparge, iar preturile isi vor reveni.
- Altii considera ca era resurselor naturale ieftine s-a incheiat. Reputatul economist Paul Krugman impartaseste mai degraba aceasta viziune. Rezervele de petrol sunt in curs de epuizare. Resursele de pamant arabil la fel. Metalele de baza aidoma.
Retrospectiva economica ne ofera si ea un raspuns. Sa ne amintim, de pilda, ca acum noua ani specialistii revistei The Economist isi faceau publice temerile cu privire la volatilitatea pretului petrolului, situat pe atunci la 10 dolari barilul. Ei avertizau ca perspectivele de crestere a preturilor sunt limitate si discutau pe atunci despre posibilitatea diminuarii sale la 5 dolari barilul. In prezent, barilul se vinde pe pietele lumii la 118 dolari. Comentariile sunt de prisos si concluzionam.
Tsunamiul alimentar este de nestavilit. Nu putem propune inca noi resurse pe modelul petrolier al descoperirilor din Golful Mexic sau al Marii Nordului, care au domolit crizele celui de-al optulea deceniu. Planeta este finita, iar alimentele modificate genetic nu doar ca sunt costisitoare pentru tarile sarace care nu dispun de tehnologiile aferente, dar sunt si extrem de controversate. Sanatatea devine la randul sau din ce in ce mai "scumpa". Nici potolirea ritmurilor de crestere ale Chinei si Indiei nu sunt plauzibile, pe modelul traseului european si japonez din ultimele trei decenii. Schimbarile climatice nu mai sunt temporare. Maximele globale par a se contura.
Nu mai incape nici o indoiala ca puterea de cumparare va fi afectata in tarile dezvoltate, iar cresterea bunastarii limitata. Nici ca tarile sarace vor duce o periculoasa politica de subzistenta. Vremurile bune apun. Sperantele noastre sunt alimentate acum de investitiile in cercetare si inovare, de managementul eficient al crizelor globale.
Nota: Andreea Vass este cercetator la Institutul de Economie Nationala si consilier la Parlamentul European
Alegeri SUA
Strict legat de subiect, cateva chestiuni:
- conceptul de dezvoltare durabila, acum esuat, nu a fost elaborat de distinsi economisti din Scoala Americana, reciclati ulterior la FMI?
- se poate vorbi de "tara in curs de dezvoltare" in cazul Etiopiei sau Burkinei Fasso? Nu e mai corect sa se revina la notiunea hulita de "lumea a treia" cu toate implicatiile sale?
- dupa ce sistemul financiar mondial si globalizant a intrat in deriva, oare ideea de speculativ" , "speculant" n-ar trebui sanctionata si o asemenea activitate nula economic, profitabila doar pentru cativa, sa fie pusa la index? Ideea ca economia e un joc, ca agentii economici sunt jucatori mi se pare o infantilitate.
-Uniunea Europeana este un bloc protectionist care practica in cadrul ei cel mai deasantat liberalism. N-ar trebui acest lucru bine precizat, pentru a curata ideile noastre de zgura demagogiei?
-de ce oare se evita sa se recunoasca esecul "doctrinei Reagan" care a dat un impuls bolnav neoliberalismului, la fel de nociv prin mesajele sale ca si nazismul sau comunismul. Si el vorbeste despre invingatori si invinsi, dar se preface ca are alte criterii de clasificare. Egalitatea sanselor? O escrocherie! Ce egalitate de sanse ar putea fi intre un Becali si un ins oarecare? Poate numai in fata lui Dumnezeu.
-
Cand nu exista o cantitate suficienta de alimente, intra in actiune economia de piata. Cine are suficienti bani pune ceva pe masa cine nu are destui, moare de foame
Romania poate produce o cantitate mare de produse agricole in comparatie cu alte tari. UE a fost dispusa de dea o gramada de bani pentru a ajuta agricultura romaneasca dar guvernantii nostii au avut grija ca banii sa nu ajunga la producatori, acestia ori iesind in pierdere ori au avut un profit care nu justifica efortul.
Si asa au disparut o gramada de produse agricole de pe piata globala, contribuind in anumita masura la criza globala.
Mda, guvernul actual a doborat orice record de incompetenta. Incompetenta guvernului ajunge sa afecteze, fie si indirect, pe oameni de pe alte continente. De ce spun asta? Pentru ca in final esecul sau succesul din agricultura romaneasca define de guvernul care are toate mecanismele de control asupra agricultuirii.
Vrei ca producatorii agricoli sa nu mai cultive X, tai subventia pt cultura X. Vrei sa cultive Y? Dai subventie pt Y si contracte pt recolta.
Dar nu credeti ca ar fi fost mai relevant sa fie inseratata fotografia unui sac de grau ... sau a unei vaci?
De ce trebuie sa vedem zi de zi fotografiile (de proasta calitate si de rezolutie mica) ale jurnalistilor hotnews?
Sa vina PDL la guvernare, fara alegeri libere.
Sa vezi atunci cum o sa curga pe strazile Romaniei numai lapte si miere !
Romanii au un talent malefic de a se tranti reciproc.
Faceti o referire foarte pe fuga(scurta) la cauza "impotentei" agricole europene. Cauza care nu tine nici de concurenta si nici de competenta.
Cotele de productie au "omorat" mai multi producatori decat trecerea pe productia de combustibili bio, etc. Acolo este imbecilitatea. Si nu vad vre-un semn european de "renuntare la cote" indiferent ca vorbim de agricultura sau industrie.
Iar despre
"Nu mai constituie pentru nimeni o surpriza ca nu reusim sa satisfacem din productie proprie nevoile noastre de consum."
Suna fumos dar este doar "gol ". Nici o tara europeana (poate Olanda sa ma contrazica) nu isi mai satisface din productia interna nevoile de consum. Stiu nu dand exemple identice putem face ceva sa se miste. Da nici stand la Strasbourg in sedinte. Cati agricultori romani au vizitat eurodeputatii romani (nu mai intreb de deputati) ? Cator agricultori le-au dat o mana de ajutor explicandu-le ce ar trebui sa faca macar pt accesarea unui fond european daca pt "organizare" si "management" e pre mult asa "gratis"?
Stiu asta e treaba guvernului in principal dar e si treaba "alesilor" locali sau parlamentari.
Pensionarii fac foamea in tara asta demult. multi primesc lunar pensie de 400-500 lei acum. ma gandeam cum naiba poate trai un batran muncit cu banii astia? pomenile cu miei, lapte, oua si cozonaci sunt o sfidare a politicienilor din toate taberele. adica ei isi permit sa le dea gratis, in timp ce pensionarii isi trag zilele de la o saptamana la alta. sigur ca nu-ti pasa cine iti da cand faci foamea. totusi ce facem cu ei?
- exista o fragmentare a perceptiei data de faptul ca perspectivele prezentate in articol par orientate doar spre cerere sau doar spre oferta. Mecanismul de piata ne incurajeaza sa luam in calcul ambele viziuni. Astfel, o parte din cresterea de preturi la produsele alimentare este justificata de cresterea cererii iar o parte este justificata de o teorie a la Krugman; imbinarea motivatiilor de mai sus (procentul de impact) difera de la tara la tara in functie de conditiile specifice (in UE putem vorbi de o coerenta data de PAC dar oricum raman disparitati semnificative) - de aceea cred ca si unii si ceilalti au dreptate (sau gresesc) pentru ca toti fac aprecieri generale.
- pede alta parte, limitarile tehnice la dispozitia economistilor fac aprecierile mai degraba statice decat dinamice - o apreciere in dinamica
are mari sanse de esec din cauza numerosilor parametrii care se introduc in rationament si care sunt aproximati cu proxy mai mult sau mai putin
inspirati.
Un final de saptamana bun si plin de Lumina!
Iar problema e ca sistemul economic liberal introdus de Reagan la inceputul anilor 80 si-a aratat limitele. E nevoie de noi concepte si de noi accente. Uite doar doua:
1)reabilitarea rolului statului in organizarea , conducerea si reglementarea economiei, in sustinerea sectorului privat, in evitarea esecurilor liberale ale pietei, in asumarea riscurilorpe care oparticularii nu pot sa si le asume. Statul nu e un prost administrator, cum spun cei care vor sa fure nestingheriti, ci administratorii statului pot sa fie sau nu prosti. Sau hoti. Ceeea ce altceva.
2) revigorarea economiei SOCIALE de piata. Economia nu e mama pentru unii si ciuma pentru altii. Este o activitate sociala care ar trebui sa asigure existenta decenta a tuturor. S-a cam destramat mitul "desteptilor" capabili sa castige din mari afaceri. Viata este munca. Mari afaceri se fac atunci cand se schimba sisteme politice si apar pete albe in structura economica, adica dupa revolutie, se mai fac dupa razboi, sau cand se produc mari salturi tehnologice- o data la 50 de ani.
1) trage direct in inima preturilor la mancare
2) tai picioroangele nesmitite ale preturilor care alearga asa nestingherite prin piata lui post-reaganiana.
"Economia nu este mama pentru unii si ciuma pentru altii". Pe vremuri (vreo 20 de ani) in loc de economie se spunea "oranduirea socialista" sau "oranduirea socialista multilateral dezvoltata". Ai fost cumva pe la anticariat si ai cumparat oarece exemplare din Omagiu ?:
"S-a cam detramat mitul desteptilor" zici tu. Frate keynes, societatea viitorului, vrei or nu vrei, va fi una a informatiei, in care numai cei destepti vor suprvietui. Mai treci de la anticariat la DIverta si Carturesti si mai cumpara si carti de dupa 1960. Poti incepe cu asta: http://www.funkybusinessforever.com/
(Te pomenesti ca oi fi nea Nelu in persoana, care reia speech-ul de la TVR de pe 22 decembrie, cu "tradarea cauzei socialiste"). Tataie, Kapital mai traieste. Marx a murit si nici comunismul nu se simpte prea bine.
Domnule Geoana ma auziti?
E vorba de Domnul ONCU din Sannicolaul Mare-Jud.TIMIS!!!!!!!!!