Am 30 de ani. La fel ca multi cititori ai HotNews.ro. Si, la fel ca multi dintre ei, am simtit ceva nedefinit la moartea lui George Pruteanu. Dincolo de emotia umana, dincolo de stire, mai e ceva: moartea unuia dintre primii oameni vii, cu adevarat vii, ai spatiului public de dupa 90. Caci Pruteanu asta a fost. Cu celebra sa emisiune despre nesuferita gramatica a adus un stil nou in televiziunea copilariei mele.

Era - va mai amintiti? - o televiziune care nu scapase inca de inhibitiile comuniste. Era populata de figuri triste, vesnic suparate, de prezentatori decrepiti, de emisiuni care azi ne-ar da fiori. Pana si culorile erau sterse. Atunci a erupt Pruteanu la Tele 7 abc cu emisiunea lui jucausa, muscatoare, antrenanta. Interesanta, pe scurt.

A avut un succes fabulos tocmai pentru ca era altceva. Transferul emisiunii la PRO TV a validat perceptia ca Pruteanu schimbase paradigma televiziunii: un one-man show de succes.

Acea emisiune mi-a demonstrat ca televiziunea nu trebuie sa fie mereu morocanoasa. Si stiu ca multi dintre colegii mei de generatie au perceput-o la fel. Dovada stau multe dintre comentariile postate la articolul despre moartea lui Pruteanu.

Mai tarziu, Pruteanu s-a demonetizat. A intrat in jocurile politice, mai mereu neinspirat, si-a agatat de coada etichete. Si-a pierdut farmecul? Nu stiu. Ce stiu e asta: gramaticul cu verb piscator ramane pentru mine omul care a schimbat ceva in mersul televiziunii.