Ministrul Finanţelor a declarat în mod neinspirat, imediat după audierile din Parlament, că Pilonul II de pensii s-ar desfiinţa. Contextul iniţial a fost acela al unei întrebări legate de contribuţiile celor care au PFA, însă răspunsul de pe holurile Parlamentului a fost unul foarte elaborat, părând a se referi la toţi contribuabilii la aceste fonduri: “Pilonul II de pensii se va desfiinţa, iar banii se vor întoarce la cei care au cotizat, aceştia având posibilitatea de a opta pentru bugetul asigurărilor sociale sau pentru Pilonul III de pensii. Vor opta între stat şi privat”, a fost declaraţia domnului Ionuţ Mişa preluată în mass-media.

Cristian TudorescuFoto: Arhiva personala

Nicăieri în noul Program de Guvernare nu apăruse această temă, iar realizând amploarea efectului produs de această declaraţie, ministrul Ionuţ Mişa a negat ulterior un astfel de scenariu. Totuşi, este suspect modul în care subiectul pensiilor românilor care contribuie la Pilonul II apare, din când în când, în discuţie, gurile rele spunând că este şi pentru a lua pulsul, a testa vigilenţa societăţii pe o astfel de temă.

• Cifrele si adevărurile trunchiate despre pensiile private

Următoarele cifre arată traiectoria sistemului de pensii private obligatorii, aşa-numitul Pilon II, care priveşte orice cetăţean al României care are la acest moment o vârstă sub 55 de ani (notă: la momentul 2008 au fost incluşi obligatoriu cei sub 35, iar opţional cei care aveau sub 45 de ani). Inclusiv pe cei care lucrează la ora aceasta fără contract de muncă îi priveşte acest sistem, căci prin a nu contribui, îşi anulează accesul la o sursă de venit după pensionare:

- pentru 6,7 milioane de români s-au virat contribuţii la Pilon II, iar deţinerea medie la 31 mai 2017 era de circa 5.300 RON, aşadar ceva mai mult de 1.000 EUR/participant, conform statisticilor Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR). Desigur, putem opera cu nuanţe aici, în sensul că cei cu salariu sub media naţională au acumulat mai puţin, iar cei cu venituri superioare mai mult, însă această sumă de “aproximativ 1.000 EUR” a fost frecvent citată în mass-media.

- contribuţia este acum 5,1% din salariul brut, deşi conform graficului iniţial ar fi trebuit să fie 6% încă de acum câţiva ani. Cu alte cuvinte, toate Guvernele ultimilor 3 ani au limitat această contribuţie, privând practic participanţii la sistem de efectul compunerii pe termen lung a acestor sume, iar în final, de o suma mai mare şi o pensie mai mare. Dacă procentul ar rămâne, să spunem, la 5,1% din salariu până la pensionare în loc de 6%, e ca şi cum Guvernul ar tăia aproape 15% din pensia finală a românilor care contribuie şi care vor ajunge la vârsta pensionarii după anul 2045.

- românii contribuie, în medie, cu circa 150 RON/luna, reprezentând acel 5,1% dintr-un salariu mediu brut de peste 3.000 RON.

- venitul la pensionare: pentru cei care se vor pensiona după 2045 este un fapt asumat acela că din Pilonul I vor avea o pensie de circa 30% din venitul salarial. Pilonul II ar trebui să le mai asigure încă aproximativ 15% din venitul anterior pensionării, aşadar acest sistem obligatoriu nu va putea înlocui pe deplin celelalte surse.

De la exemplul de succes din Chile, până la naţionalizări în Estul Europei:

Modelul de tip “Pilon II” a apărut în Chile încă din anii ’80 şi apoi a fost adaptat pe situaţiile mai multor state. Chile se situează la momentul pensionării majorităţii celor care au intrat în sistem în anii ’80. Un astfel de sistem a degrevat statul de deficite ulterioare rezultate din sistemul public de pensii şi a impulsionat economia sud-americană, văzută acum drept cea mai dezvoltată de pe acel continent.

Mai aproape de noi, răbdarea statului a durat mai puţin de 15 ani, din preajma anilor 2000 până în 2015. In Ungaria în mod brutal, iar în Polonia într-o varianta ‘soft’, în două trepte (2013 – 2015), s-a operat o aşa-numită naţionalizare a fondurilor private de pensii. In Polonia, majoritatea sumelor au ajuns în sistemul Pilon I (public), într-un subcont pe numele titularului respectiv.

Aşadar temerea privind o naţionalizare există. In Romania, ar trebui încă 5 ani să nu se vorbească ceva despre Pilon II şi să fie lăsat să funcţioneze, pentru a se sterge din memorie declaraţiile neinspirate venite dinspre mediul politic.

• Adevărurile trunchiate de pe la noi

1) “Am în cont 1.000 euro după aproape 10 ani. Dacă s-ar naţionaliza, de fapt pierd acei 1.000 de euro.” Adevărat doar până la un punct, însă pierderea nu este doar acea mie de euro. Simulările arată că în primii 10 ani se acumulează cam a 20-a sau a 25-a parte din ceea ce se va acumula în 40 de ani, presupunând că cineva virează constant de la vârsta de 25 de ani până la 65 de ani.

Ce vedem acum în conturile de pensii private reprezintă doar 4-5% din ce am vedea după încă 30 de ani. Explicaţia este una matematică şi ţine atât de acumularea constantă de sume în timp, cât şi de randamentele compuse pe toata aceasta perioadă.

Prezint rezultatele unei simulari aplicate deţinerii medii a unui român, presupunând că a intrat în sistemul de pensii încă de la început:

- are 5.300 RON în contul de Pilon II după aproape 10 ani, conform statisticilor APAPR.

- va contribui constant, cu 160 RON lunar, reprezentând 5,1% x 3150 RON salariul mediu brut estimat pentru anul 2017. In realitate, lucrurile pot sta chiar mai bine, deoarece salariul mediu brut are tendinţa de creştere pe termen mediu, iar în rezultatele de mai jos nu am presupus nicio creştere în termeni reali a salariului timp de 30 de ani, nici a contribuţiei.

- randamentul net în termeni reali, după toate comisioanele aplicabile, este prezentat în 3 scenarii: varianta centrală 3,5%/an, optimistă 4%/an, prudentă 3%/an. In perioada recentă, randamentul mediu a fost de 5,5% anual, însă pe termen lung este conservator să considerăm un randament mai redus.

Nota: Calculele aparţin autorului

Aşadar, dacă nu avem surprize din partea vreunui Guvern, un român care va avea salariul mediu timp de 30 de ani în România ar putea avea peste 25.000 EUR acumulaţi în contul de Pilon II, la momentul pensionării. Suma se transforma în pensie lunară, iar soldul rămas în cont va produce în continuare randamente, însă ceva mai mici (estimativ 2-3%/an).

De asemenea, suma orientativă de 25.000 EUR de la momentul pensionării trebuie privită în termeni reali. Viitoarele creşteri de salarii în economie nu au fost incluse în calcule, iar acestea ţin loc şi de componenta inflaţionistă care va apărea pe acest interval îndelungat.

Dacă s-ar modifica regimul pensiilor Pilon II, aceasta ar fi suma potenţială deturnată: statul nu te-ar priva de 1.000 euro, ci de un potenţial de 25.000 euro.

Politicienii care aruncă în spaţiul public ideea naţionalizării fondurilor de pensii se bazează şi pe faptul că indivizii nu întrevăd acum suma de 25 de ori mai mare de la final.

2) “Pensia din Pilon II va fi foarte mica, deci mă pot dispensa de ea”, consideră o mare parte din contribuabili. Adevărul este din nou spus pe jumătate: nicicând nu s-a afirmat că Pilonul II va înlocui în totalitate pensia de la stat, cel puţin timp de o generaţie sau două. Trecerea s-ar face gradual către privat. Pentru cineva care se va pensiona dupa anul 2045, înlocuirea venitului cu care s-a obişnuit prin prisma salariului va fi, cu aproximaţie: 30% din Pilonul de stat, iar 15-20% din Pilonul II, dacă ipotezele de acum rămân valabile până atunci. Cineva cu un salariu brut de 1.000 EUR ar avea o pensie de la stat de circa 300 EUR şi una din Pilon II de circa 150-200 EUR.

3) Rambursarea sumelor: “Să mi-i dea de pe acum, găsesc eu unde să plasez cu mai mult de 3-4% pe an”

Revenind la declaraţia neinspirată a Ministrului de Finanţe, probabil sesizând gravitatea anunţului privind Pilonului II, domnul Mişa s-a grăbit să menţioneze faptul că se vor rambursa sumele către participanţi. In primul rând este nefezabil să se ramburseze 8 miliarde de euro plasaţi în titluri de stat, obligaţiuni şi acţiuni, deoarece acest lucru s-ar face în urma unor vânzări forţate ale acestor deţineri ale fondurilor, la preţuri mult depreciate.

Dar ideea de a primi acei bani acumulati poate să surâdă multora. E adevărat că sunt suficiente oportunităţi să investeşti pe următorii 30 de ani cu mai mult de 3% sau 4% pe an. Insă apar aici două întrebări:

- câţi dintre cei 6,7 milioane de români nu şi-ar lua mobilă de acei 1.000 EUR, dacă ar fi rambursaţi către fiecare?

- dacă i-ar depune, totuşi, într-un cont de Pilon III (acela opţional), câţi ar economisi, în mod disciplinat, 160 RON/lună timp de 30 de ani?

Răspunsurile le vedem chiar în Pilonul III, unde sunt circa 400.000 de participanţi, aşadar sub 10% faţă de cei din sistemul obligatoriu.

4)Iluzia opţiunii între Pilon III şi Pilon I, pe o scară largă.

Continuând extrasele din declaraţia ministrului, căci ea ar mai putea apărea în viitor sub alte forme, sau enunţată de alte persoane: oamenilor li s-ar fi dat opţiunea de a merge în Pilon III sau în Pilon I, mai spunea domnul Mişa. Aici avem un exemplu apropiat geografic, într-o ţară cu o cultură financiară mai avansată faţă de a noastră: din nou revin la exemplul din Polonia.

Citeste intreg articolul si comenteaza peContributors.ro