Spuneti si voi, n-a avut dreptate? Anul trecut in martie presedintele Basescu respingea numirea dlui Cioroianu pentru postul de Ministru al Afacerilor Externe, cu motivarea ca nu are destula experienta pentru demnitatea vizata. Ei bine, este corecta aceasta afirmatie, in sine?
Este valida motivatia pentru respingerea candidaturii dlui Cioroianu? Privind retrospectiv raspunsul e un "da" categoric. Ministrul “Yes, of course”, ministrul lagarelor din desert, cumatrul infractorului Argint, episoadele jenante pentru dl Cioroianu s-au insirat unul dupa altul. Nu, nu vad rea-credinta in liderul PNL; pur si simplu e vorba de … ei bine, da, lipsa de experienta pentru postul pe care a ajuns sa-l ocupe.
Dar gestul prezidential ar fi avut o justificare chiar daca raspunsul n-ar fi fost nici pe departe atat de categoric.
Mereu, mereu, intr-un mod enervant de previzibil si de raspandit, dezbaterea publica ocoleste problema de fond, considera doar politica partizana (cu eternul si obositul cliseu al razboiului dintre palate), si ignora complet interesul public. Interesul public este ca ministri, demnitari numiti, sa fie potriviti pentru postul pe care il ocupa.
Sa aiba experienta, sa aiba pricepere administrativa, sa aiba un mandat politic clar, sa aiba o conduita politica si personala care sa-i recomande sau macar sa nu-i faca incompatibili cu demnitatea publica in general si cu postul pe care-l vizeaza la modul specific.
Gestul prezidential ar fi fost justificat oricum pentru ca a ridicat in mod public problema experientei candidatul propus sa fie seful diplomatiei. Fie ca a posteriori se dovedeste ca temerile sunt reale, fie ca nu, este perfect justificata dezbaterea prealabila asupra competentei unei persoane propuse spre numire intr-o demnitate publica.
La fel cum ar fi justificata aparitia guvernelor din umbra, mereu anuntate si mereu lasate in intuneric. intr-o democratie ne-originala punerea in discutie a unei astfel de candidaturi duce la cresterea calitatii membrilor cabinetului, evitand surprizele care, in virtutea unei legi a lui Murphy, sunt intotdeauna neplacute.
In democratia noastra originala dezbaterea asta nu duce la nimic, pentru ca nici macar nu se poarta. Presedintele a respins motivat desemnarea Noricai Nicolai la conducerea ministerului Justitiei. Reactiile politicienilor dar si ale comentatorilor (cel putin cei pe care televiziunile aleg sa-i aduca in studio) au fost aceleasi aiureli uzate: scandal, razboi, ce vrea Basescu, constitutia care ar fi incalcata etc.
Motivatia, in sine, si chestiunea de fond a adecvarii dnei Nicolai pentru postul vizat, asta n-o discuta nimeni, eventual e expediata rapid si fara noima. Desi, repet, fie ca presedintele are dreptate fie ca nu, acesta e lucru cel mai important.
in ce ma priveste, consider ca motivarea gestului prezidential este incompleta. intr-adevar, episodul nepoatei lasate pe post in Senat a avut un impact public negativ, iar asta, dar si reactia ulterioara a dnei Nicolai (partea grava a episodului, dupa parerea mea) n-o recomanda pe dna senator pentru postul sensibil de ministru al Justitiei. Dar cred ca un motiv mai puternic, neenuntat, este ca dna Nicolai nu pare deloc compatibila cu mandatul politic care ii este incredintat.
Prin declarati si actiuni in calitate de membru al Comisiei Juridice a Senatului dna Nicolai s-a aratat o adversara constanta (de exemplu) a legii Agentiei Nationale de Integritate. Guvernul acesta si-a asumat public punerea in functiune a acestei Agentii, ba chiar rezultate concrete.
Legea este in continuare in dezbatere, are nevoie de suportul titularului Justitiei; or, cum spuneam, candidatul PNL la aceasta demnitate s-a manifestat constant impotriva legii. E un caz flagrant de nepotrivire.
si, chiar daca n-ar fi, pana la urma, care e motivul pentru toata aceasta agitatie, toate fetele si vorbele grave de pe sticla televizoarelor? Ca sa lamurim si aceasta chestiune tocata ad nauseam, nu e nici un conflict, dl Basescu si-a exercitat o prerogativa constitutionala, conform unui text cat se poate de explicit al Curtii:
“Presedintele Romaniei nu are drept de veto fata de propunerea primului-ministru, ci are dreptul de a verifica corespunderea pentru functie a candidatului si poate cere primului-ministru o alta propunere de candidat la functie. in toate cazurile respingerea candidaturii trebuie sa fie motivata.” (CCR, decizia nr. 356/2007)
si atunci? Neavand drept de veto, presedintele nu poate obliga premierul sa propuna alta persoana, poate doar sa solicite; la fel cum premierul poate sa-i respinga solicitarea, desemnand acelasi candidat. Ceea ce nu ma indoiesc ca va face, apoi comentatorii de troc-sou vor debita aceleasi prostii partizane, iar episodul se va incheia fara ca dezbaterea sa se fi preocupat la modul serios daca avem un ministru al Justitiei potrivit pentru postul pe care il ocupa.
Update (Ionut):
Premierul Tariceanu refuza asadar dezbaterea refuzului si aduce argumente pentru acceptarea numirii dnei Nicolai.
2
1
