Într-un articol publicat ieri pe Contributors.ro, Sorin Ioniță face o analiză a alegerilor pentru Parlamentul European, privind strict șansele candidaților de pe listele de partid de a câștiga mandat. Din acest punct de vedere, miza[1] alegerilor este mult mai redusă decât ar părea la o primă vedere.
Explicația e simplă. Sunt 32 de mandate PE supuse alegerii, iar atribuirea lor către partide se face proporțional, în funcție de procentul de voturi obținut[2]. Fiecare 3,125 (100/32) puncte procentuale obținute de un partid înseamnă un mandat în plus câștigat. Mandatele obținute astfel de partid sunt câștigate de candidații partidului, în ordinea stabilită de conducerea acestuia pe listă. Asta înseamnă că, pentru un partid care e sondat cu 20% intenție de vot, candidatul de pe prima poziție poate pierde mandatul doar dacă în alegeri partidul obține sub acel coeficient de 3,125% [3] – iar un astfel de rezultat are o probabilitate atât de mică încât putem să-l considerăm imposibil. De fapt, în practică se constată că în interval de 4-6 săptămâni, de la depunerea listei și începerea campaniei electorale și până la alegeri, marja în care poate evolua scorul unui partid este mult mai îngustă; cu atât mai mult se restrânge numărul candidaților al căror mandat ”se joacă” efectiv în alegeri. Dl Ioniță îi listează în articolul său.
Ar trebui spus că situația asta nu are nimic de a face cu partidele noastre, oamenii de pe liste sau cu alegerile pentru PE în particular. Faptul că în ce privește candidații alegerile au o influență foarte restrânsă și greu de urmărit pentru alegătorul obișnuit este o consecință directă și inevitabilă a sistemului de vot proporțional pe liste de partid. El se manifesta identic la alegerile pentru Camera Deputaților și Senatul României, înainte de schimbarea legii electorale, în 2008. Existau așa zise ”locuri eligibile” în fruntea listelor din circumscripții, unde stăteau liderii și sponsorii principali, fiindcă aveau siguranța mandatului. Erau locuri semi-eligibile, pentru cei din eșalonul secund, protejații, al căror mandat depindea de alegeri și de șansă. Existau, în fine, locuri ne-eligibile, unde era umplutura. Acum, din motive destul de clare și de valabile, tratatele europene impun alegerea PE prin sisteme de vot proporționale, nu impun însă listele de partid; oricum, particularitățile acestui sistem de vot și dezbaterea asupra alternativelor nu sunt subiectul acestui articol (sau al celui semnat de Sorin Ioniță).
Acestea fiind spuse, reproșul meu la adresa analizei dlui Ioniță nu este că e greșită (nu este) ci că privește lucrurile dintr-un punct de vedere foarte îngust, ca și cum am trata faptele unui criminal în serie strict din punct de vedere al teoriei jocurilor. Nu știu dacă autorul împărtășește ideea, însă cu siguranță articolul lăsa chiar impresia că identitatea candidaților al căror mandat depinde efectiv de alegeri este singurul aspect care contează (scrie dl Ioniță, ”Practic, în raport cu ultimele sondaje disponibile şi cât de cât credibile, prezenţa dv la urnă şi votul pentru o listă sau alta determină doar dacă următoarele persoane, aflate în preajma pragului de popularitate al fiecărui partid, merg sau nu la Bruxelles.”) Cu această afirmație sunt într-un dezacord categoric.
E limpede, fie și dacă privim doar afișele de campanie, că alegerile pentru Parlamentul European sunt un preambul al alegerilor prezidențiale de la finalul acestui an. Premierul Ponta ia prim-planul afișelor PSD, dnii Antonescu și Iohannis au afișele lor, dna Udrea e în fruntea grupului de candidați PMP. Niciunul dintre aceștia nu candidează la PE, în schimb toți sunt dați de comentatori și de propriile partide ca posibil candidați la alegerile prezidențiale (doar dl Predoiu, în ton cu prezența sa mediatică discretă, lipsește de pe afișele PDL, cel puțin cele pe care le-am văzut eu). Dl Antonescu a dat deja de înțeles că ar putea să renunțe la candidatură, e de așteptat ca o decizie să fie în funcție de scorul la alegerile din 25 mai. Cum spuneam, nimeni nu se așteaptă ca scorul PNL să se înjumătățească sau să se dubleze, cu efecte la fel de dramatice asupra candidaților PNL care pierd respectiv câștigă mandatul PE. Însă doar o diferență de câteva procente, mai ales în conjuncție cu rezultatul altor partide din opoziție, va putea determina o decizie privind strategia PNL la alegerile prezidențiale și după. Aș zice că consecințele acestei schimbări sunt mai importante decât prezența sau nu la Bruxelles a dlui Helvig. Consecințe similare vor avea și scorurile PDL, PMP, FC, PNȚCD șamd Toate astea vor influența strategia partidului, politica de alianțe, cariera viitoare a celor din fruntea listei (dincolo de prea-asiguratul loc în PE) sau a celor din fruntea afișelor.
Iar cazul PSD este particular. Vorbim de primul partid major care intră în alegerile pentru Parlamentul European cu un mesaj clar și fără echivoc eurosceptic (cel puțin). Candidații PSD, spun afișele acestui partid, sunt aleși și se duc la Bruxelles ca ”să apere România”. Țara noastră are nevoie să fie apărată, la modul general, de Europa. Avem inamici la Bruxelles. Și până acum aveam un astfel de discurs eurosceptic sau chiar antieuropean, cel puțin pentru uz intern. Însă este prima oară când devine mesaj principal de campanie. Din nou, e absolut imposibil practic ca efectul acestei campanii să fie – să zicem – dublarea sau înjumătățirea scorului alianței conduse de PSD. Să nu se sperie dna Grapini (locul 5), nici să nu-și facă speranțe dl Brădățan (locul 23). În termeni de candidați, vorbim tot de una, două, maxim trei persoane. Însă, dacă după o campanie electorală centrată pe acest discurs, PSD va avea un surplus de câteva procente[4], politica acestui partid se va schimba, cel puțin în această privință. Și nu doar PSD. E perfect natural ca atunci când electoratul premiază în efect un anumit tip de discurs, partidele să-și schimbe politica în consecință. Observațiile demnitarilor europeni vor avea mai puțină greutate, influența liderilor de partide europene asupra membrilor din România se va reduce și ea, încercarea de a alinia politica noastră la normele formale sau informale din Occident va primi o serioasă lovitură.
