Am in vedere Dezbaterea cu tema Cartile viitorului, viitorul cartilor, care a avut loc in ziua de 21 martie 2014, la Standul Romaniei de la Salonul International de Carte de la Paris (martie 2014). Prietenul Basarab Nicolescu a avut grija sa trimita o relatare despre aceasta Dezbatere, la care au participat, intre altii, teatrologul George Banu, scriitorul Alexandru Calinescu si Ambasadorul Romaniei la UNESCO, Nicolae Manolescu. Chiar prin aprecierea inscrisa in titlul relatarii, Mostenirea umanitatii nu este amenintata de noile tehnologii, George Banu isi ia distanta fata de repetatele declaratii anterioare facute de diversi oameni de cultura romani, in care se pretindea ca Internetul ar constitui o amenintare la adresa culturii. S-a facut deci, in aceasta dezbatere, un pas esential in directia buna. Alte cateva observatii ale lui George Banu mi se par importante. Mai intai, a constatat ca viitorul cartii pe hartie este vazut diferit de diferitele generatii. Apoi a marturisit ca fantasma hartiei, pentru d-sa esentiala, nu mai exista la tinerele generatii, studentii sai sunt fericiti « ca nu ating materia ». George Banu a observat ca actul lecturii, dorinta de citit nu dispar, chiar daca nu mai implica hartia. S-a detasat astfel de Alexandru Calinescu, pentru care este de neconceput disparitia cartii pe hartie. Dar o afirmatie de incheiere a lui George Banu, care « nu crede ca modificarea tehnologiilor ne va afecta fundamentele » merita sa fie discutata, dupa cum si Nicolae Manolescu ne ramane dator cu explicatii atunci cand, in aceeasi Dezbatere, reproseaza Internetului ca « nu are spirit critic ». Prin faptul ca Internetul este intr-o continua dinamica, erorile sunt inevitabile, dar tocmai aceasta stimuleaza spiritul critic al utilizatorului, care urmareste si compara cu circumspectie toate informatiile.
De-a lungul istoriei, omul a recurs la tot felul de proteze, ale muschilor, ale simturilor si acum, in mod special, ale activitatii cerebrale. Initial, aceste proteze au avut numai un statut instrumental. Dar nu este confirmat de experienta faptul ca uneori, prin utilizare insistenta, o proteza se poate insinua cu atata putere in identitatea noastra incat s-o modifice pe aceasta in mod semnificativ ? Si nu e oare tocmai aceasta situatia calculatorului electronic, mai ales acum, in etapa Internetului ?
Sa ducem mai departe constatarea lui George Banu. Studentii sai au crescut odata cu Internetul, la fel elevii pe care-i tot observ in ultimii zece ani, mai cu seama in tabere de vara, unde se manifesta mai liber, mai independent. Imi este clar ca in mintea lor lucrurile se aseaza altfel decat se asezau in a noastra, cand eram de varsta lor. S-ar putea sa-i intelegem gresit, deci ca unele din criteriile noastre de stabilire a ceea ce trebuie ei sa invete sa nu mai fie valabile. A devenit aproape un ritual, la unii intelectuali, sa se scandalizeze ca tinerii de azi nu mai citesc (cu adoptarea presupozitiei ca este vorba de cartea pe hartie). Dar i-am vazut pe unii dintre acestia si am ramas uimit sa constat maturitatea gandirii si comportamentului lor, capacitatea de a argumenta spontan si a contraargumenta. E o alta viteza in gandire, in informare, in comunicare, in decizii, noile generatii sunt mai putin inclinate spre reverie, spre contemplare, spre intarziere si reluare a lecturii si de aici deficitul de afectivitate. La aparitia Internetului, aveam vreo 68 de ani, varsta la care se considera ca greu se mai schimba oamenii. Si cu toate acestea, pot spune fara ezitare ca Internetul mi-a schimbat viata, randamentul meu intelectual a crescut in mod substantial. Pot spune aceasta, deoarece am un termen de comparatie, situatia mea anterioara Internetului. Dar noile generatii, crescute in Internet, nu au un termen de comparatie si nu au cum sa inteleaga natura revolutionara a Internetului. Fata de acesti tineri s-a comis un adevarat atentat prin faptul ca, la peste 20 de ani de la aparitia Internetului, scoala inca nu a inceput educarea frecventarii sale corecte si cat mai profitabile. Ne aflam intr-o perioada de tranzitie, in care este nevoie de o folosire combinata a culturii traditionale, « pe hartie », si a culturii dezvoltate de Internet. Se impune o naveta continua intre cele doua medii, cele doua tehnologii, dar aceasta naveta trebuie educata si fiecare educator, indiferent de specialitate si de nivel (de la gradinita la masterat), trebuie sa fie capabil sa faca educatia acestei navete. Cat de departe suntem de aceasta situatie ! Vorbim de carte, dar acesta este un mod simbolic de a vorbi despre toate formele de manifestare a culturii scrise, revistele de specialitate nu sunt cu nimic mai prejos decat cartile iar in unele domenii sunt chiar mai semnificative decat cartile.
A ne rezuma sa mentinem Internetul intr-o pozitie de defensiva, de inculpat care se apara de anumite acuzatii, si de a pronunta un verdict de achitare (dupa ce alte instante l-au condamnat aspru) asa cum pare ca s-au petrecut lucrurile la Dezbaterea de la Salonul de Carte de la Paris, este prea putin, chiar daca e un progres fata de o situatie anterioara. Este o ironie, chiar daca involuntara, dar si o rusine ca o cucerire de asemenea proportii a inteligentei si creativitatii umane, cum este Internetul, sa fie tratata in acest fel.
Treziti-va, oameni de cultura, cei care aveti raspunderea deciziilor in materie de educatie, de monitorizare a culturii. Noile generatii au o nevoie vitala de cunoasterea utilizarii cat mai profitabile a Internetului, dar si de capacitatea de a face naveta intre cultura pe Internet si cultura pe hartie.
