Mediocritatea este extrem de insidioasa. Mediocritatea este prolifica din punct de vedere cantitativ si sterila calitativ. Mediocrii isi ascund ratarea in spatele unor cuvinte de genul: “Las’ca stim noi!”, “Puteam si eu sa scriu o trilogie, mai buna decat a lui Cartarescu!”, “Ce, noi nu stim sa facem reviste culturale?”, “Stiu eu mai bine cum sta treaba cu totalitarismul!”, “Patapievici n-a publicat in reviste cu cote ISI, nici Liiceanu!”, “Ce mare chestie ca Andreea Deciu-Ritivoi, Aurelian Craiutu, Vlad Perju, Vlad Niculescu, Cornel Ban, Dragos Paul Aligica si Grigore Pop-Eleches predau la respectate universitati din Statele Unite? Si eu predau la ‘Spiru Haret’ ori la ‘Cantemir’!’ “Cine e de vina ca n-am fost recunoscut(a) international? Plesu, Liiceanu, Patapievici, fantoma lui Noica, Paltinisul, GDS-ul, dar mai ales Basescu!” Mediocritatea a tacut malc in timpul ofensivei neo-protocroniste de demolare a ICR, initiata si coodonata de Andrei Marga, cu sprijinul entuziast al USL.
Mediocritatea a lovit in IICCMER fara jena pe vremea cand institutul era prezent, prin cercetatorii sai, in marile dezbateri stiintifice internationale, cand se publicau traduceri din Robert C. Tucker, Timothy Snyder, Anne Applebaum, Ken Jowitt si Stephen Kotkin. Mediocritatea a salutat decapitarea fostei conduceri, dar consimte incantata (face chiar suplimente de revista) la diletantism, amatorism si abuzuri in serie. Mediocritatea nu este revoltata de plagiat, reduce chestiunea la formulari de genul: “Pai nu plagiaza toata lumea?” Mediocritatea crede in condici de prezenta, in uniformitate, nu in creativitate.
Cata vreme nu submineaza valorile reale, mediocritatea este o fatalitate dezagreabila, dar suportabila. Parte din ceea ce numim conditia umana, ea devine insa extrem de deranjanta cand marsaluieste impertinent, confunda lumea spiritului cu o garnizoana si se considera indrituita sa distruga diferenta, sa aplatizeze tot ce nu intra in meschinele ei tipare.
Recomand numarul special cu tema “Mediocrity” al revistei ”Word and Text: A Journal of Literary Studies and Linguistics”, Vol. III, Issue 1, June 2013 (revista apare in engleza, editor-in-chief este Laurent Milesi de la Cardiff University din Anglia, executive editors sunt Arleen Ionescu si Marius Nica de la Universitatea Petrol-Gaze din Ploiesti). Numarul este coordonat de Ivan Callus si Arleen Ionescu. Revista include o dezbatere intitulata “Apologia de Mediocritate” cu contributii de Arleen Ionescu, Alexander Baumgarten, Dragos Ciuparu, Petre T. Frangopol, Daniel Funeriu si subsemnatul.
Reiau mai jos o excelenta postare a lui Dragos Paul Aligica pe Facebook:
“Din ciclul cam asta e valoarea. Azi: Mircea Cartarescu. Scriitorul este câștigatorul de anul acesta al premiului elvețian pentru literatură „Spycher: Literaturpreis Leuk”. Premiul, considerat una dintre cele mai importante distincții literare europene, este acordat de fundația elvețiană Stiftung Schloss Leuk iar câștigătorii obțin o bursă și dreptul de ședere la castelul din orașul Leuk timp de două luni anual, pentru o perioadă de cinci ani.
Realitatea e ca M. Cartarescu e ca si auto-exilat din Romania. Pot sa pun pariu ca sederile sale in Romania vor deveni o exceptie in anii ce vin. Si nu-l poti condamna.
Poti condamna insa plevusca intelectuala si literara care a participat, legitimat si instigat linsajul public la care a fost supus Cartarescu. Intr-un sens au reusit: au instaurat in cultura romana mediocritatea, frustrarea si ratarea cu ambit. Valorile lor si tipul lor uman sunt la putere in mod absolut azi.
