Cei care au votat , în mandatul trecut şi în parlamentul ales pe 9 decembrie 2012 , în favoarea limitării prerogativelor puterii judecătoreşti şi ale Curţii Constituţionale sau au sugerat “ domesticirea “ CSM şi ANI vor citi, previzibil, Raportul Comisiei Europene elaborat în cadrul Mecanismului de cooperare şi de verificare ca pe un text ce emană de la instituţie “ înfeudată” politic şi profund partizană. Observaţiile europene referitoare la statul de drept şi la semnificaţia crizei din vara anului trec sunt , în această lectură, irelevante şi contraproductive.
Examinat în liniile sale generale, Raportul Comisiei Europene este similar, în diagnostic şi în recomandări, celui redactat de Comisia de la Veneţia . Numitorul comun al celor două texte este evident- preocuparea pentru menţinerea standardului general asociabil domniei legii. Ţintele alese de Raport sunt previzibile şi sunt exact cele în jurul cărora s-au desfăşurat cele mai recente controverse. Votul dat de camere în chestiunea imunităţii sau iniţiativele vizând subminarea independenţei judecătoreşti sunt doar două dintre elementele de plasat în acest context. O menţiune specială merită comentariul Comisiei pe marginea recentei numiri în funcţia de Avocat al Poporului:în absenţa unui consens la momentul desemnării, datoria noului titular al poziţiei evocate este aceea de –şi demonstra independenţa.
Semnificativă este ponderea pe care o deţine, în ecuaţia analizei, raportarea la garanţiile destinate să protejeze justiţia şi justiţia constituţională. Invitaţia la adresa CNA de a –şi exercita prerogativele în direcţia ocrotirii demnităţii şi dreptului la imagine al celor afectaţi de campaniile de presă comandate politic sunt o indicaţie a faptului că suveranitatea ilimitată a mediei în România este socotită de Comisia Europeană ca incompatibilă cu spiritul moderaţiei şi al constituţionalismului. Departe de a fi o formă de apel la cenzură, observaţia europeană este parte din efortul de a încadra peisajul audio-vizual de la noi în parametrii democraţiei şi al respectării demnităţii umane. Ceea ce poate echivala cu o autentică contestare a suveranităţii trusturilor de presă şi a imunităţii / impunităţii lor. În această direcţie a încurajării asanării vieţii publice, recursul la ANI şi la respectarea poziţiei ei este firesc, după cum este firească este şi opoziţia faţă de tentativele de a submina acest mecanism instituit legal.
În fine, Raportul Comisiei Europene poate fi o lectură utilă în circumstanţele (sugeratei) revizuiri a constituţiei României. Comisia reafirmă, în analiza ei, criteriile minimale pe care politicienii români par să le ignore, deliberat. Amendarea unei constituţii nu este o operaţiune conjuncturală, iar dezbaterea asupra textelor destinate adoptării se cere a fi autentică şi cât mai largă cu putinţă. Unilateralismul constituţional este primejdios prin neglijarea compromisului şi dialogului.
Citeste tot articolul si comenteaza peContributors.ro
