Ploua cu informatii despre presupusul si tot mai evidentul plagiat al premierului Ponta, omul care a proclamat acum cateva saptamani ca va conduce “cel mai cinstit” guvern din istoria Romaniei. Din cate am aflat, se pare ca a mai copiat in volumul sau din 2010 (“Raspunderea in dreptul international umanitar”, aparut la editura Universul Juridic), scris in colaborare cu D. Coman, si dintr-o carte de Grigore Geamanu (1903-1985), profesor la drept, fost secretar general in MAI, apoi secretar al Prezidiului Marii Adunari Nationale si, dupa 1961, al Consiliului de Stat. Titlul cartii lui Geamanu este “Dreptul internațional penal și infracțiunile internaționale” (Ed. Academiei RSR, București, 1977)
Nu trebuie sa fii expert in retorsiune si represalii ca sa vezi ca volumul Coman-Ponta reproduce ad litteram, fara semnele citarii, definitiile lui Geamanu. Activist politic, neindoios, Geamanu a fost totusi un om de carte. Cand defineste, trimite la surse. Ponta nu trimite la nimic. Cand lucrezi pe computer, exista o comanda speciala pentru note, care iti permite sa alegi intre footnotes si endnotes. Dl Ponta a ales sa o ignore cu o jenanta, pagubitoare superbie. O teza doctorala fara note care sa trimita la pagina citarii este ca un avion fara aripi. La fel o carte academica.Neantul isi este siesi suficient.
Probabil ca lucrarea i-a fost recomandata lui Victor Ponta de catre conducatorul sau stiintific, DoktorvaterAdrian Nastase, care l-a avut pe Geamanu profesor. A fi parinte doctoral, precum profesorul Nastase in cazul doctorandului Ponta, te obliga la o continua munca de indrumare si la o atenta, scrupuloasa lectura a ceea ce scrie studentul tau. Altminteri, esti asemeni unui parinte care-si neglijeaza ori isi abandoneaza copilul. Ori ca un parinte care a investit mari sperante pe care le vede acum tradate. Volens nolens, rusinea doctorului plagiator se rasfrange dureros si asupra conducatorului stiintific. In fond, primul mare abuz de incredere s-a exercitat asupra acestuia. Dar profesorul Nastase nu pare catusi de putin disperat, nu agonizeaza, ci, dimpotriva, apara ratacirile fiului spiritual, nu se disociaza de acesta, nu vede de fapt nicio problema.Tout va tres bien, Madame la Marquise…
http://www.sueddeutsche.de/karriere/peter-haeberle-guttenbergs-verzweifelter-doktorvater-1.1065414
In textul tezei sale, dl Ponta a ajuns sa prezinte drept ale sale chiar si mirarile, intrebarile si indignarile autorilor din care a copiat. Sincer, este foarte probabil ca, asemeni cazului Eugen Barbu, jandarmul cultural al “Epocii de Aur”, teza sa fi fost scrisa de altcineva, care, din varii ratiuni, sa-i fi facut o poanta doctorandului Ponta. Ma intreb cat mai are de gand dl Ponta sa fuga de realitate? Minciuna, cum se stie, nu are picioare lungi. Asigurarile de solidaritate ale ex-doctorandului Crin Antonescu, atat de pretuit de profesoara Zoe Petre, nu sunt tocmai de granit cand ajungem la capitolul integritate si credibilitate. Poate ne spune Crin Antonescu cum vede el chestiunea plagiatului, a furtului, a insusirii frauduloase a muncii altcuiva, a dispretului pentru dreptul la proprietate intelectuala? “Laudate-ar Crin Antonescu” cam suna a maledictiune.
Aflam intre timp ca in CV-ul d-lui senator PNL Puiu Hasotti, auto-propus Ministru al Culturii, desemnat de Crin Antonescu pentru acest portofoliu, se mentioneaza ca a fost bursier Fullbricht la San Francisco State University in 1994. Trebuie sa fi fost o scapare de memorie care a dus la combinarea hilara a numelui senatorului William Fulbright, purtat de acest respectat program, cu acela al despotului comunist est-german Walter Ulbricht. Cine a vazut filmul “The Social Network” isi aminteste de dialogul de la inceput dintre Mark Zuckerberg si prietena sa pe tema unui nume asemanator…
Sensul, atata cat exista, al aventurii doctorale (incheiata, cum vedem, jalnic) a lui Victor Ponta, o gasim intr-o interventie a unui forumist care semneaza “Leon”:
“Ponta si-a editat (ca de scris nu poate fi vorba) teza de doctorat in 2003, cind era secretar de stat in guvernul Nastase. Era, asadar, prieten cu zeii, si-si inchipuia ca-si poate permite orice. Debarcarea de la putere a protectorului sau, cu partid cu tot, era de domeniul imposibilului. Plagiatul, atunci, era un act rational, ingaduit si de lipsa totala de caracter a personajului. Irational este comportamentul lui Ponta din momentul in care a fost numit prim-ministru. Contextul actual, in care chiar si unui nesimtit ca el ii va fi imposibil sa-si salveze pielea, era absolut previzibil. Si atunci? Ce-o fi fost in capul lui? Probabil acelasi lucru care a fost si in cel al lui Mircea Geoana atunci cind l-a vizitat pe Vantu inaintea alegerilor prezidentiale”.
Victor Ponta a trisat academic, se pare. In Europa de azi, si nu doar in Europa, asemenea fraude se platesc. A comis, in doar o luna, o multime de gesturi pe care, pe drept cuvant, Andrei Plesu le numeste magarii. Am spus-o unor amici, o spun acum si public: a existat ceva in comportamentul acestui politician si al acestui guvern care mi-a amintit de guvernul Goga-Cuza (nu ma refer la ideologie, ci la metode). Se stie, acel guvern nu a durat foarte mult. Cum scriam nu atat de demult, nu trebuie subestimat rolul prostiei in istorie.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
