Desi inca nu pare evident pentru toata lumea, suspendarea Presedintelui Romaniei pe motive politice este practic imposibila pana la alegerile din 2014. La fel si demiterea. Doua prevederi au securizat pozitia prezidentiala in fata unei posibile ofensive a majoritatii parlamentare.
1. “FILTRUL SUSPENDARII” Extinderea prerogativelor CCR asupra tuturor hotararilor Parlamentului (ingreuneaza considerabil suspendarea).
2. “FILTRUL DEMITERII” Ridicarea pragului de favorabilitate fata de demiterea Presedintelui prin referendum la jumatate din electorat (face practic imposibila demiterea).
Nu merita insistat asupra celei de a doua. E greu de pariat pe o participare la vot de peste 9 milioane de alegatori, din care fix 9 sa spuna DA la referendum.
Prima merita o discutie pentru ca se refera la procedura constitutionala de suspendare. Pasii sunt urmatorii:
- Parlamentul trimite capetele de acuzare catre CCR;
- CCR emite un aviz consultativ in care isi exprima punctul de vedere asupra presupuselor fapte ale Presedintelui de incalcare a Constitutiei;
- Parlamentul voteaza suspendarea Presedintelui luand sau nu in calcul avizul CCR – in acest sens emite o hotarare.
- Hotararea Parlamentului poate fi contestata la CCR.
Sa presupunem ca CCR emite un aviz in care spune ca nu exista fapte de incalcare a Constitutiei. Parlamentul voteaza totusi suspendarea. Hotararea de suspendare este atacata la CCR. Curtea trebuie in final sa decida daca suspendarea este sau nu constitutionala (judeca hotararea Parlamentului).
Cum poate stabili CCR asta? Art.95 alin.1 spune: “În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale.”
Se deduce de aici ca Presedintele NU poate fi suspendat daca nu exista fapte grave de incalcare a prevederilor Constitutiei. Cine stabileste asta? Curtea sau Parlamentul? Constitutia nu e clara in aceasta privinta si, cum nu poate exista un conflict intre CCR si Parlament ,care sa fie arbitrat din afara, e previzibil ca judecatorii de la CCR isi vor aroga singuri atributul unic de a judeca incalcarile Constitutiei. (art.142 alin.1 Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei).
Primul filtru, cel al suspendarii este mai important decat al doilea, cel al demiterii. Pentru ca, daca nu exista suspendarea, nu se poate pune problema demiterii.
Pragul de 9 milioane poate fi modificat de o majoritate parlamentara. De altfel, el a fost deja schimbat de doua ori. Majoritatea anti-prezidentiala din 2007 a modificat pragul de jumatate din alegatori pentru demitere la jumatate din participantii la vot pentru demitere. Majoritatea pro-prezidentiala din 2011 a adus legea la forma dinainte de 2007. Actuala majoritate anti-prezidentiala (fara UNPR) poate sa modifice din nou pragul.
Cealalta prevedere, care extinde atributiile CCR asupra tuturor hotararilor Parlamentului (deci si cea de suspendare a presedintelui) poate fi la randul ei modificata de noua majoritate anti-prezidentiala, in sensul excluderii hotararilor Paarlamentului din lista actelor care pot fi atacate la CCR. Doar ca intervin cateva complicatii.
Modificarea poate fi atacata la CCR. Cu alte cuvinte, CCR trebuie sa judece daca este conform Constitutiei ca anumite hotarari ale Parlamentului sa scape controlului de constitutionalitate. Care ar fi posibilele raspunsuri ale judecatorilor CCR?
Politic, CCR va refuza sa i se retraga un atribut tocmai recunoscut printr-o lege.
Constitutia da dreptul CCR sa se pronunte asupra hotararilor Parlamentului care privesc regulamentele celor doua camere, dar nu interzice CCR sa se pronunte si asupra altor hotarari ale Parlamentului (cu alte cuvinte prevederea introdusa in lege nu face decat sa expliciteze un atribut implicit).
Strict din punct de vedere constitutional, este usor de argumentat ca nu poate exista un act emis de o putere a statului care sa aiba consecinte si sa incalce Constitutia (care sa fie inatacabil la CCR).
Asadar, daca filtrul demiterii poate fi spulberat de o majoritate anti-prezidentiala, filtrul suspendarii nu poate fi. Toate hotararile Parlamentului pot fi supuse controlului CCR, inclusiv hotararea de suspendare a Presedintelui.
Pe fond, acest filtru rezolva un posibil conflict si un posibil abuz. Conflictul intre Parlament si CCR: cine decide daca Presedintele a incalcat Constitutia? Abuzul unei majoritati anti-prezidentiale: suspendam Presedintele chiar daca nu a incalcat Constitutia.
Si acum cateva discutii mai aplicate.
De ce noua majoritate USL are nevoie de suspendarea Presedintelui?
Sunt cateva motive serioase. IATA TREI:
1. Respectarea intelegerilor. La constituirea USL regula negociata a fost: PSD da premierul (in persoana lui Victor Ponta), iar PNL da presedintele (in persoana lui Crin Antonescu). Intre timp Victor Ponta a ajuns premier. Daca USL va obtine o majoritate de peste 50% plus unu la parlamentarele de peste 6 luni sunt sanse mari ca Victor Ponta sa fie din nou desemnat premier. Asadar liberalii si-au respectat si, probabil, isi vor respecta si peste 6 luni cuvantul dat. PSD nu isi poate respecta cuvantul dat decat in 2014 cand expira mandatul actualului presedinte ale Romaniei.
Va putea PSD sa isi respecte cuvantul dat?
Chiar si daca ar vrea, exista posibilitatea ca peste doi ani PSD sa aiba un candidat cu sanse mai mari sa castige prezidentialele (poate chiar Victor Ponta) spre deosebire de PNL. Asta e greu de prevazut acum. Cu alte cuvinte e posibil ca socotelile de acasa sa nu se potriveasca cu cele din targ si, atunci, fortati de imprejurari, cei din PSD sa nu isi poata respecta partea de intelegere care le revine.
Vrea PSD sa isi respecte partea de intelegere?
Teoretic, da. Practic, exista temerea justificata a unei coabitari sau chiar mai rau. Semnalele liberalilor au fost in general precaute legate de valabilitatea aliantei politice USL. Chiar Crin Antonescu a declarat de curand ca noua lege electorala este facuta pentru a consacra incepand cu 2016 doua partide pe scena politica: PSD si PNL. Asadar, din 2016, unul din cele doua partide ar urma sa ramana in opozitie, ceea ce presupune fie o coabitare, fie o concentrare a executivului in mana PNL. Sa explicam: Crin Antonescu ajunge presedinte in 2014, Victor Ponta este premier. Inainte de alegerile din 2016 PSD si PNL o iau fiecare pe drumul lui. Daca PNL castiga alegerile atunci PNL va avea si premierul si presedintele. Daca PSD castiga alegerile atunci va fi nevoit sa coabiteze cu Palatul Cotroceni. Ambele variante sunt neconvenabile PSD. Sa mai adaugam la asta si faptul ca PSD poate avea cel mai mare numar de voturi in 2016, dar PNL poate coaliza PDL si UDMR intr-o majoritate, iar prerogativa desemnarii premierului ii revine Presedintelui in functie, adica lui Crin Antonescu. Asadar PNL are doua sanse din trei sa aiba si Presedintele si Premierul incepand cu 2016.
Asadar, exista o probabilitate ridicata ca PSD sa nu poata sau sa nu vrea sa isi respecte intelegerea legata de functia de Presedinte in 2014. Din acest motiv pentru liberali devine obligatoriu sa ceara devansarea alegerilor prezidentiale in asa fel incat sa aiba loc cat inca ii pot forta in Parlament pe social-democrati sa isi respecte intelegerea.
2. Parghiile Presedintelui. Coabitarea intre Presedintele actual si majoritatea anti-prezidentiala se va dovedi dificila. Presedintele are inca in mana cateva parghii constitutionale prin care poate vulnerabiliza un executiv ostil. Sa amintim doar posibilitatea de a refuza o data nominalizarea unui ministru in cazul unei remanieri. Dar parghia cea mai puternica o reprezinta chiar nominalizarea premierului dupa alegerile parlamentare din noiembrie 2012.
Constitutia da dreptul presedintelui de a nominaliza premierul chiar si in cazul in care un partid politic si nu o alianta, cum e USL, ar castiga 50% plus unu din totalul mandatelor. Pe taram constitutional aceasta batalie il are ca favorit pe Presedinte. Ceea ce inseamna ca USL este obligat sa mute batalia pe taramul opinieI publice, adica, sa fie capabila sa mobilizeze presiunea strazii pentru a forta o anumita nominalizare. La randul sau, Presedintele, chiar daca nu are o popularitate care sa ii permita sa infrunte presiunea strazii, poate face o propunere de premier suficient de populara incat sa o contrapuna majoritatii USL.
Din acest punct de vedere pentru USL este esential sa il mentina pe Victor Ponta intr-o pozitie cat mai favorabila din perspectiva opiniei publice. Desi greselile contabilizate la inceputul mandatului nu i-au subrezit acestuia popularitatea (in special retragerea a doi titulari la educatie si scandalul Nastase-Grajdan) ele pot intra intr-un cumul care la toamna sa nu mai permita USL sa il contrapuna pe Victor Ponta unei propuneri prezidentiale poate mai tentante (chiar din zona tehnocrata) pentru opinia publica.
In plus, contextul economic international poate juca si el in favoarea Presedintelui si in defavoarea USL. Grecia ramane o problema uriasa pe care UE poate esua sa o gestioneze altfel decat minimizand costurile. Daca Romania va fi afectata pana la alegerile din noiembrie de un context european turbulent, atunci nominalizarea premierului poate deveni pentru opinia publica o chestiune care sa transceanda actuala batalie politica.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
