Pe Victor Ponta l-a apucat brusc grija față de unitățile economice de stat. Intr-o conferință de presă ținută azi, duminică, Victor Ponta deplânge (aici) actiunea ”tot mai accentuată a Guvernului Ungureanu de înstrăinare din patrimoniul naţional a resurselor naturale şi energetice”.
Victor Ponta a precizat că este vorba despre “vânzarea unui pachet de acţiuni la Transelectrica cu 37 de milioane de euro, în condiţiile în care 50 de milioane de euro sunt investiţi doar pentru modernizarea unei singure staţii de transformare (…); vânzarea rezervei naţionale de cupru, una din cele mai mari din Europa, pentru o sumă simbolică – s-a pornit de la 60, s-a ajuns la 200 de milioane; și noi concesiuni privind exploatarea gazelor de şist”.
“Urmează în mod sigur, pentru că probabil că acesta este mandatul Guvernului Ungureanu, vânzarea Hidroelectrica, Transgaz, Romgaz, Tarom, SNCFR, ce ne-a mai rămas de vândut”, a spus Ponta.
El a explicat că, în aceste condiţii, USL constată tot mai mult că “mandatul Guvernului Ungureanu este un mandat care nu are legătură nici cu interesele României, şi, se pare, nici cu interesele de partid ale PDL, UNPR, UDMR, ci are legătură cu interese externe României, şi care trebuie să se finalizeze în noiembrie, prin transferul a ceea ce a mai rămas din resursele naturale ale României în mâini necunoscute pentru publicul larg”.
Dincolo de o discuție articulată, necesară și utilă, asupra ce înseamnă rezerve strategice ale României, cum și în ce fel trebuie ele gestionate și exploatate, intervenția lui Victor Ponta are și alte conotații.
Discuția ar trebui să ajungă la o definiție a rezervelor strategice, la modul în care să fie ele exploatate, având in vedere lipsa de tehnologie modernă românească destinată acestor exploatări. De responsabilitatea fata de generatiile viitoare. Să raspundă și la întrebarea dacă terenul agricol este o rezervă națională și în ce măsură cumpărarea lui de către investitori străini este oportună.
Experiența cu înstrăinarea rezervelor de gaze și petrol, către OMV, a fost benefică sau nu, dat fiind ca românii cumpără benzina la prețuri mondiale sau apropiate, deși România are rezervele sale de petrol, a carui extracție costa doar 16$/baril, în timp ce prețul mondial sare, uneori, de 100$/baril, iar Petrom-OMV a obținut anult trecut profituri de 750 milioane euro. Este adevarat ca Petrom contribuie mult la bugetul de stat, dar incasarea accizelor la benzina nu este meritul Petrom.
Dar să revenim la Victor Ponta.
Prima amenințare pentru Victor Ponta vine de la posibila ascensiune a lui Mihai Răzvan Ungureanu, exact pentru postul pe care îl vizează cu disperare: acela de prim ministru. După ce a trântit ușa PDL-ului care îi cerea bani pentru pomeni electorale, cota de încredere în MRU a crescut și mai mult, exact pentru motivele care l-au doborât pe Emil Boc. A demonstrat că nu este prizonierul baronilor locali ai PDL. Si atunci, Victor Ponta a trecut la demonizarea lui MRU pe o tema cu mare cârlig la electoratul PSD: ne vinde țara. Sau ce a mai rămas din ea.
Legând acuzația cu fostul post al lui MRU, de șef al SIE, Victor Ponta insinuează, nici mai mult nici mai puțin faptul că MRU s-a vândut unor agenții străine, în slujba cărora lucrează și că, din această poziție, încearcă să vândă ce a mai rămas din economia de stat industriasilor straini. Lucru destul de grav, față de care MRU ar trebui să aibă o replică.
De fapt, guvernul vinde pachete minoritare din întreprinderi economice de stat, oricum falimentare. Ceeace Victor Ponta nu spune. Dar asta înseamnă prezența în Consiliile lor de Administrație a unor persoane străine clientelei politice a PSD, ochi și urechi care ar fi martore la mulgerea acestor unități în folosul PSD și al clientelei sale. Că doar datoriile PSD către creditori depășesc multe milioane de euro, iar după opt ani de post li s-au lipit burțile de șira spinării. Ehe, de aici supărare mare. Cum să mai facă Iulian Iancu politica spolierii acestor companii, cu investitori străini privindu-l în ceafă!
În al treilea rând, Victor Ponta încearcă să trezească sentimentele naționaliste prin lozinca „noi nu vom vinde țara”!. O furăm noi, dar vă dăm și vouă să ciuguliți ceva resturi de la masa bogaților. Vechea stratagemă care a funcționat foarte bine 20 de ani. Acum, pe ultima sută, când au rămas de devalizat doar hoiturile economiei comuniste.
Citeste tot articolul si comenteaza pe contributors.ro
