Este dincolo de ceea ce mintea poate pricepe: deci cel care striga, in mai si iunie 1990, ca nu este admisibila inchiderea circulatiei, ca viata trebuie sa-si urmeze cursul normal, ca demonstrantii din Piata Universitatii sunt “forte destabilizatoare” platite de “agenturi”, marele inamic al zonei libere de neo-comunism, omul responsabil pentru confiscarea Revolutiei in decembrie 1989 si pentru fratricidul din iunie 1990, este azi campionul protestuţlui public. Cel care a fraudat semantic limba romana si morala cand i-a numit pe demonstrantii din 1990 “golani”, cere acum “decenţa”. O societate decenta, spune filosofia politica moderna, este una care reduce umilirea individului. Ion Iliescu s-a ocupat tocmai cu aceasta umilire, mai intai ca ideolog comunist, apoi ca sabotor al democratizarii tarii. Este ceea ce se cheama chutzpah (pronuntat huţpa), tupeul nemarginit, aroganţa sfidatoare, impertinenţa fara frane: atitudinea celui care, dupa ce-si ucide parintii, ajungand la proces, cere mila pentru un biet orfan. Reiau mai jos un excelent text aparut pe blogul “Sareinochi”:
“Proaspăt externat, Ion Iliescu, președintele de onoare al PSD (cum naiba putem vorbi despre așa ceva în acest partid?), ne vorbește despre “decență”. Despre “decența” care “ar impune, ca în orice țară democratică, un Guvern care nu nu mai are suport popular, să își dea demisia”. Stafia comunismului compară cumva lipsa de “suport popular” a actualului guvern după protestul a aproximativ 10 mii de români cu cea pe care nu o avea el în 1990? Cei un milion de români care l-au contestat în 1990 aveau mai multă legitimitate pentru a obține “alegeri anticipate și un viitor Parlament”, inclusiv să “îl sancționeze” pe el ca președinte “care și-a încălcat toate angajamentele și atributele constituționale” – de la minciuna cu teroriștii care trag din orice poziție și confiscarea Revoluției din Decembrie 1989, trecând prin grosolană că FSN nu va participa la alegeri, ci numai le va organiza, la instigarea la război civil (minciunile cu drogurile, banii falși și armele legionare din sediile PNȚ și PNL) șamd -, jefuirea avuției României în beneficiul capitaliștilor lui de cumetrie, instaurarea cleptocrației și inclusiv minciuna cu sărăcia și cinstea personală. Dacă exista Justiție pe lumea aceasta, Ion Ilici Iliescu era de cel puțin 10 ani după gratii (alo, procurorii, se aude – CEDO a declarat imprescriptibile crimele din 1989 și de la mineriadele ordonate de către acest sinistru personaj!). Putea măcar acum să ne facă un pustiu de bine și să părăsească acest popor așa cum a promis că va ieși din politică: cu picioarele înainte. Nu să instige.
Ion Ilici Iliescu uită faptul că, în anii ’90, alta îi era poziţia pe acest subiect. Protestele românilor din Piaţa Universităţii au fost înăbuşite, din ordinul său personal (și la instigarea sa), cu bâtele minerilor. Iliescu i-a catalogat pe manifestanţii de atunci drept “golani” şi a cerut să fie lăsaţi “să fiarbă în suc propriu”. În anii 90, Ion Ilici Iliescu susținea că nici un preşedinte nu poate fi schimbat la presiunea străzii, ci doar prin vot.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
