Imi amintesc acest moment din viata mea pentru ca, probabil, acela a fost momentul in care m-am gandit ca urmeaza sa dau la o facultate si sa lucrez intr-un anumit domeniu. Cred ca, undeva in subconstient, acel test m-a facut sa dau la psihologie si apoi sa fac un master in Resurse Umane. Pentru mine testul din liceu a fost relevant si chiar m-a ajutat sa ma orientez spre o cariera.
Acum, din experienta, spun ca modul de testare a personalitatii este cu totul altul decat acum 10 ani. Cei care vin la interviuri stiu, in mare parte, ce anume li se potriveste. Multitudinea de teste iti pot da un indiciu despre ce domenii de activitate ti se potrivesc.
Cu toate acestea, stiu ca acum cativa ani am lansat un anunt de angajare pentru un post, in back office. Era un job pentru o persoana echilibrata, calma si care face fata unor situatii de criza. Printre CV-urile pe care le-am primit a fost si cel al unui proaspat absolvent de Informatica. Mai facuse practica pe la diverse institutii, nu mai fusese angajat niciodata si pregatirea lui nu prea avea legatura cu ceea ce cautam noi. L-am chemat la interviu pentru ca spunea despre el ca este o persoana echilibrata, calma si rezistenta la stres. In plus, imi doream pe cineva tanar si fara experienta pentru "a-l putea creste" in companie.
L-am chemat la interviu, mi-a placut cum s-a prezentat, faptul ca avea un discurs bine pus la punct si convingator. I-am dat si un test de personalitate care mi-a intarit ideea ca era omul potrivit, dar nu pentru postul de care noi avem nevoie. Am vazut in acele raspunsuri ca el este potrivit pentru un job care presupune multa comunicare cu oamenii. Totusi, l-am angajat in postul din back office. L-am acceptat pentru ca am vazut in el un om care poate sa aiba o evolutie frumoasa si care poate sa ajunga in front-office fara nicio problema.
In principiu, cam o data pe an organizam impreuna cu un consultant extern o evaluare a personalului. Scopul unei asemenea evaluari este acela de a defini daca o persoana este bine incadrata in pozitia pe care o detine in cadrul companiei. Cam la sase luni dupa ce l-am angajat pe tanarul student, am organizat o astfel de testare. Rezultatul a fost unul spectaculos. Nu numai ca era perfect compatibil cu valorile companiei, dar isi dezvoltase si un limbaj specific companiei noastre, extrem de convingator si bine argumentat. I-am spus expertului de la firma de consultanta ca am descoperit aceste atuuri inca de la interviul de angajare, dar am vrut sa ma conving. L-am mutat imediat din back-office acolo unde abilitatile sale erau folosite la maxim.
Acum, colegul despre care va povestesc este genul de angajat care a stiut "sa fure meserie" si care, datorita profilului, personalitatii si a modului de a reactiona in anumite momente cheie, a ajuns practic acolo unde ii este locul. Personalitatea si abilitatile sunt atat folosite, cat si puse in valoare de un job bine ales.
Fa primul pas si vizioneaza filmuletele de mai jos. Descopera povesti de viata in care pasiunea meseriei se impleteste armonios cu sentimentul implinirii. Afla cum poti sa-i oferi copilului tau resursele necesare pentru cariera pe care si-o doreste.
Ele nu mi-au definit s-au dat o idee despre ce urma sa fac, insa m-au ajutat foarte mult sa ma inteleg. M-au ajutat sa imi cunosc punctele slabe, dar si punctele forte.
Cat despre testele date la interviuri, dupa facultate cand le-am intalnit la interviuri, deja stiam cum sa le fentez in buna parte. Adica sa raspund cum e bine, nu cum e adevarat. Ma rog...
fara sa ma laud prea mult, sunt foarte bun in ceea ce fac. am mers la un interviu la care a participat reprezentantul HR si doi directori tehnici. Fireste au fost si cateva intrebari de HR la care i am spus direct responsabilui ca stiu mai multe poezii si sa imi spuna ce vrea sa auda, sau a nu pierdem timpul. Culmea e ca "obraznicia" de a nu raspunde intrebarilor stupide de HR a placut sefilor, asa ca am batut palma. Dupa ceva vreme in companie, am avut o discutie cu cei de la HR si mi au spus ca nu inteleg de ce anumiti oameni (cu precadere din tarile "estice") pot fenta chestionarele si profilul lor psihologic nu poate fi etichetat conform testelor pe care le folosesc ei.
Mi se pare jenant ca CV ul meu, daca vreau sa ma angajez, sa fie procesat si judecat de cineva care a facut o facultate de psihologie si un master dar nici macar nu intelege cuvintele si numele tehnologiilor mentionate. Am avut norocul ca pana acum (pentru joburile serioase) sa nu trimit nicidoata CV ul inainte ci sa fiu angajat dupa o discutie directa intre mine si cei care mi au prous un job. Am scapat de resursele umane. Si niciodata nici o compania nu s-a plans de mine. Si mereu le am spus ca mai mult de 4-5 ani nu cred ca voi sta in compania lor. Mereu oamenii m au inteles si m au ajutat chiar sa progresez.
In domeniul meu, unul de nisa, cand merg la intalniri sau la prezentari de solutii inovatoare, oamenii stiu: tu estiarhitectul systemului de la ...... , ok, cand vrei sa schimbi jobul imi dai un mail. Astfel aleg ofertele eu, nu ei ma aleg dintr un teanc de cv uri si scap de tirania unor oameni (cel putin cei intalniti de mine) mai putin inteligenti: HR.
asa ca, mai bine puneti mana si produceti ceva pentru umanitate in loc sa fiti paraziti in sistem
As fi curioasa daca asa ceva chiar se practica in liceele noastre pline de tineri aflati in plica miscare browniana.
Nu zic, si generatia noastra a fost in deriva mult timp. Si noua ne-ar fi prins tare bine asa ceva. Sa vina cineva la mine in clasa a 10-a si sa-mi spuna, in urma unui test, sa nu ma chinui sa fac o facultate de jurnalistica, pentru ca oricum profilul meu nu se protiveste, si ca pragmatismul meu nu sunt adecvate acestei meserii. Ma indrepta poate spre o facultate ceva mai tehnica, mai de ajutor in meseria pe care o am inca din timpul facultatii.
Acum ma gandesc la fratele meu care este in clasa a 10-a si cea mai mare abilitate a lui este cea de a se juca ore in sir la calculator. A stat in fata lui 10 ani si nu stie sa foloseasca mai mult de doua programe: internetul si orice joc de pe un CD. Nu are habar de MS Office, de o programare basic, de nimic altceva ce-i poate oferi cutia aia.
Dar poate undeva bine ascus in el sta un ...poet, sau un istoric, sau un HR, sau un tehnician dentar sau mai stiu eu ce nici nu-mi da prin cap acum.
Oricum, scoala nu-l stimuleaza in nici o directie, profesorii sunt de-un sictir incomensurabil, atitudinea tuturor - dascali si elevi, este una de abandon si dezinteres.
Nu cred ca le-ar strica o astfel de testare care macar le poate baga in cap ca sunt buni la ceva, orice, decat mesajele pe care le primesc acum de la educatorii lor, ca nu sunt buni de nimic si ca nu vor face nimic bun toata viata lor.