(P) ​Impactul profesiei parintilor asupra educatiei copiilor - tirania traditiei

de HotNews.ro     HotNews.ro
Marţi, 27 septembrie 2011, 10:48 Magister Perspective

"Bunicul tau a fost avocat, unchiul tau este un avocat celebru, eu sunt avocat, tu cam ce ai de gand sa faci?" Nu este o replica dintr-un film, este replica pe care mi-o tipa tata in ureche de fiecare data cand luam vreo nota mai mica. Era frustrant. Trebuia sa ma ridic la asteptarile familiei, ma visau avocat. Eu... eu vroiam sa fiu liber, sa las viata sa isi urmeze cursul normal.

Am luat lectii de drept de cand aveam 3 ani. Tata imi dadea sa analizez diverse situatii, sa gasesc un vinovat si un nevinovat, sa imi argumentez parerile. Am culminat prin clasa a 3-a cand am participat de pe margine la o bataie intre colegi, iar cand a venit invatatoarea si i-a despartit am tinut o adevarata pledoarie pentru cel care incasase, ziceam eu “pe nedrept”, pumnii adversarului. Nu imi propusesem sa fac asta. In timp ce toata clasa il sustinea pe unul sau pe celelalt, eu stateam si analizam cauza, situatia creata si numarul loviturilor. Ce a facut invatatoarea? M-a dat exemplu in fata clasei. Abia atunci mi-am dat seama ca am pierdut "bucuria" unei rafuieli intre pusti. Atunci mi-am dat seama ca sunt ca un om mare, cand de fapt era un copil care visa la aventura.

Mi-am trait copilaria si adolescenta invatand foarte bine. Asa spun eu acum, insa daca ii intrebam atunci pe parintii mei, ei erau foarte dezamagiti. Imi dadeau exemple de copii ai prietenilor lor care invata foaaarte bine si care "vor ajunge medici, profesori sau arhitecti, exact ca parintii lor. Ei de ce se pot lauda cu copiii lor, iar noi trebuie sa ne fofilam mereu? Ne-ai innebunit cu veleitatile tale de aviator! De-aia esti numai cu capul in nori".

Da, eu ma visam pilot. Vroiam sa vad lumea de la inaltime, vroiam sa simt libertatea cerului si reponsabilitatea unui om care raspunde de vietile oamenilor. Eram bun la matematica si la fizica, desenam avioane si ma vedeam pilot.

Acesta era cel mai bun lucru pentru mine, stiam ce vreau sa fac cu viata mea. Cand ma intrebau rudele sau cunoscutii parintilor mei "Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?" eu raspundeam "Pilot". Atunci mama ofta si astepta intrebarea care venea firesc si fara niciv o exceptie "Cum, nu avocat ca tatal tau?" Acesta era momentul in care mamei "i se facea rau" si vroia sa iasa la aer sau avea brusc nevoie la baie. Ma tragea de mana si plecam, eu increzator si "cu capul in nori", ea trista si dezamagita.

Am tras tare la mate si la fizica. Ma antrenam in fiecare zi si mi-am impus un program care sa ma faca sa fiu cel mai bun pentru zilele de examen. Stiam ca e bataie pe locuri, stiam ca vin dintr-un liceu oarecare, nu de la cel militar, asa ca trebuia sa ma pregatesc din timp.

Cum ma simteam atunci? Hmmm... Simteam ca am aripi sa zbor.

Am terminat liceul si am dat examene peste examene si teste peste teste pentru admitere la Scoala de Aviatie de la Bobocu. A fost greu, dar cu fiecare test pe care il treceam eram din ce in ce mai aproape de visul meu. Au urmat cursuri peste cursuri, ore de practica, antrenamente, rigurozitate. Scoala asta m-a format ca om.

Dupa scoala de aviatie am urmat pregatirea la TAROM. Ore de zbor, simulatoare, pregatire. Ai mei erau deja resemnati. Incepusera chiar sa se impace cu ideea ca nu voi ajunge avocat. La asta se mai adaugau si laudele pe care le auzeau din stanga si din dreapta "Baiatul vostru e aviator, asta da meserie". Acum eu eram cel care eram dat ca exemplu copiilor din casele de medici si arhitecti. Nu pot sa spun ca nu m-am simtit bine atunci cand am aflat ca eu eram cel care "se realizase" si copiii cu care mama imi scotea ochii atunci cand eram mici nu ajunsesera prea sus.

Acum sunt un om fericit si realizat. Sunt comandant de echipaj, am o familie care ma sustine si ma intelege. Nu stiu cum ar fi fost daca ii ascultam pe ai mei si ma faceam avocat. Am inteles "la batranete" care erau aspiratiile lor, am inteles ca, alegandu-mi cariera, ei credeau ca asa voi fi fericit. Lucrul care ma amuza acum cel mai mult este ca, desi ai mei au varste venerabile acum, au vazut in copilul meu o noua tinta: viitorul avocat din familie.

Aducandu-mi aminte de copilaria mea, dar privind spre viitor, am hotarat  sa-i las copilului meu libertatea de a alege. Daca ceea ce vede la mine i se pare interesant, este liber sa imi urmeze cariera. Meseria pe care o am m-a facut sa privesc viata cu alti ochi si sa ii incurajez pe cei din jurul meu sa isi urmeze visul.

Vizioneaza filmuletele de mai jos. Descopera povesti de viata in care pasiunea meseriei se impleteste armonios cu sentimentul implinirii.


Citeste mai multe despre   



















8683 vizualizari

  • +7 (7 voturi)    
    _ (Marţi, 27 septembrie 2011, 11:29)

    v [anonim]

    Felicitari !! Si eu am fost presat de mic sa merg pe urmele tatalui, dar am ales alta cale si exact cum ati patit si dvs, vad cum cei care mi se dadeau ca exemplu stau cu capul plecat acum.
    Oricum, o mentiune: si eu imi voi incuraja copiii sa-si urmeze meseria pe care o vor, singura conditie este ca aceasta sa le permita un trai decent. Ma refer la partea materiala. oricat de supportive ai fi, parca nu-ti face placere ca si parinte sa-ti vina fiul de vreo 35 de ani dupa bani, ca el e mare artist neinteles de lumea rea.
  • +3 (7 voturi)    
    cariere (Marţi, 27 septembrie 2011, 11:34)

    dorin valeriu [anonim]

    Articol frumos, un om care si-a realizat visul. Nu trebuie totusi sa minimalizezi rolul parintilor, chiar daca n-ai urmat cariera pe care ti-o doreau ei. Mediul propice muncii si invataturii, exigenta la pregatirea scolara, toate astea te-au ajutat enorm, chiar daca indirect !
  • +3 (3 voturi)    
    cariere (Marţi, 27 septembrie 2011, 12:29)

    condu [utilizator]

    Felicitari! Articolul este bine scris si filmulete sunt extraordinare....de abia astept sa ajung acasa sa le vizionez impreuna cu cei mici..Parintii incearca sa ne sfatuiasca, sa ne traseze o linie pe care sa o urmam in viata...Dansii se gandesc la fericirea noastra..dar nu intodeauna au dreptate.Pana la urma copilul tot ce doreste va face. Acum cand sunt parinte si eu gandesc cam la fel cum au gandit parintii mei, numai ca acum traim alte timpuri, lumea este intr-un continuu progres..au aparut alte meserii..si sa nu uitam copiii nostri sunt mult mai emancipati..Felicitari inca o data pentru articol....
  • +3 (3 voturi)    
    la inaltime (Marţi, 27 septembrie 2011, 13:29)

    ac [anonim]

    Felicitari pentru curaj si cu siguranta cu care v-ati vazut viitorul! eu sunt o exceptie fericita de la regula " fa ce au facut ai tai". Mi-am ales singur sa fiu ce au fost 4 generatii inaintea mea, adica medici...din curiozitatea de a vedea oamenii prin ochii lor..si nu regret nici un moment..ai mei nu m-ai impins la asta, din contra, au incercat sa ma opreasca..poate de aceea m-am incapatanat..sper ca timpul si vremurile imi vor da dreptate
  • +3 (3 voturi)    
    foarte frumos (Marţi, 27 septembrie 2011, 14:00)

    I [utilizator]

    totusi sunteti o persoana care a stiut ce vrea. Majoritatea adolescentilor habar nu au ce vor sa faca. In cazul asta, sa faci ce au facut si parintii, este un ajutor imens, pentru ca ai un sprijin important si calificat in familie. Varianta asta este si cea mai usoara de urmat.
    Probabil parintii, din prea multa ambitie, nu au stiut cum sa va atraga spre domeniul lor si au procedat ca si majoritatea parintilor: v-au indrumat. Nimeni nu vrea asta :) E o diferenta mare intre a atrage si a indruma.

    Ati fi putut sa deveniti un avocat de succes si sa va cumparati propriul avion. E mult mai frumos sa pilotezi ca pasiune decat ca o ocupatie.
  • +6 (6 voturi)    
    Educatia (Marţi, 27 septembrie 2011, 14:57)

    Mens Sana [anonim]

    Mai important decat meseria este caracterul.

    Un om onest, sarguincios, dispus sa munceasca, va face alegeri bune in viata si orice meserie ar alege o va face bine.

    Si mai presus de toate va fi un OM cu coloana vertebrala dreapta.

    Din pacate educatia "moderna" pune accentul mai mult pe acumularea de cunostinte, pe competie, pe confort si pe cum sa te strecori mai usor prin viata.
  • +2 (2 voturi)    
    Felicitari! (Marţi, 27 septembrie 2011, 19:02)

    Oana [anonim]

    Mi-a placut foarte mult articolul. Parintii mei isi doreau sa ma fac medic (tata inginer, mama tehnician)- era o meserie sigura, prestigioasa, iar eu eram o eleva foarte buna. Dar eu nu puteam suporta ideea de a vedea sange, oameni in suferinta de a asista la disectii ca student la medicina, etc. I-am spus mamei mele ca, decat sa fiu un medic mediocru, mai bine sa fac altceva ce-mi place si in care sa pot excela, si atunci s-a resemnat cu ideea ca nu voi fi "doctorita".

    Problema era- am ales sa fac ISE (Economie), mai precis Relatii Internationale. In vremea tineretii parintilor mei, ISE era cam cea mai slaba facultate, la care intrau toti cei cu nu ar fi facut fata la Politehnica. Mi-a spus tata mai tarziu, cand m-a auzit ca vreau sa incerc la ISE "i s-a facut rau". La momentul respectiv insa nu mi-a spus nimic, asa ca am facut ISE-ul pe care l-am terminat cu brio (si acum, desi admiterea e mai dura, e o facultate foarte usoara).

    Nu mai locuiesc in Romania de cativa ani. Fac Economie si acum (in Canada), dar la cu totul alt nivel decat in tara. M-am intrebat uneori- nu era mai bine sa ma fac doctor? A fi doctor e ceva special, oriunde in lume. Poate as fi trecut peste frica, repulsie, m-as fi obisnuit cu meseria, si poate as fi fost un doctor bun?

    Dupa care tot eu imi amintesc ca, desi la ora la care am ales sa fac ISE, habar n-aveam de fapt in ce ma bag, domeniul meu ma pasioneaza. Citesc articole economice din placere, discut si predau economie din placere.

    Pana la urma, sa faci ceea ce faci cu placere e lucrul cel mai important. Ne petrecem o buna parte din viata muncind, dar cand faci ceea ce-ti place munca nu e o corvoada.

    Si, ca sa inchei, cunosc aici un profesor universitar cu doctorat facut la Cambridge, foarte realizat pe plan academic, al carui baiat n-a vrut sa se faca si el profesor, ca tatal lui, ci...bucatar. Si, culmea, tatal pare foarte multumit de fiul lui. Sper sa am puterea sa ii las si eu pe copiii mei sa aleaga singuri ce vor in viata.
  • +3 (3 voturi)    
    supravegheaza-i, indruma-i dar nu-i obliga! (Marţi, 27 septembrie 2011, 21:11)

    maria [anonim]

    Baiatul meu era in calasa a IV-a si a a juns la olimpiada de limba romana, faza pe Bucuresti. Pana acolo i-a placut, erau si colegi agreati dar, in faza finala, a promovat doar el si o colega cu nasul pe sus, rautacioasa, intr-un cuvant o fetita care nu se incadra in cercul celor acceptati de fiul meu. I-a comunicat dnei invatatoare ca nu vrea sa mearga mai departe, dar, la insistentele dumneaei si ale noastre, s-a prezentat. Cand s-au corectat lucrarile, cu colturile inchise, lucrarea care s-a dovedit a fi a fiului meu, a fost subiect de discutii intre cei care le corectau: la gramatica a fost OK totul, la literatura, a scris doar doua fraze in care a sintetizat subiectul cerut dar nu a dezvoltat. Concluzia comisiei: acest elev este dotat dar nu va face niciodata nimic fortat! Bineinteles n-i s-a comunicat rezultatul, dar, eu ca parinte, nu am tinut cont de sfatul celor care erau in masura sa-l dea. La admiterea in liceu, am insistat sa mearga la un altul fata de cel la care vroia el. Rezultatul? A fost al 2-lea sub linie, 8 sutimi fata de ultimul admis (cauzä: la mate, nu a copiat de pe ciorna unul din subiecte). A avut noroc, avand medie mare, ca la repartitie sa "prinda" un liceu bun pe care l-a terminat cu rezultate bune. Cand a fost sa dea la facultate, m-am ascuns! I-am spus ca oricare va fi alegerea lui il voi sustine dar atat! Vina pe care am simtit-o toti anii de liceu m-a inbolnavit! Si a mers unde a vrut, a intrat pe locurile fara plata, a facut un master, tot fara plata, iar la 3 ani de la terminarea studiilor a fost numit director la societatea la care lucra! Asa ca, dragi parinti, sprijiniti-va copiii, ajutati-i daca puteti si cat puteti, doverditi-le ca fara carte, mai devreme sau mai tarziu, ajungi un personaj de "basm" si ca cinstea fata el si fata de ceilalti este mai importanta decat orice.
  • +2 (2 voturi)    
    exemplu in sens invers (Marţi, 27 septembrie 2011, 22:32)

    carmen [anonim]

    Tata a fost tamplar. Desi eram la liceu de real imi placeau stiintele umaniste. Voiam sa ma fac jurnalist. Tata mi-a spus: si despre ce o sa scrii? despre recolta de grau la hectar? Fa-te inginer. Inginerii sunt la mare cautare (era pe vremea lui Ceausescu). Pana la urma m-am facut avocat. Chiar aveam un mare interes pentru idealuri de justitie sociala. Acum, de ce cunosc mai bine oamenii, deaceea iubesc mai mult cartile . Ele imi aduc aminte de idealurile care mi-au determinat alegerea. A venit vremea mea de parinte si vremea in care fiul nostru trebuia sa aleaga. Mi-a spus ca vrea sa se faca avocat. L-am descurajat. I-am dat exemplu unui prieten care, dupa ce a fost cativa ani avocat pentru Patriciu si-a luat un concediu prelungit si a plecat intr-o calatorie initiatica in India. I-am spus fiului meu sa citeasca pe blogul prietenului meu jurnalele lui de calatorie si sa vada fotografiile. Sigur ca i-ai placut dar evident ca m-a intrebat - de ce si-a luat aceasta pauza. Pentru ca nu era fericit, a fost raspunsul. Culmea este ca i-am dat acelasi sfat pe care il primisesm de la tatal meu. Fa-te inginer ca tatal tau, el fabrica lucruri folositoare pentru oameni. Pana la urma a ales singur si facultatea si tara unde sa studieze. A ales o facultate de management al afacerilor in Anglia. Vrea sa fie antreprenor, sa fie liber, sa se realizeze prin propriile puteri. Cand l-am dus la scoala in Anglia am fost fericiti si mandri in acelasi timp ca am avut incredere si el si l-am lasat sa isi aleaga singur calea. Cat despre noi, si eu si sotul meu iubim ceea ce facem, chiar daca in Romania efortul este de 10 ori mai mare decat oriunde , pentru a culege roadele muncii tale.
  • +1 (1 vot)    
    Campanie buna (Miercuri, 28 septembrie 2011, 12:03)

    Ioana [anonim]

    Am citit articolele, am vazut si filmuletele, o parte din ele , o sa ma mai uit. Mi se pare o campanie foarte buna. Este important pentru mine sa ma pot documenta incotro sa imi indrept copilul. Nu are aceleasi afinitati ca si mine deci nu prea il pot indruma sa faca ceea ce stiu eu.

    Este mult mai artist. Eu sunt genul mai pragmatic, mai orientat spre matematica, finante, etc.

    Nu m-am gandit pana acum ca ar fi bine sa ii fac copilului meu o renta de studii. Cred ca va fi o investitie buna. Parintii mei nu au avut aceasta posibilitate si sincer m-am cam zbatut sa muncesc si sa fac si studii.

    Mi-a placut foarte mult filmuletul cu astonomul. Mi se pare ca si-a urmat visul din copilarie si a facut din pasiunea lui profesie.

    Foarte educativa campania. Bravo BCR Asigurari de Viata.
  • +2 (2 voturi)    
    O altfel de poveste (Miercuri, 28 septembrie 2011, 14:38)

    Lucas [anonim]

    Frumos , dar comentariile par a fi selectionate, va zic pe scurt si povestea mea.
    Tata mecanic, mama vanzatoare, copil olimpic la romana fizica biologie, indrumat spre educatie inalta , postliceala de contabilitate, mai tarziu facultate de management, apoi criza , imposibilitate financiara de continuare a studiilor superioare , acum impart pliante prin anglia sa strang bani sa pot termina ultimul an si da licenta , problema e un contabil sau un economist castiga salariul minim in romania , pentru ce atat chin cand pot sa devin sofer in anglia si sa castig 3000 de lire pe luna.....?
    Ce poate fi numit succes? Alaturi de familie cu salariul minim sau printre straini ?
    • +1 (3 voturi)    
      O solutie (Miercuri, 28 septembrie 2011, 16:07)

      Cristina Mantoiu [hotnews.ro] i-a raspuns lui Lucas

      Va multumim ca ati impartasit cu noi povestea dumneavoastra. Este un exemplu in plus pentru parintii din ziua de astazi pentru a incepe o planificare din timp a fondurilor pentru educatia copiilor. Sunt convinsa ca daca banii nu ar fi fost o problema, acum dumneavoastra ne-ati impartasi povestea succesului dumneavoastra.

      Am convingerea ca mai multi parinti, citind povestea dumneavoastra, vor intelege ce rol determinant au in a GARANTA un start reusit in viata pentru copiii lor. Renta Magister oferita de BCR Asigurari de Viata este o solutie care poate rezolva astfel de situatii.
  • +2 (4 voturi)    
    cu atatia avocati in familie... (Miercuri, 28 septembrie 2011, 17:44)

    val [anonim]

    "Bunicul tau a fost avocat, unchiul tau este un avocat celebru, eu sunt avocat, tu cam ce ai de gand sa faci?"

    pai cu atatia avocati in familie, prost sa fii sa nu te faci interlop


Abonare la comentarii cu RSS

Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Duminică